Cum să vezi filme de artă ieftin din fotoliul de acasă
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-s%c4%83-vezi-filme-de-art%c4%83-ieftin-din-fotoliul-de-acas%c4%83/

Folosirea tot mai numeroaselor servicii de streaming pare să înlocuiască încet dar sigur mersul la cinema. O platformă ca Netflix a devenit cunoscută în special pentru seriale. Însă există câteva site-uri unde cinefilii pot să vadă filme de artă, vechi sau noi, la un preţ accesibil.

Un articol de Ionuţ Mareş|9 ianuarie 2019

Indiferent dacă suntem jurnalişti de cinema, critici de film sau cinefili, am ajuns să ne plângem tot mai des de lipsa cinematografelor pentru filme de artă în România.

Numărul ecranelor a tot crescut, datorită înmulţirii mall-urilor şi implicit a multiplexurilor. Însă foarte puţine dintre cele doar câteva zeci de filme de autor distribuite reuşesc să ajungă în aceste săli comerciale.

Iar în contextul dezastrului din reţeaua de cinematografe pentru filme de artă, accesul unui public ceva mai larg, adică nu doar cele câteva mii de spectatori din festivaluri, la un alt fel de cinema decât producţiile în serie oferite de studiourile hollywoodiene este foarte dificil, inclusiv în multe dintre oraşele mari.

DVD-urile sunt în continuare destul de scumpe şi sunt percepute, în bună măsură, ca fiind depăşite, parte a trecutului.

În mod paradoxal, deşi numărul posturilor de televiziune cu filme din grilele reţelelor de cablu a tot crescut, foarte greu găseşti filme de artă. Şi cu atât mai greu este să dai peste unele noi, adică din ultimii 2-3 ani.

Bineînţeles, există şi excepţia unui post ca Cinemax, dedicat filmelor de autor. Însă nici selecţia unei astfel de televiziuni nu este foarte diversificată.

În acest context, era inevitabil să ne îndreptăm, ca public, spre online. Numărul platformelor „video on demand” (VOD) a crescut în ultimii ani.

Fără a înlocui experienţa de cinema (nici măcar atunci când se folosesc cele mai performante sisteme de „home video”), aceste servicii de streaming pot fi, de fapt, complementare vizionării filmelor pe marele ecran.

Iar unele dintre ele oferă filme pe care nici măcar pirateria (cu excepţia celei mai sofisticate) nu le poate pune la dispoziţie – e bine ştiut că cinefilia în România este întreţinută de piraterie într-o măsură deloc de neglijat.

În plus, pirateria riscă să uniformizeze gusturile – ea oferă acces în primul rând tot la filmele mainstream de festival, în majoritate de limbă engleză.

E drept, ea este folosită mai ales pentru cele mai noi filme, lucru pe care platormele VOD nu îl pot oferi decât într-o măsură redusă.

Pe primul loc în topul preferinţelor mele se află, de departe, platforma MUBI, înfiinţată în 2007 şi care are ca slogan „Viaţa e prea scurtă pentru a vedea filme proaste”. La doar 8,99 euro pe lună (cu o perioadă iniţială de probă gratuită de şapte zile), MUBI oferă o selecţie ambiţioasă de filme.

Principiul lor e simplu – în fiecare zi intră un nou film, care e disponibil 30 de zile, şi iese un alt film, care a stat deja 30 de zile. Astfel, pe platformă se găsesc în permanenţă 30 de tiluri, din numeroase ţări.

Toate au subtitrare cel puţin în limba engleză (chiar şi majoritatea celor vorbite în engleză), iar câteva şi în română.

Unele sunt filme recente, din ultimii 2-3 ani (câteva chiar din ultimul an), altele sunt mai vechi sau foarte vechi.

Se găsesc filme de ficţiune, documentare şi, uneori, experimentale. În principal lungmetraje, dar şi mediumetraje sau scurtmetraje.

Clasice, dar şi underground. Filme de autori canonici, dar şi filme de autori puţin cunoscuţi, care pot deveni revelaţii.

O selecţie suficient de complexă pentru a satisface gusturi cinefile dintre cele mai diverse.

În plus, MUBI are şi o secţiune de închirieri („rentals”), care conţine o bogată colecţie de filme de autor ce pot fi văzute la un preţ de 3,99 euro fiecare.

Pentru filme foarte noi de festival, dar mai puţin vizibile, realizate de regizori mai puţin cunoscuţi, există platforma europeană Festival Scope.

Disponibilă publicului larg de doar câţiva ani, ea este o extensie a unui serviciu ceva mai vechi, Festival Scope Pro, dedicat profesioniştilor din lumea filmului: producători, distribuitori, programatori, critici.

Festival Scope se bazează pe parteneriate semnate cu numeroase festivaluri, care pun la dispoziţie filme independente foarte noi, la scurt timp după premiera lor mondială. Este o platformă în special pentru cinefilii care vor să se ţină la curent cu descoperirile din festivaluri, atât din zona filmului de ficţiune, cât şi din zona documentarelor.

Pasionaţii de filme documentare de autor, în special europene, au la dispoziţie o extraordinară platformă în limba engleză creată în Cehia, DAFilms

Pentru doar 6 euro pe lună, cinefilii au acces la o bogată colecţie de peste 1.700 de filme documentare, în mare măsură noi. Foarte atrăgătoare sunt focusurile pe care platforma le propune cu unii dintre cei mai mari autori de cinema nonficţional din lume.

Site-ul oferă şi posibilitatea de a descărca filme, opţiune pentru care se plăteşte separat.

DAFilms este un proiect al Doc Alliance, o alianţă formată de şapte dintre cele mai importante festivaluri de filme documentare din Europa: CPH:DOX (Danemarca), Doclisboa (Portugalia), Docs Against Gravity FF (Polonia), DOK Leipzig (Germania), FIDMarseille (Franţa), Ji.hlava IDFF (Cehia), Visions du Réel (Elveţia).

Pentru cinema-ul românesc, există platforma Cinepub, lansată în 2015. Pe Cinepub unde pot fi văzute, gratuit, numeroase filme româneşti, grupate în mai multe categorii: animaţie, scurtmetraje, lungmetraje, documentare şi experimentale.

Deşi nu oferă filme foarte noi, platforma a reuşit să adune în anii trecuţi de la apariţie o colecţie bogată de titluri. Scurtmetraje realizate de regizori tineri, dar şi scurtmetrajele de început ale unor regizori consacraţi între timp. Lungmetraje de ficţiune şi documentare devenite clasice, dar şi titluri mai puţin cunoscute.

O bună platformă pentru cineaşti, în special cei tineri, care pot să îşi arate filmele unui public mai larg. Şi un bun prilej pentru cinefili să acceseze o arhivă utilă, care se îmbogăţeşte săptămânal cu câte un nou film.

Bineînţeles, filme de autor relevante se găsesc şi pe platforme mainstream ca Netflix şi HBO GO.

Cunoscută în special pentru seriale, Netflix a devenit în ultimii 2-3 tot mai vizibilă şi în zona filmelor artistice, în special prin achiziţia sau prin producţia unor titluri realizate de mari autori de cinema ai momentului, care au impus platforma printre marii jucători din industria filmului.

Însă numărul unor astfel de filme ambiţioase, care se disting de filmele de consum dominante pe platformă, este încă unul foarte mic. De asemenea, nici colecţia de titluri clasice nu este impresionantă – câteva filme cult, în special americane, dintre cele în mare măsură văzute cel puţin o dată de cinefili.

Mai multe titluri interesante pot fi găsite şi pe HBO GO, platforma care vine la pachet cu un abonament la serviciul de posturi de televiziune de sub tutela HBO. Şi asta în special datorită prezenţei unor filme care sunt de obicei difuzate pe postul Cinemax, dedicat cinema-ului de autor, chiar dacă în mare măsură mainstream și de limbă engleză.

 

09
/02
/22

Regizorul și scenaristul polonez Krzysztof Kieślowski va fi celebrat la cea de-a 21-a ediție a TIFF printr-o amplă retrospectivă prilejuită de comemorarea, în 2021, a 80 de ani de la nașterea cineastului. În perioada 17-26 iunie, zece dintre cele mai apreciate opere ale sale vor putea fi revizitate în cadrul secțiunii Close-up Krzysztof Kieślowski, ca parte dintr-un program special dedicat cinematografiei din Polonia, una dintre cele două țări invitate la această ediție de festival.

08
/02
/22

OPINIE Primul lucru care mi-a atras atenţia când m-am uitat pe nominalizările din acest an la Premiile Oscar, anunţate marţi de Academia Americană de Film, a fost numărul mare de filme cu subiecte plasate în trecut.

03
/02
/22

CRONICĂ DE FILM O frumoasă animaţie japoneză, „Belle” (2021, r. Mamoru Hosoda), care a avut anul trecut premiera mondială la Cannes, ajunge acum şi în cinematografele de la noi, atât în versiunea originală şi cu subtitări, cât şi dublată în română.

01
/02
/22

CRONICĂ DE FILM Pe măsură ce treceau minutele din „The Worst Person in the World” (2021) la proiecţia de la Cinema Elvire Popesco, mă tot gândeam: juriul de la Cannes a avut la îndemână acest „mare film existenţialist contemporan” (o descriere justă pe care aveam să o citesc apoi în revista Positif) pentru a-i acorda Palme d`Or, dar a preferat în schimb, din dorinţa de a scrie istorie, să aleagă un pariu riscant ca „Titane”?

31
/01
/22

CRONICĂ DE FILM "Lucruri pentru care merită să plângi" (2021), debutul în lungmetraj al regizoarei româno-maghiare Cristina Groşan, este portretul generaţiei de 30 de ani, cu fricile şi nesiguranţele ei. Cu premiera mondială în competiţia Festivalului de la Sarajevo, filmul poate fi găsit în unele cinematografe din ţară.

28
/01
/22

„Miracol”, thrillerul psihologic regizat de Bogdan George Apetri, își începe circuitul pe marile ecrane din România chiar înainte de data premierei și va avea parte de avanpremiere și de proiecții speciale, urmate de Q&A cu echipa filmului, în Cluj, Timișoara, București, Sibiu și Piatra Neamț.

26
/01
/22

CRONICĂ DE FILM La fel ca „Neidentificat” (2020), prima parte a unei preconizate trilogii filmate la Piatra Neamţ şi în împrejurimi, „Miracol (2021) este prins între dorinţa de a spune lucruri tari din sfera dramelor morale şi încărcate psihologic şi înclinaţia de a testa convenţiile unui amestec de thriller şi policier.

20
/01
/22

CRONICĂ DE FILM Regizorul mexican Michel Franco atinge o nouă culme a teribilismului cu „Nuevo orden”/"Noua ordine" (distribuit acum în cinematografele de la noi de Transilvania Film), câştigător în 2020 al unui de neînţeles Mare Premiu al Juriului la Festivalul de la Veneţia.

13
/01
/22

Dacă pentru mulți dintre noi sfârșitul anului trecut a stat, din punct de vedere cinematografic, sub semnul lungmetrajului lui Sorrentino, „È stata la mano di Dio”, începutul lui 2022 ne-a pus în fața unui alt film italian – „Trei etaje” / „Tre piani”, semnat de Nanni Moretti.