Criticul de teatru Cristina Modreanu vorbeşte, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, despre un amplu proiect de recuperare a memoriei culturale – Dicţionarul Multimedia al Teatrului Românesc (DMTR).
Un articol de Dan Boicea|28 iulie 2020
DMTR, proiect al Asociației Române pentru Promovarea Artelor Spectacolului, inițiat de Cristina Modreanu, a fost gândit și realizat împreună cu Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea de Arte din Târgu-Mureș. Aflat în prima sa etapă de dezvoltare, DMTR conține momentan 50 de fișe multimedia care acoperă perioada 1950-2020, dar își propune să adauge conținut pe măsură ce accesează noi fonduri.
Cum ți-a venit ideea de a crea acest Dicționar Multimedia al Teatrului Românesc?
Cristina Modreanu: Ideea plutea în aer încă din anii 90. De când am început eu să scriu despre teatru am tot auzit că există acest proiect de a se alcătui un dicționar al teatrului românesc, cum e firesc să aibă orice cultură. Din păcate, deși început, acest dicționar nu a fost finalizat niciodată.
Eu am început să simt acut absența unui instrument de acest tip când am început să predau la CESI-Centrul de Excelență în Studiul Imaginii, iar cursul introductiv în istoria teatrului românesc din a doua parte a secolului 20 risca permanent să devină arid fiindcă le povesteam studenților în abstract despre spectacole legendare din care abia dacă existau câteva imagini.
Mi-am dat seama din nou câtă nevoie este de un dicționar al teatrului românesc, dar și că a venit momentul să intrăm în secolul 21, prin urmare acesta trebuie să fie online și să includă nu numai text, ci și foto, video, link-uri către diverse surse. O platformă agregatoare de informație despre teatrul românesc modern, ușor accesibilă online. Între timp nu mai predau, dar trecerea mea prin învățămîntul academic are o urmare mai importantă prin existența Dicționarului multimedia al teatrului românesc – www.dmtr.ro.
Ce conține acest dicționar?
Dicționarul are două secțiuni, Artiști, respectiv Spectacole și include deocamdată, în această primă etapă, 50 de fișe despre actori, regizori, scenografi, critici și despre o serie de spectacole care constituite repere ale teatrului românesc din a doua parte a secolului 20.
Am făcut selecția împreună cu colegii mei, în special cu doamna Miruna Runcan, coordonatoarea echipei de la Universitatea Babeș-Bolyai, universitate parteneră în proiect, alături de Universitatea de Arte din Tg. Mureș.
Informația este structurată astfel încât să fie ușor accesibilă, să includă pentru fiecare intrare de dicționar un articol scris de către un specialist în teatru și materiale foto, video, cronici și interviuri scanate din volume de teatru, afișe, schițe de decor sau de costume, respectiv articole în cazul celor câțiva critici.
Unele fișe sunt extrem de bogate în materiale scanate, cum sunt cele ale lui Paul Bortnovschi sau Valentin Silvestru, pentru altele abia am găsit fotografii, ca în cazul regizorului Aureliu Manea, alte fișe includ și fotografii personale și din spectacole, ca la Gina Patrichi sau la Cătălina Buzoianu, iar pentru altele autorii articolelor au scris mult mai mult decât se așteptau ei înșiși, ca în cazul lui Liviu Ciulei, despre care colega mea Anca Hațiegan a decis că va scrie o carte, ca urmare a cercetării întreprinse pentru DMTR.
Mai sunt și alte cărți în lucru conectate cu Dicționarul, cum este cea la care lucrează Gina Șerbănescu despre coregrafa Miriam Răducanu, iar asta mă bucură foarte mult fiindcă asigură o continuare benefică a proiectului.
Ce efort a presupus realizarea lui?
Efortul a fost unul conjugat, fiind implicate în crearea DMTR un număr de peste 30 de persoane, o parte specialiști în teatru, critici, profesori universitari, istorici de teatru (printre care Miruna Runcan, pomenită deja, Oltița Cîntec, Mirella Patureau, Oana Cristea Grigorescu, Peter Demeny, Anca Hațiegan, și alții), iar o parte studenți la facultățile de teatrologie ale universităților partenere.
La începutul anului am avut norocul să putem organiza cele două ateliere cu studenții plănuite la Cluj, respectiv la Tg. Mureș, iar apoi am lucrat cu toții individual, de la distanță, comunicând doar online, din cauza stării de urgență.
Fiind un efort de documentare, am avut și dificultăți pentru că s-au închis bibliotecile publice, una dintre sursele importante de documentare, iar teatrele au fost și ele închise, însă am suplinit această lipsă prin accesarea bibliotecilor personale, strânse de-a lungul anilor de către mine și colegii mei, precum și prin contactarea unor persoane din familiile artiștilor sau a autorilor unor monografii/cărți/cercetări despre respectivii artiști.
De fapt, am simțit pe tot parcursul derulării proiectului, începând din februarie 2020, că se împlinește cumva o așteptare și că noi nu facem decât să coagulăm cercetări aflate deja în lucru și arhive care abia așteptau să fie scoase la lumină.
În plus, lucrul la dicționar ne-a ajutat pe toți să dăm un sens acestei perioade de izolare, și spun asta și în numele colegilor mei care mi-au confirmat ceea ce simțisem și eu.
Cui se adresează dicționarul?
E foarte important pentru noi ca DMTR să aibă un public cât mai larg, nu doar o audiență specializată. Am gândit proiectul în acest sens, am construit platforma online cu acest scop și am comisionat autorii în așa fel încât ceea ce scriu ei să fie deopotrivă bine documentat și valid din punct de vedere istoric și academic, dar în același timp și accesibil cât mai multor categorii de public.
Platforma online www.dmtr.ro este o resursă importantă atât pentru cercetători, studenți și specialiști în teatru, cât și pentru toți cei curioși să afle mai multe despre actorii preferați, să găsească spectacole înregistrate disponibile online (video sau radiofonice) cu acești actori sau fotografii cu ei în diferite roluri.
Oricine ar fi cei care accesează site-ul, ei vor petrece aici un timp de calitate, unul dintre scopurile noastre fiind să completăm prin această platformă oferta culturală online din domeniul teatrului.
Care este ținta pe termen lung a acestui dicționar?
Ne propunem să dezvoltăm și să completăm dicționarul, în care ar trebui să-și găsească locul multe alte personalități din teatrul românesc și spectacole-reper.
Ne-am propus să acoperim perioada 1950-2020, dar deocamdată am ajuns abia în anii 90, cel mai recent spectacol inclus fiind O trilogie antică al lui Andrei Șerban din 1992. Avem încă de completat perioada 1950-1990 (avem deja o listă de încă 50 de intrări de dicționar), iar apoi de acoperit 30 de ani de la Revoluție și până în zilele noastre, prin urmare ar fi de lucru câțiva ani, probabil.
Deocamdată, am avut numai un grant de la Administrația Fondului Cultural Național, dar sperăm ca acest proiect să intereseze și Ministerul Culturii, dar și Uniunea Teatrală din România (UNITER), ambele instanțe responsabile cu memoria teatrului românesc. Ce putem noi să facem este să continuăm să strângem fonduri pentru a completa cât mai repede Dicționarul multimedia al teatrului românesc și pentru a păstra gratuit accesul la acesta.
