De trei ori cinema de autor
https://www.ziarulmetropolis.ro/de-trei-ori-cinema-de-autor/

După un început de an sărac în filme de autor pe marile ecrane, a venit momentul pentru trei astfel de producţii de pe trei continente diferite, premiate la mari festivaluri. O bună alternativă la produsele hollywoodiene mai mult sau mai puţin inspirate.

Un articol de Ionuţ Mareş|18 februarie 2014

După un început de an sărac în filme de autor pe marile ecrane, a venit momentul pentru trei astfel de producţii de pe trei continente diferite, premiate la mari festivaluri. O bună alternativă la produsele hollywoodiene mai mult sau mai puţin inspirate.

Cu „Prince Avalanche”, un film american independent, cineastul David Gordon Green a câştigat în 2013 premiul Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor la Berlin. Şi tocmai regia salvează povestea din banalitatea care o pândeşte permanent.

În vara lui 1988, la câteva luni după un incendiu de pădure devastator, Alvin (Paul Rudd) şi mai tânărul Lance (Emile Hirsch), doi muncitori şi posibil viitor cumnaţi, îşi petrec vara vopsind marcajele pe un drum pustiu în sălbăticie.

Între certuri, împăcări şi confesiuni reciproce, se întâlnesc cu un misterios bătrân, şofer de camionetă, care îi aprovizionează cu alcool şi cu sfaturi de viaţă, dar şi cu o la fel de misterioasă femeie care îşi caută trecutul în rămăşiţele casei distruse de flăcări.

O premisă cât se poate de simplă (inspirată dintr-un film islandez din 2011), transformată însă de David Gordon Green într-o dramedie la foc mic, în care nici comicul nu are sclipire (dar are, uneori, subtilitate), nici latura emoţională nu debordează de originalitate. Este o echilibristică riscantă între farsă (reuşită în câteva momente) şi studiu de caracter (insuficient aprofundat), ajutată de câteva cadre picturale cu natura impasibilă la dramele oamenilor.

Filmul surprinde totuşi prin stranietatea şi, uneori, absurdul situaţiilor. Prin ironia, dar şi compasiunea cu care sunt priviţi cei doi protagonişti – ridicoli prin discrepanţa dintre aspiraţii şi adevăratul lor temperament. Prin lirismul reţinut şi prin lejeritatea pe care şi-o asumă David Gordon Green.

„Prince Avalanche” este distribuit de Transilvania Film şi va avea premiera pe 21 februarie.

**********

Tot o dramedie minimalistă, dar mai reuşită, este filmul japonez „Like Father, Like Son” („Aşa tată, aşa fiu”/”Soshite chichi ni naru”), recompensat în 2013 cu Marele Premiu al Juriului la Cannes. Scenaristul şi regizorul Kore-Eda Hirokazu, un favorit al festivalurilor, propune o poveste contemporană, inspirată dintr-un fapt care are loc frecvent în Japonia.

Un cuplu tânăr află că îndrăgitul lor băieţel de şase ani nu este de fapt fiul lor natural, pentru că, la maternitate, le-a fost oferit din eroare un alt nou-născut, iar bebeluşul lor adevărat a ajuns la altă familie. Cei doi au de ales între a-şi continua viaţa ca până acum sau a-i cunoaşte pe părinţii naturali ai copilului lor – care sunt, totodată, cei ce le-au crescut fiul lor natural – şi, eventual, a cădea de acord asupra unui schimb de copii.

O dilemă abisală, ale cărei numeroase dificultăţi şi implicaţii sunt tratate remarcabil de Kore-Eda Hirokazu – printr-un amestec de umor tandru şi emoţie bine stăpânită, dublat de o bună coordonare a distribuţiei şi, în special, a celor doi copii, care sunt de un firesc dezarmant în rolurile lor.

Bineînţeles, opoziţia dintre familia înstărită (rece şi nu foarte unită) şi familia mai săracă (apropiată şi mai caldă) este simplistă şi schematică, chiar dacă plauzibilă. Dar îi foloseşte regizorului-scenarist pentru a arunca o privire (critică) asupra Japoniei – văzută ca o societate divizată economic şi încă pronunţat patriarhală (taţii sunt uşor caricaturizaţi, în timp ce mamele sunt personaje mai complexe).

Şi pentru a lansa întrebări universale cu iz filosofic: este legătura de sânge cu un copil, practic necunoscut, atât de puternică pentru a şterge primii şase ani (cei mai importanţi) din relaţia cu un copil din alţi părinţi? Este mediul social determinant în formarea unui copil? Ce se întâmplă cu copiii aflaţi într-o astfel de situaţie?

Răspunsurile nu sunt uşoare, iar meritul cineastului japonez este că nu oferă soluţii decisive, ci deschide piste de interpretare, fără a face apel la trucuri melodramatice. Film de festival, „Like Father, Like Son” are totuşi şi resursele de a prinde la un public mai larg, dispus să meargă la cinema nu doar pentru divertisment, ci şi pentru a-şi pune întrebări.

Distribuit de Independenţa Film, „Like Father, Like Son” va intra în cinematografe din 21 februarie.

**********

„The Broken Circle Breakdown” (foto sus), în regia belgianului (flamand) Felix Van Groeningen, câştiga acum un an trofeul Label Europa Cinemas la Berlinală. De atunci, lungmetrajul a avut un traseu impresionant, ajungând la sfârşitul lui 2013 în palmaresul Academiei Europene (premiu de interpretare pentru actriţa Veerle Baetens, care a învins-o pe Luminiţa Gheorghiu) şi, la începutul acestui an, printre nominalizările la Oscarul pentru film străin.

Într-un colţişor din zona flamandă a Belgiei, decupat parcă dintr-un peisaj rural texan, Didier (Johan Heldenbergh, coautor al piesei care stă la baza filmului), cântăreţ într-o trupă de bluegrass, şi Elise (Veerle Baetens), parteneră de trupă şi posesoarea unor tatuaje spectaculoase, duc o viaţă de cuplu obişnuită, după o îndrăgostire fulgerătoare. Asta până ce descoperă că fetiţa lor are o boală incurabilă, fapt ce le pune relaţia în pericol, scoţând la suprafaţă şi diferenţele.

Felix Van Groeningen renunţă însă la modul clasic de naraţiune, în care întâmplările se derulează cronologic. Cineastul amestecă, printr-un montaj al emoţiilor, fragmente din diverse perioade, întinse pe câţiva ani, din viaţa cuplului (inclusiv momente muzicale care redau bucuria lor de a cânta muzica ce i-a adus împreună).

Este o strategie regizorală de efect, pentru că nu permite spectatorului să se instaleze prea mult într-o anumită stare emoţională, deşi filmul este dominat de carisma şi vitalitatea pe care cei doi interpreţi le-o imprimă personajelor. Trecerile de la buna dispoziţie a existenţei în doi la tragedia fetiţei marchează rupturi şi schimbări de ritm care necesită o readaptare permanentă din partea privitorului.

Drama se accentuează pe măsură ce filmul se îndreaptă spre final, dar, cu toate acestea, nu alunecă în patetism, iar intensitatea emoţională cu accente melo (un melodramatism totuşi mai puţin deranjant) nu-şi pierde din consistenţă.

În ciuda dinamicii sale speciale, filmul nu este scutit de câteva clişee (fetiţa bolnavă descoperă o pasăre moartă; decăderea obligatorie a iubirii) şi de meteahna de a trage spectatorul de mânecă pentru a transmite un mesaj – răbufnirea de ateism a lui Didier (sau, probabil, a actorului-scriitor Johan Heldenbergh) după un discurs fundamentalist televizat al lui George W. Bush (acţiunea e plasată pe la mijlocul anilor 2000), în contrast cu înclinaţiile spre spiritualitate ale lui Elise.

„The Broken Circle Breakdown” este distribuit de Independenţa Film şi va putea fi văzut în cinematografe din 7 martie.

Ionuţ Mareş, autorul cronicilor,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

18
/10
/20

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. Istoria lui nu este doar istoria unui loc, ci el reflectă istoria ultimului secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi ale memoriei – straturi subiective, personale.

16
/10
/20

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest va continua să aducă în această toamnă cinefililor multe din filmele și evenimentele așteptate, însă se reorganizează, urmând ca în perioada preconizată, 23 octombrie – 1 noiembrie, sa pună accentul pe evenimente desfășurate online, în aer liber, dar și la drive-in, cu respectarea măsurilor de siguranță sanitară – care vor fi la momentul respectiv.

15
/10
/20

PREVIEW Două filme realizate de regizori consacrați și două debuturi pot fi văzute online, gratuit, pe platforma TIFF Unlimited, între 16 şi 22 octombrie, în cadrul CinePOLSKA. Mirela Lazăr, coordonatoarea CinePOLSKA din partea Institutului Polonez, vorbește într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre selecție și ediția specială din acest an.

15
/10
/20

Ediția #15 a eXplore festival - Bucharest International Dance and Performace festival se va desfășura anul acesta între 16 și 25 octombrie la Muzeul Național al Literaturii Române, WASP Working Art Space and Production, Muzeul Municipiului București: Muzeul Theodor Aman, Colecţia de artă Ligia şi Pompiliu Macovei, Palatul Suţu, online, pe eXplore festival și WASP Working Art Space and Production dar și on-air, pe Radio Guerrilla.

13
/10
/20

O adaptare fermecătoare a nuvelei pentru copii scrise și ilustrate de artistul Italian Dino Buzatti în 1945, „Vestita invazie a urșilor în Sicilia/ The Bears’ Famous Invasion of Sicily” (r. Lorenzo Mattotti) se vede pentru prima dată în România în deschiderea celei de-a 15-a ediții a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest.

Pagina 1 din 27312345...102030...Ultima »