-->

Contemporan cu pandemia: o capsulă a timpului lansată de Teatrul Nottara, la împlinirea a 75 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/contemporan-cu-pandemia-o-capsula-a-timpului-lansata-de-teatrul-nottara-la-implinirea-a-75-de-ani/

Dacă într-un context obişnuit, cei 75 de ani de la înfiinţare ar fi fost celebraţi printr-o serie de evenimente speciale, de această dată, Teatrul Nottara a ţinut să marcheze cele trei sferturi de veac printr-o capsulă a timpului care să imortalizeze ce a însemnat pentru un actor să fie „Contemporan cu pandemia”.

Un articol de Liliana Matei|27 decembrie 2021

Anul 2021 marchează împlinirea a 75 de ani de la înființarea Teatrului Nottara. Inaugurat în 1946, sub denumirea de Teatrul Odeon, ca o companie particulară, în clădirea construită de inginerul Liviu Ciulley, devine, după Naționalizarea din 1948, Teatrul Armatei. Din 1960, primește, drept patronimic, numele marelui actor Constantin I. Nottara. Un teatru cu o istorie bogată, din care nu au lipsit provocările. Supraviețuirea în pandemie este una dintre ele.

 

Într-un clip video, care poate fi urmărit pe pagina de Facebook a instituției, actorii din trupa teatrului povestesc despre provocările, frustrările, fricile, dar și lucrurile bune pe care le-au experimentat în timpul pandemiei.

 

Într-o etapă viitoare a proiectului, Teatrul Nottara va invita liceeni să scrie despre ce a însemnat pentru un adolescent să fie contemporan cu pandemia, iar eseurile vor fi publicate într-un ziar. Publicația va fi, de asemenea, inclusă în capsula timpului care ar trebui să fie (re)deschisă în anul 2096, adică peste încă 75 de ani, când Teatrul Nottara va împlini 150 de ani.

Pentru ca imaginile pregătite pentru posteritate să poată fi urmărite la deschiderea capsulei, acestea vor fi transferate periodic pe alt suport de stocare, pe măsură ce vor deveni depășite cele existente.

 

Pentru mai multe detalii, vă stăm la dispoziție!

03
/02
/26

Undeva, într-o fundătură din Bucureşti, din cartierul Rahova-Ferentari, „acolo unde întorceau tramvaiele 7 și 15, a treia stație de la Sebastian” se năștea acum 80 de ani, Ștefan Iordache. Era ziua de 3 februarie. „Ai mei erau din Calafat, unde amândoi locuiau pe aceeaşi stradă. S-au căsătorit şi, tineri şi fericiţi, au pornit-o în lumea largă”. Era anul 1941.

22
/12
/25

Era cea mai lungă noapte a anului 1956, 21 spre 22 decembrie. Într-o cameră a Spitalului „Central” din Bucureşti, după zece zile de speranţe şi disperări, Nicolae Labiş înţelegea că va muri, că drumul înapoi spre viaţă îi fusese iremediabil închis atunci când destinul sau o mână „prietenoasă” îl împinsese spre linia tramvaiului de la Colţea.

17
/11
/25

„Ideea care m-a urmărit este că şansa picturii mele a fost tocmai dezavantajul de a trăi în Est şi de a participa la toate coşmarurile acestei epoci, care mă urmăresc obsesiv în drama picturii mele.” Corneliu Baba s-a născut pe 18 noiembrie 1906.

14
/08
/25

Pe 14 august 1996, când a murit la reşedinţa lui de lângă Paris, Sergiu Celibidache străbătuse deja aproape un secol. Un secol de muzică, început într-o casă din Roman. A refuzat întotdeauna să-i fi înregistrate concertele pe discuri, pe motiv că spaţiul sonor nu poate fi redus la două dimensiuni.