Pe canalul de Youtube al Teatrului Naţional din Bucureşti, difuzarea unor conferinţe şi spectacole din arhivă continuă şi în această săptămână. În week-end aveţi ocazia de a viziona, cu trei reprezentaţii, un spectacol ce s-a bucurat de un uriaş succes de public, jucat cu casa închisă în perioada 2001-2007, Take, Ianke şi Cadîr de Victor Ion Popa, în regia lui Grigore Gonţa.
Un articol de Petre Ivan|18 mai 2020
Conferințele pot fi vizionate și după lansarea lor (de luni până joi, începând cu ora 14.00) pe Youtube, dar spectacolele vor fi on-line numai în perioada anunțată.
- Conferințele ce vor fi on-line, începând din această săptămână:
Luni, 18 mai – Andrei Șerban – Despre Cehov sau Cine mai vrea să meargă la Moscova (conferință susținută la 30 ianuarie 2011)
Marți, 19 mai – Brîndușa Armanca: Armata lui Pinocchio. Cum mințim poporul cu televizorul? (8 octombrie 2017)
Miercuri, 20 mai – Alex Leo Șerban – Și totuși, de ce vedem filme? (18 ianuarie 2009)
Joi, 21 mai – Ileana Mălăncioiu: Exerciții de supraviețuire (4 februarie 2018).
- 22, 23, 24 mai – vineri (ora 16.00), sâmbătă și duminică (ora 18.00): Spectacol: Take, Ianke și Cadîr !
O piesă despre toleranţă, prietenie şi dragoste. O comedie devenită clasică, aparţinând literaturii interbelice şi aducând în scenă o temă de mare actualitate: relaţiile inter-etnice dintre un român, un evreu şi un turc.
Montarea din 2001, la Teatrul Național din București, în regia lui Grigore Gonța, a reunit o distribuție fabuloasă. Ianke: Radu Beligan, Take: Marin Moraru și Cadîr: Gheorghe Dinică. În celelalte roluri: Valentin Uritescu (Ilie), Silvia Năstase (Safta), Monica Davidescu (Ana), Mihai Călin (Ionel). Decorurile: Mihai Mădescu, Costumele: Luana Drăgoescu.
Alături de un succes formidabil de public, spectacolul s-a bucurat de o serie de aprecieri critice dintre cele mai favorabile. Amintim câteva dintre acestea.
“Și din perspectiva secolului XXI, piesa Take, Ianke și Cadîr își reconfirmă virtuțile secrete de tezaurizator al tradiției de omenie, în primul rând… Comedia nostalgică este genul propice, râsul fiind antidotul eficace și pentru fanatism și pentru extremism ; o armă imbatabilă ce temperează umorile și asanează viciile. Miracolul teatral se împlinește încă o dată sub bagheta discretă a lui Grigore Gonța”. Irina Coroiu, Contemporanul
“O fi un spectacol pentru bătrâni, pentru sentimentaloizii paseiști, pentru învinși? (…) Nu știu. Dar te odihnește și de lași sorbit de el ca de o fotografie de epocă”. Dan C.Mihăilescu, Gazeta TNB-Supliment, 2001-2002
“La peste 20 de ani după versiunea cu Finteşteanu-Giugaru-Anghelescu care mi-a încântat copilăria, “varianta Gonţa” cu Beligan-Moraru-Dinică rămâne efectiv de pomină”. Horia Gârbea, Contemporanul
“Nu rataţi acest spectacol – mai ales tânăra generaţie va avea revelaţia unei descoperiri – care cu certitudine vă va aduce un strop de fericire şi seninătate, într-o viaţă mult prea agitată şi chinuită”. Irina Budeanu, ziarul Azi
Piesa lui Victor Ion Popa a fost jucată pentru prima dată în martie 1932, la Teatrul „Maria Ventura” din București, chiar în direcția de scenă a autorului. Însă, intrarea definitivă a acestei comedii în conștiinţa publicului începe în anii 1956-1957, când mai multe teatre din București și din țară o introduc în repertoriul lor permanent, reluând-o în diverse distribuții, unele redutabile, al căror impact la public se dovedește și în zilele noastre unul foarte puternic.
Adresa pe care puteți viziona producțiile: http://www.youtube.com/c/TeatrulNaţionalILCaragialeBucureşti).
