Adi Bulboacă s-a născut în vara lui 1988 şi 16 ani mai târziu a început să fotografieze. În oraşele prin care a trecut, ştie unde sunt teatrul şi gara.
Un articol de Ziarul Metropolis|19 mai 2021
Pentru Adi Bulboacă, fotografia este un gest prin care încearcă să dea înapoi societății ceea ce primeşte, filtrat prin personalitatea lui. Între 21 și 30 mai, îl întâlnim la festivalul de fotografie Walk & Shoot Fest, unde va coordona atelierul foto de spectacol „The theatre scene is the center” și va participa la discuțiile despre dreptul de autor în fotografie și emoțional vs. tehnic. În așteptarea evenimentelor din festival, l-am întrebat cum se raportează la fotografia de teatru.
Fotografia de teatru e singura constantă din cei 16 ani de când fotografiez.
Dincolo de plăcerea de a fi spectator, sunt foarte bucuros să pot arhiva în imagini spectacolele cu care se întâmplă să fiu contemporan.
Am început să fotografiez spectacole în adolescență, când am renunțat să mai joc în trupa liceului pentru că nu mă consideram un talent de neirosit.
Momentul respectiv a coincis cu cel în care descopeream fotografia, așa că arhivarea spectacolelor colegilor mei a venit ca ceva natural.
La scurt timp după aceea, am primit și invitația de a fotografia prima ediție a festivalului de teatru pentru adolescenți Ideo Ideis. Sunt alături de festival de atunci, de 16 ani.
Apoi am mers la UNATC, la film, dar mi-am petrecut cei 4 ani de facultate cu colegii de la teatru, actori, regizori și scenografi.
Cel mai interesant la a fotografia teatru mi se pare să reîntâlnesc texte pe care le-am văzut deja montate de alți regizori.
E absolut fascinant să mă conving cu fiecare ocazie că imaginația creatorilor de teatru e infinită.
Adi Bulboacă
Am început să fotografiez spectacole în adolescență, când am renunțat să mai joc în trupa liceului pentru că nu mă consideram un talent de neirosit.
Fotografii de Adi Bulboacă
