Dheepan. Un Palme d’or fără strălucire
https://www.ziarulmetropolis.ro/dheepan-un-palme-dor-fara-stralucire/

CRONICĂ DE FILM E greu de spus care au fost intenţiile reale ale lui Jacques Audiard cu „Dheepan” (2015), un film minor în cariera sa, dar care i-a adus totuşi un Palme d’or (fără strălucire şi glorie) la Festivalul de la Cannes.

Un articol de Ionuţ Mareş|30 octombrie 2015

„Dheepan” începe ca un film de război – în plin conflict de gherilă în Sri Lanka, un luptător tamil, o tânără singură şi o fată care nu se cunoşteau până atunci primesc identităţi false, fiind nevoiţi să pretindă că sunt o familie pentru a putea emigra şi a-şi face un viitor în Europa, departe de dificultăţile din ţara lor.

În câteva cadre scurte, extrem de familiare prin caracterul lor ilustrativ, Audiard îi introduce pe cei trei protagonişti. Dheepan, combatantul rebel al cărui nume de împrumut dă titlul filmului, este arătat într-o scenă de luptă, descriere a cărei relevanţă va fi dovedită în final. Yalini, viitoarea sa falsă soţie, este urmărită într-o tabără de refugiaţi în căutarea unui copil despre care să poată spune că este al său, ştiind că plecarea din ţară şi primirea de azil în străinătate ar fi astfel mai uşoare. Găseşte o fată rămasă fără părinţi, Illayaal, pe care o ia cu ea.

Audiard mută apoi povestea în Franţa – printr-un montaj brutal (şi facil) al contrastelor, spectatorul vede într-o primă fază, pe un fond negru, doar chipul lui Dheepan, care poartă pe cap două urechi artificiale de şoarece, luminate albastru, ce îi dau un aspect caraghios.

Misterul indus de acest cadru filmat în ralanti şi luând forma unei viziuni onirice este imediat dezvăluit – spectatorul îl vede pe proaspătul imigrant Dheepan seara, pe un bulevard parizian, vânzând jucării luminate, printre care şi astfel de urechi ridicole, sub ameninţarea permanentă că ar putea fi prins de poliţie.

Este primul comentariu clar al lui Audiard despre care ar fi, în opinia sa, condiţia generică a imigrantului – de la bărbatul cu arma în mână luptând pentru o cauză politică la străinul aflat într-o stare precară într-un loc a cărui limbă nu o cunoaşte. Şi cam atât cu drama interioară a refugiaţilor!

Alegerea unor protagonişti dintr-o ţară – Sri Lanka – a cărei situaţie este mai puţin cunoscută de publicul occidental îi oferă cineastului francez posibilitatea de a insufla filmului o doză de prospeţime tematică şi chiar de exotism (nu îţi este dat foarte des să auzi în cinema limba tamilă).

Pe de altă parte, opţiunea de a avea un caz mai puţin tipic şi de a alege ca personaje reprezentanţii unui popor care nu a fost colonie franceză poate fi privită şi ca o fugă de responsabilitate, o distragere a atenţiei de la situaţia reală a imigranţilor din Franţa, prezentaţi de Audiard prin logica etichetării care caracterizează opinia publică şi media.

De la cronică socială, „Dheepan” ia o scurtă turnură de love story convenţional (el o pândeşte pe ea făcând duş şi îşi dau seama dintr-o dată că au şi alte nevoi în afara celor de supravieţuire şi de adaptare), pentru ca înspre final să ajungă la un revenge thriller în care acţiunea este mai mult sugerată şi unde se recunoaşte cel mai bine stilul lui Audiard.
Suburbia unde ajunge noua familie de conjuctură este prezentată ca o zonă de război, lipsită de legi şi ordine şi unde bandele de traficanţi trag focuri de armă în aer la discreţie sau intră în confruntări cu grupuri rivale.

Mesajul se lasă din nou prea uşor descifrat: lupte de gherilă nu au loc doar într-o ţară îndepărtată din Asia sau Africa, ci chiar în inima Europei occidentale, loc unde se pot reactiva uşor reflexele de violenţă ale imigranţilor (idee care poate fi consideră tot o prejudecată la adresa acestora).

Marea problemă a filmului sunt de fapt lipsa de sinceritate şi duplicitatea: ascuzându-se în spatele unei naraţiuni cu accente social-politice (pe care însă nu caută să le aprofundeze), Audiard nu face decât să-şi continue obsesiile sale stilistice din zona action-thriller-elor şi să livreze un comentariu demonstrativ care are pretenţia de critică acidă la adresa Franţei. E ca şi cum ar trage însă cu gloanţe oarbe.

Prezentat în premieră în România în cadrul Festivalului Les Films de Cannes a Bucarest, „Dheepan” este distribuit de Independenţa Film şi a intrat în cinematografe la 30 octombrie.

INFO

Dheepan (Franța, 2015)

Regia: Jacques Audiard

Cu: Jesuthasan Antonythasan, Kalieaswari Srinivasan

Rating: ●●○○○

16
/05
/23

Sunt ultimele zile în care te mai poți înscrie la rezidența online New Draft, deschisă tuturor absolvenților facultăților de profil, scenariștilor sau autorilor cu un scenariu de film în faza incipientă. Nu rata șansa de a face parte dintr-un program 100% online, gratuit, și de a avea întâlniri de lucru cu producătorii Ada Solomon, Tudor Giurgiu și Bianca Oana. Termenul limită de înscriere este 20 mai 2023.

15
/05
/23

F-SIDES Cineclub, sezonul 4, ajunge în luna mai la Timișoara! Alături de alte trei programe pregătite pentru 2023 de organizatoarele proiectului F-SIDES în această ediție, lansată în aprilie la București, cineclubul și-a propus să-i ofere publicului proiecții de film axate pe creațiile a opt regizoare, în tandem cu materiale literare produse de opt scriitoare contemporane din România.

12
/05
/23

”Jeanne du Barry”, filmul regizat de Maïwenn, care joacă alături de Johnny Depp, deschide cea de-a 76-a ediţie a Festivalului de Film de la Cannes (16-27 mai) și ajunge în această toamnă în cinematografele din România, distribuit de Independența Film.

11
/05
/23

9 lungmetraje și 16 scurtmetraje intră în competiția Zilelor Filmului Românesc la TIFF.22. Selecția include câteva dintre cele mai bune filme românești ale anului trecut, dar și producții care vor avea premiera mondială în iunie, la Cluj-Napoca. În cadrul Zilelor Filmului Românesc sunt acordate trei premii: pentru cel mai bun lungmetraj, pentru cel mai bun debut, dar și pentru cel mai bun scurtmetraj.

08
/05
/23

ICR dă startul celei de-a 27-a ediții FFE chiar de Ziua Europei, 9 mai, la Timișoara, Capitala europeană a culturii în 2023. Festivalul va continua în țară la Oravița (Casa de Cultură "George Motoia Craiu"), între 12-14 mai, la Curtea de Argeș (Centrul de Cultură și Arte "George Topîrceanu"), între 18-20 mai, la Botoșani (Cinema Unirea), între 18-21 mai și la Gura Humorului (Casa de Cultură), între 19-21 mai.

28
/04
/23

La invitaţia Cinematecii din Oslo, care va găzdui în perioada 5-14 mai un festival al filmului românesc, ce include şi o retrospectivă dedicată regizorului Cristian Mungiu, am scris un scurt text despre cum arată cinematografia română în prezent.