Eduard Kunz. În mintea unui mare pianist rus
https://www.ziarulmetropolis.ro/eduard-kunz-in-mintea-unui-mare-pianist-rus/

Convenţia a fost simplă. Pornind de la fiecare literă din alfabet, Eduard Kunz a ales un cuvânt cheie care îi defineşte viaţa. Şi l-a explicat. Şi, ca orice artist care se respectă nerespectând regulile, a sărit chiar peste litera A. Şi a început aşa:

Un articol de Dan Boicea|11 iunie 2014

B. Bunin. Scriitor rus, distins cu Premiul Nobel, al cărui volum de povestiri scurte îl recitesc acum. Toată lumea moare la final.

Şi de la Bucureşti. Nicăieri în lume nu am văzut atâtea cupluri de îndrăgostiţi sărutându-se pe bănci, în parcuri.

C. Cloudy-bay. Vinul Sauvignon Blanc pe care îl prefer.

D. Diana. Numele soţiei mele. E femeia pe care o iubesc.

E. Eduard. Numele meu. E fantastic cum iniţialele numelor noastre – al soţiei mele şi al meu – vin una una după cealaltă în alfabet. În mod straniu, era să port numele de Roman, dar din fericire asta nu s-a mai întâmplat. Îmi place numele meu.

F. Five. Cifra 5 în engleză. Chiar dacă e cea de-a şasea literă din alfabet. Nu prea are logică, nu?

G. Punctul G. De-aş şti unde se află şi cum să îl găsesc…

Eduard Kunz

H. Haiku. Versuri japoneze. Iată un exemplu: „Atunci când eşti capabil să iubeşti până la durere, atunci înseamnă că iubeşti aşa cum trebuie.”

I. Interviuri. Aşa cum le concepi tu. Îmi plac la nebunie.

J. Job. Loc de muncă, în engleză. Şostakovici era adesea întrebat – atunci când spunea că este compozitor – care era cu adevărat munca lui. Şi eu primesc aceeaşi întrebare uneori… Nu că vreau să fac comparaţii cu Şostakovici.

K. Kalashnikov. Uneori îmi doresc să am aşa ceva.

L. Love. Iubire în engleză. Tot ce are darul de a inspira oamenii este de fapt iubirea.

M. Moscova şi Manchester. Locuri în care am studiat, muncit, trăit şi iubit.

N. „Net“ sau „nu“ sau „no”. Este cuvântul preferat al fiicei mele. Încercaţi să îi oferiţi căpşuni sau cireşe – că acum e sezonul lor. Şi veţi auzi exact acest cuvânt.

O. Omsk. Oraşul din care provin. E în Siberia. Da, e frig iarna. Nu, nu e frig vara. Iar statisticile spun că acolo există anual 320 de zile însorite.

P. Aici e evident – P de la pian. Instrumentul pe care studiez şi limba pe care o vorbesc.

R. Rusia şi România. Aşa cum iniţialele numelor soţiei mele şi al meu se succed, aceste două ţări care înseamnă enorm pentru mine se succed pe orice listă, una după alta.

S. Turneul Stradivarius. Chiar acum se află în derulare. Eu şi Alexandru Tomescu interpretăm Prokofiev.

T. Travels. „Călătorii“ în engleză. O mare parte din ceea ce fac. Sunt călătorii confortabile şi călătorii obositoare. Călătorii scurte şi călătorii lungi. Atunci când călătoreşti îţi e dor de casă. Când eşti acasă, abia aştepţi să te aşterni iar la drum.

V. Vaðlaheiðarvegavinnuverkfærageymsluskúraútidyralyklakippuhringur. Este cel mai lung cuvânt din limba islandeză. Are 64 de litere şi se traduce astfel: „Un inel de la brelocul de chei de la uşa principală a unui depozit de scule utilizat de adevăraţi muncitori.“

Y. Yamaha. Un pian pe care îl iubesc la atingere, la sunet, la uşurinţa de a-l controla.

Z. Zece… Atât e ceasul acum. Noapte bună.

Violonistul român Alexandru Tomescu şi pianistul rus Eduard Kunz concertează miercuri, 11 iunie, la Sala Radio din Capitală. Evenimentul pune punct Turneului Naţional Stradivarius, aflat anul acesta la cea de-a şaptea ediţie.

Repertoriul ales cuprinde o selecţie a celor mai apreciate lucrări pentru vioară şi pian ale compozitorului rus Serghei Serghievici Prokofiev – Cinci melodii pentru vioară şi pian şi cele două Sonate pentru vioară şi pian.

Cine este Eduard Kunz

Eduard Kunz a studiat pianul cu Mihail Hohlov la Şcoala Specială Gnessin pentru copii supradotaţi din Moscova şi mai apoi cu Andrei Diev la Conservatorul National de Muzica „Piotr Ilici Ceaikovski” din capitala rusă.

A obţinut diploma de masterat cu distincţie şi medalie de aur pentru performanţele sale, la Royal Northern College of Music, profesori fiindu-i Norma Fisher şi regretatul Mark Ray.

A susţinut recitaluri în marile săli de concert ale lumii, printre care se numără Wigmore Hall din Londra, Bridgewater Hall din Manchester, Louvre din Paris, Concertgebouw din Amsterdam, Winterthur din Barcelona, Sala Mare a Conservatorului din Moscova.

Citiţi şi: INTERVIU Alexandru Tomescu: „Limite. Au fost create pentru a fi depăşite“

A fost prezent pe scena Festivalului Como de Garda, Grieg (Oslo), Festivalul Keyboard din New York, precum şi Festivalurile St. Magnus (Scotland) şi City of London.

De-a lungul timpului concertele şi recitalurile sale au fost difuzate pe cele mai importante posturi de muzica clasică ale lumii ca BBC Radio 3, Radio France, Radio Rai, Deutschland Radio Kultur şi Orpheus.

Foto cu Eduard Kunz – Andrei Lupu

17
/09
/14

Activă atât în teatrul de stat, cât și în cel independent, actrița Nicoleta Lefter vorbeşte despre cum se îmbogățește sufletește datorită meseriei sale și despre exigențele pe care trebuie să le aibă un regizor atunci când lucrează cu ea.

03
/09
/14

Dan Piţa şi-a pus amprenta inconfundabilă pe nenumărate filme de referinţă ale cinematografului românesc. Cel mai recent exemplu este filmul său “Kyra Kyralina”, după Panait Istrati şi un scenariu de Ioan Grigorescu, a cărui premieră are loc pe 5 septembrie la cinematograful Elvira Popesco din Capitală.

27
/08
/14

Suntem o societate de consum în care rareori produsele pe care le cumpărăm ne trebuie cu adevărat. Ignorăm propriile puteri și ne lăsăm controlați de reclame ascunse sub un concept. Ce facem când teatrul ne aduce toate aceste elemente pe scenă?

18
/08
/14

Nevoia de teatru este tocmai nevoia de viaţă adevărată. Un actor îşi cercetează sufletul cu ceva vreme înainte de spectacol, petrecând puţin timp cu el însuşi, dezlegându-se de nebunia vieţii cotidiene. Îşi cercetează sufletul precum un vânător arma înainte de a pleca la vânătoare şi exact în clipa în care intră pe scenă ştie că e capabil de orice.

15
/08
/14

Alexandra Penciuc și Mariana Cămărășan, regizoarele spectacolului de teatru independent "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", care se joacă de șapte ani cu aceeași distribuție, vorbesc despre descoperirile de care au avut parte lucrând împreună, despre transformările spectacolului și despre lucrurile care îi mențin vie energia.