Editura Nemira lansează autobiografia legendarului muzician Carlos Santana – Tonul universal, în colecţia Yorick de arte ale spectacolului, tradusă de Mihaela Ioncelescu. În 1967, la San Francisco, după doar câteva săptămâni de la Vara Iubirii, un tânăr chitarist mexican urcă pe scenă la Fillmore Auditorium şi cântă un solo de neuitat. Doi ani mai târziu, după un concert legendar la Woodstock, întreaga lume îl ştie pe Carlos Santana.
Un articol de Petre Ivan|6 noiembrie 2020
În panteonul chitariștilor, Santana e unic pentru „tonul universal“: îl recunoști de la primele acorduri și pune mai presus de orice legătura dintre muzică și suflet.
Aceasta este povestea călătoriei sale: cântările din tinerețe în barurile de striptease din Tijuana, ce înseamnă să fii soț și tată, influențele muzicale, de la Coltrane la Miles Davis, căutările spirituale și descoperirea altor credințe, spectaculoasa revenire pe scenă cu albumul Supernatural.
Iată ingredientele uneia dintre cele mai senzoriale (și senzuale) autobiografii ale unui artist rock scrise vreodată.
„De la Tijuana la Woodstock și dincolo de el, legendarul chitarist face o baladă plină de întorsături de situație despre viața sa excepțională.” Oprah Magazine
„O călătorie inspirațională printr-o viață și o carieră de excepție.” Joe Bosso, Music Radar
„Imediat a început să mângâie vioara cu arcușul, foarte încet, scoțând mici sunete și, din senin, o pasăre a coborât în zbor, așezându-se pe o rămurică din preajma noastră. S-a uitat la tata, sucindu-și capul, după care a început să cânte și ea pe lângă vioară. Mă gândeam: «La naiba!» – sau, mă rog, orice alt cuvânt pe care îl aveam în minte la nouă ani. A continuat să cânte uitându-se la mine, urmărindu-mi reacțiile, fără să privească o clipă pasărea. Au schimbat câteva armonii între ei, după care tata s-a oprit, iar pasărea și-a luat zborul. Aveam gura căscată, de parcă tocmai descoperisem că tata era un mare vrăjitor, precum Merlin, iar acum avea să își învețe fiul cum să comunice cu natura. Numai că nu era vorba despre magie – era muzică.“
