Dimitrie Gusti, un sociolog de talie internațională
https://www.ziarulmetropolis.ro/dimitrie-gusti-un-sociolog-de-talie-internationala/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Lui Nicolae Iorga îi plăcea să spună că la cumpăna secolelor XIX-XX a apărut o adevărată falangă de intelectuali români, cea mai reprezentativă pe plan european, mai creativă şi care şi astăzi, privită retrospectiv, dă măsura valorilor noastre perene.

Un articol de Georgeta Filitti|7 Decembrie 2017

Dimitrie Gusti (1880-1957) face parte din acea pepinieră extraordinară de ieșeni a căror operă și-a păstrat actualitatea până azi. Coleg de școală, apoi de universitate și de Academie cu Petru Poni, Caragiani, A. D. Xenopol, Al. Philipide, acesta ajunge, în 1899, student la filosofie al Universității din Berlin, apoi al celei din Leipzig.

Începe curând să lucreze la Institutul de psihologie experimentală. Doctoratul în filozofie, specializarea în sociologie (în Germania și Franța) îl recomandă pentru Universitatea din Iași unde, din 1910, e profesor de istoria filosofiei grecești, etică și sociologie.

În 1918, în plin război, întemeiază în capitala Moldovei Asociația pentru studiu și reformă socială (ulterior, Institutul Social Român), cu revista subsecventă. În 1937 aceasta devine organ al Federației internaționale a societăților și institutelor de sociologie. La sfârșitul primului război mondial, e ales membru al Academiei Române și discursul său de recepție privește Ființa și menirea Academiilor.

Din 1925 începe cercetări sociologice pe teren (cu satul Goicea din județul Dolj) cu echipe pluridisciplinare de studenți. Mai mult, ca ministru al Instrucțiunii Publice, creează învățământul sociologic în școlile secundare și normale.. De asemenea, întemeiază școli sătești și cămine culturale. Din 1934 ține numeroase conferințe în străinătate legate de programul sociologic român: Acțiunea monografică în România, Sociologia unităților sociale, Legea serviciului social în România. În 1936 înființează, la București, Muzeul Satului, instituție ce se va dezvolta prestigios până în zilele noastre. După un an organizează pavilionul românesc la Expoziția Internațională de la Paris, iar în 1939 face același lucru la New York.

Gusti își leagă numele și de o lucrare neegalată până astăzi în istoria culturală a țării, Enciclopedia României în patru volume, apărută între 1938 și 1943. Recunoscut ca autoritate internațională în materie de sociologie, profesorul încearcă să organizeze, în 1939, al XIV-lea congres internațional de sociologie la București. Tentativa a eșuat din cauza izbucnirii războiului mondial. La fel, n-a putut ocupa catedra de profil de la New York, unde fusese invitat, din cauza stării de război (în 1941).

Ca președinte al Academiei Române (1944-1946), înființează Consiliul Național al Cercetării Științifice. În mod surprinzător, deși regimul politic instaurat în România după război nu prețuia valorile științifice promovate de profesor, acesta a fost lăsat, până în 1947, să călătorească în Franța și SUA. A ținut prelegeri la Paris, New York, Philadelphia, Washington, Chicago, Wisconsin, Harvard. Aici profesorii au cerut să se inițieze cercetări după modelul școlii de la București.

Notorietatea internațională, activitatea benefică pentru cercetarea în sine, dar deopotrivă pentru formarea studenților (obligați la un stagiu la țară în cadrul echipelor, când pe lângă culegerea de date făceau și o adevărată școală cu țăranii), crearea unor institute deosebite în spațiul românesc n-au fost suficiente pentru autoritățile comuniste.

Asemenea altor sute de intelectuali, profesorul Dimitrie Gusti a fost încarcerat, socotit dușman al poporului, spion în slujba imperialismului american. Decapitarea sistematică a elitei românești în anii postbelici rămâne un fenomen pe care continuăm să-l resimțim dureros și astăzi.

În 1936, Dimitrie Gusti înființează, la București, Muzeul Satului, instituție ce se va dezvolta prestigios până în zilele noastre.

Foto: Asociația „România Culturală”

19
/11
/19

„Travling: Tradiții Creative” este o încercare de video-documentare a modalităților prin care patrimoniul cultural și natural contribuie la dezvoltarea comunităților, din punct de vedere economic, turistic, social, cultural și identitar.

02
/09
/19

Pentru a înțelege cum a funcționat mitul poetului după căderea comunismului ne-am întors la o lucrare deja de referință: „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea și desfacerea unui mit”, de Lucia Boia (editura Humanitas).

21
/08
/19

Cioran este perceput îndeobște a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puțin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Rășinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciții de admirație”.

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

30
/07
/19

În timp ce în România, în primii ani după Revoluție, cinema-ul de ficțiune se răfuia gălăgios cu trecutul recent, iar documentarul era în derută, cvasi-inexistent, după prăbușirea Studioului Sahia, un tânăr fotograf din Germania, plecat în copilărie din Banatul românesc, Dobrivoie Kerpenisan, realiza două documentare splendide despre oamenii din satul natal.

30
/07
/19

S-a stins din viață, în această dimineață, la vârsta de 76 de ani, cunoscuta actriţă Florina Cercel. În cei peste 50 de ani de carieră, a interpretat peste 100 de roluri în teatru şi film, roluri prin care a fascinat de fiecare dată publicul spectator. Actrița, care suferea de mai mulți ani de cancer pulmonar, a murit în locuința sa din București.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

Page 1 of 3012345...102030...Last »