Efectul Genovese
https://www.ziarulmetropolis.ro/efectul-genovese/

Festivalul Filmului European (ediţia a XXII-a) s-a încheiat duminică seară, la Muzeul Țăranului Român, cu proiecţia filmului italian „The place”. Indimenticabil.

Un articol de Andrei Crăciun|14 Mai 2018

Pe 13 martie 1964, o femeie care se întorcea de la serviciu a fost ucisă în Queens, New York. Numele ei era Kitty Genovese.

Treizeci și opt de martori au asistat la agonia ei și nimeni n-a intervenit, voi vă dați seama?, nimeni n-a sunat la poliție, nimeni n-a sunat la ambulanță. Fiecare a presupus că altul va face ceva.

Psihologii i-au spus Efectul Genovese sau Efectul-de-Spectator. Cei care asistă la o crimă în plină stradă așteaptă ca altcineva să oprească răul – așa e natura umană.

Și chiar la Efectul Genovese m-am gândit văzând The Place, cel mai recent film al lui Paolo Genovese. E greu, e foarte greu să dai ceva mai bun decât Perfetti sconosciuti, precedentul Genovese, îndelung premiat.

Italianul însă a reușit. Nu sunt – slavă cerurilor – critic de specialitate. N-aș folosi niciodată cuvintele dramă camerală. Așa că, simplu spectator, pot să trăiesc filmul ca un contabil, ca o coafeză, ca un figurant de varieteu. Pot să îl văd cu inima.

The Place este o bijuterie, de la prima la ultima secvență, un elogiu adus inteligenței la om. Reușește să spună cu mijloace minime enorm de multe lucruri despre natura umană, despre esența răului și căile întortochiate ale binelui.

Cât despre actori, jocul lui Valerio Mastandrea este dincolo de adjective. Omul ăsta, care ar putea fi zeu sau diavol și ar fi totuna, cinicul ideal, nici nu are nevoie să se ridice de pe scaun pentru a-și arăta statura. Îl vezi că e mare de cum ridică prima dată o sprânceană.

În cinema, Efectul Genovese e când ieși de la cinematograf și e noapte și plouă peste pământ și albul și negrul s-au șters din lume și totul e gri și sublim și scandalos și de neînțeles și vrei să faci încă o înțelegere cu viața, încă una și gata.

The Place este o bijuterie, de la prima la ultima secvență, un elogiu adus inteligenței la om. Reușește să spună cu mijloace minime enorm de multe lucruri despre natura umană, despre esența răului și căile întortochiate ale binelui.



18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

09
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Deşi pretinde că este un omagiu adus oamenilor care au murit în închisorile comuniste, "Între chin şi amin" (2019), al doilea lungmetraj de ficţiune al regizorului Toma Enache, nu este de fapt decât o bătaie de joc la adresa memoriei victimelor, prin kitsch-ul pe care îl etalează.

Page 1 of 25012345...102030...Last »