Cum se transformă Alexandria în zilele Festivalului Ideo Ideis?
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-se-transforma-alexandria-in-zilele-festivalului-ideo-ideis/

INTERVIU De 17 ani, Festivalul Ideo Ideis aduce în fiecare vară teatrul într-un oraş fără teatru. Despre efectul pe care Ideo Ideis îl are asupra Alexandriei, am stat de vorbă cu Liviu Romanescu, directorul festivalului.

Un articol de Ziarul Metropolis|18 august 2022

Cum se schimbă Alexandria în timpul Festivalului Ideo Ideis?

Se însuflețește, căci apar mai multe suflete (râde). În primul rând, vin trupele de adolescenți, ceea ce înseamnă tineri care se mișcă prin oraș, oameni care întorc capul curioși să îi vadă, badge-uri care flutură, tricouri de festival… Orașul, la nivel de comunitate, are într-adevăr ocazia să descopere spectacole, filme, evenimente la care în mod curent nu are acces. E un mix de grupuri care circulă pe străzi, cu pretexte de ieșit în oraș și evenimente în care comunitatea se poate regăsi și se poate aduna.

Cum ai văzut orașul evoluând în acești 17 ani de festival?

S-a schimbat puternic o vreme, apoi în perioada pandemică a existat o pauză. Dinamica oamenilor a avut de suferit, o vezi peste tot, chiar și în orașele mari vezi că s-a modificat comportamentul vizavi de evenimente.

Apoi a urmat din nou un val de evenimente care a venit peste toată lumea. În Alexandria, anul acesta se recâștigă curajul – curajul de a merge la evenimente, de a ieși, de a veni cu familia în spațiul outdoor.

Privind în urmă, noi am pornit de la părinți și rude, care veneau la primele ediții și ocupau locurile din sală, și am ajuns la oameni care nu au nicio treabă cu organizatorii, nici măcar cu mediul acesta, dar care vin la festival și realizează că le place, că le face bine, că e un motiv de celebrare, de întâlnire. Acum două zile am fost salutat de un polițist pe stradă, ceea ce mi s-a părut foarte cool pentru un oraș de provincie.

Ce aduce un festival de teatru tânăr într-un oraș în care nu există teatru?

E simplu, aduce teatru, creează nevoia și atunci creează șansele să se construiască un teatru.

În concluzie, cum resimți impactul festivalului asupra orașului?

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care a reușit să le facă festivalul a fost „să renoveze” un fost cinema; indirect, l-a renovat, creând conjunctura necesară și reușind să nască motivația în autorități pentru ca această renovare să se întâmple. Și casa de cultură să intre în renovare, o casă de cultură în care între 2006 și 2010 se întâmpla cu totul altceva, spațiul era club, discotecă, găzduia petreceri… Acum discutăm de o sală mare care intră în renovări din plin – se pornește de la structură și se lucrează pentru a avea o adevărată sală de spectacole. Pe lângă partea de dinamici și comunități – zona aceasta ușor nedefinită, fiindcă nu pui cifrele pe masă.

Dar să dictutăm cu cifre! Câte clădiri s-au făcut, câte construcții s-au renovat, ce probleme se ridică la nivel de infrastructură? Pentru că administrația zice: nu avem un loc unde să cazăm momentan 150 de copii, trebuie să îi ducem în niște corturi la ștrand. Haide să vedem ce putem face, când terminăm de renovat internatul X? Acesta este dialogul care cred că merită să aibă loc – un dialog despre ce putem face la nivel de administrație și de comunitate astfel încât să putem avea evenimente de genul acesta, să putem să ne întâlnim.

Ideo Ideis se desfășoară la Alexandria între 15 și 21 august. Vedeți aici programul complet al festivalului!

Fotografii: Lavinia Cioacă, Claudiu Popescu, Bogdan Dincă / Ideo Ideis

14
/05
/14

Diana Mihailopol a fost recompensată cu Premiul UNITER pentru teatru radiofonic, pentru Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ştergarul cu cocoş şi Beregata de oţel. Ea a semnat dramatizarea radiofonică şi regia artistică pentru această producţie a Societăţii Române de Radiodifuziune, premiată la gala desfășurată la sfârșitul lunii aprilie.

05
/05
/14

T. O. Bobe, scriitorul care a dat acum zece ani „Cum mi-am petrecut vacanța de vară“, o carte de o forță de expresie, ba chiar și de un succes rareori egalate, T. O. Bobe, scriitorul care a revenit în 2011 cu „Contorsionista“, ne-a oferit un scurt interviu din care va rezulta că a scrie cărți în România echivalează cu a merge pe o sârmă imposibilă care arareori duce undeva.

30
/04
/14

Gabriel Coveșeanu a absolvit Facultatea de Teatru la UNATC, în 1996. Apoi s-a supus unui test: va fi în stare să facă altceva, în afară de actorie, în vremuri nesigure pentru artă? După ce a absolvit un master, la ASE, cu note mari, concluzia fericită a fost „Da“. Și totuși, soarta a făcut ca el să rămână în profesia pe care și-a ales-o cu inima, nu cu rațiunea.

26
/04
/14

Este actriţă la Teatrul „Constantin Tănase” şi profesor de actorie la Universitatea Hyperion. A absolvit două facultăţi, a publicat trei cărţi de bucate şi este la a doua soacră. Adriana Trandafir, care împlinește 58 de ani pe 26 aprilie, vorbește despre oamenii și locurile care i-au influenţat viaţa.

22
/04
/14

Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu a intrat în jocul propus de Ziarul Metropolis şi a alcătuit alfabetul propriei vieţi. Pornind de la fiecare literă din alfabet, el a ales cuvintele cheie care definesc cele mai importante momente din viaţa lui.

11
/04
/14

Actorul Florin Zamfirescu împlineşte 65 de ani, pe 12 aprilie. E un moment în care îşi priveşte viitorul în ochi şi se vede jucând. Se vede chiar şi însurat, cu o doctoriţă. Şi se mai gândeşte şi la sănătate, şi la roluri, şi la cei 42 de ani în teatru, ca actor şi ca profesor.

09
/04
/14

De la New York la Reghin, de la Sankt Petersburg la Tecuci și Lisabona. Horia Mihail e un pianist călător, gurmand și curios, care n-ar spune nu nici unui loc de pe lume. Zilele astea se află într-un turneu al cărui nume îi vine mănușă: „Pianul călător”.

10
/03
/14

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Marcel Ţop este regizorul cameleon. Montează pe scena Operei Române, a Teatrului de Comedie, în ţară, sau în underground, cu aceeaşi plăcere şi dăruire, nu se repetă şi nu trece neobservat! Se reinventează cu fiecare spectacol pe care îl montează, pentru că, așa cum îi place să-l citeze pe Peter Brook „în teatru, diavolul e plictiseala!”

13
/02
/14

Care e diferența între muzica vie și cea pe care o auzim la radiourile comerciale? Ce înseamnă jazz a cappella și cum s-au lansat Sarmalele Reci ,,ca în brânză”, acum aproape 20 de ani? Povestește Zoltán András, fondatorul grupului Jazzappella.