Miercuri, 1 octombrie 2014, desenele şi experimentele grafice ale lui Andrei Tudoran evadează din arhiva sa personală, în care stau închise de obicei, ieşind la aer doar pentru a puncta o evoluţie sau a oferi o soluţie, şi se caţără pe pereţii galeriei Pleshoo Contemporary, pentru a-şi revendica propriile calităţi în faţa picturii mult mai cunoscute a artistului.
Un articol de Ştefania Dumbravă|1 octombrie 2014
Un deceniu de căutări și elucidări ale formei devine un subiect în sine: investigarea figurii și a siluetei umane, laitmotivele lucrărilor artistului, mereu prezente, indiferent de „tratamentul” la care sunt supuse pentru a răspunde voinței picturale.
În mod obișnuit, pentru un pictor, desenele servesc doar la formarea sa artistică, iar apoi în „laboratorul” artei sale, în primele etape ale formulării compoziției.
Pentru un artist cerebral și analitic cum e Tudoran, pentru care exactitatea formei și a realității joacă un rol primordial în procesul de dinamitare a lor, era de intuit că desenul joacă un rol mai important decât pentru un pictor exclusiv colorist.
Surpriza apare însă atunci când, prin juxtapunerea a zece ani de lucrări care caută să epuizeze tot ceea ce desenul poate aduce de interes pentru artist, de la ireproșabilul desen pur academic la formule minimaliste esențializate, desenele nu mai sunt doar o serie de etape preliminare. Ele devin, scoase din contextul 
funcționalității limitate care le este atribuită de obicei, o rețea de duble oglinzi retrospective și introspective, mărturii ale unei evoluții artistice constante, precum și ale înclinațiilor ludice către experimentul grafic în linogravură sau peniță, cu accente ocazionale de culoare sau în negativ.
Semi-parodic prin rememorarea atmosferei expozițiilor de sfârșit de semestru sau de an, a căror experiență formează orice student de instituție artistică (în cazul lui Tudoran, liceul de artă Nicolae Tonitza și apoi Universitatea Națională de Arte), și prin recapitularea sinoptică a sumei lor de un deceniu, demersul lui Andrei Tudoran are tonul lejer pe care doar siguranța pe propriile mijloace de expresie îl poate justifica.
Vizibilă la fel de bine în liniile sigure ale creionului sau cărbunelui și în tușele care construiesc direct siluetele, atunci când pictorul caută spontaneitatea și esența expresiei, siguranța prezenței de desenator a lui Tudoran cucerește dreptul la autonomie al lucrărilor expuse, care se prezintă ca un corpus unitar de studii cu identitate proprie.
Foto: DESENe de Andrei Tudoran – Pleshoo Contemporary
