Erich Maria Remarque, în scrisorile către Marlene Dietrich
https://www.ziarulmetropolis.ro/erich-maria-remarque-in-scrisorile-catre-marlene-dietrich/

Erich Maria Remarque şi Marlene Dietrich s-au cunoscut la Veneţia, în 1937, şi, deşi relaţia lor s-a încheiat în 1940, au continuat să corespondeze până la sfârşitul vieţii scriitorului, în 1970.

Un articol de Alina Vîlcan|27 iulie 2021

„Spune-mi că mă iubești…” Erich Maria Remarque – Marlene Dietrich: Mărturii ale unei patimi (Editura Polirom, 2021) reunește scrisorile schimbate de Erich Maria Remarque și Marlene Dietrich într-un volum de colecție, realizat de editorii Werner Fuld și Thomas F. Schneider, din care am selectat unele dintre rândurile memorabile pe care scriitorul german i le-a trimis, de-a lungul anilor, celebrei actrițe.

St. Moritz, 13. 01. 1938

Iubită dulce, scrisorile tale au sosit. Sunt fericit și nefericit că le am. Fiindcă tu cu siguranță m-ai uitat între timp sau nu mă mai placi sau nu mă mai vrei – și poate că scrisorile nu mai sunt decât un fermecător și mare amurg, pe când soarele a asfințit deja. Amândoi avem niște nervi grozav de iuți și e greu să fim despărțiți mult timp.

St. Moritz, 02. 02. 1938

Poate că suntem despărțiți deja de prea multă vreme, poate că ne cunoaștem de prea puțin timp, poate că nimic nu e adevărat, poate că aud prea puțin despre tine și poate că totul nu e decât cealaltă față a lui Ianus, care se holbează la mine întunecat și solitar, iar eu nu trebuie decât să întorc capul și chipul pe care îl iubesc e din nou aici – blând, cu ochi adânci și buzele tuturor visurilor de tinerețe.

Click pe imagine pentru mai multe detalii despre „Spune-mi că mă iubești” (Polirom, 2021)

Porto Ronco, 04. 04. 1938

Suntem atât de asemănători – mereu simt ce urmează să-mi răspunzi. Trăim sub aceleași stele. Tu ești născută la sfârșitul lui decembrie și eu, la sfârșitul lui iunie. În astrologie există mereu o potrivire la capătul intervalelor de șase luni – ianuarie și iulie, iunie și decembrie. Au aceleași constelații – și destine asemănătoare. Noi suntem protejații zbuciumați ai lui Jupiter la marginea beznei lui Saturn.

Paris, 25. 09. 1938

Parcul Luxemburg în ploaie – mormintele lui Chopin și Heine sub frunzișul umed – sombre dimanche
Am găsit într-un mic bistro vinul de Vienne (n.r. – oraș din Franța, pe malul fluviului Ron) pe care l-am iubit – uite-l – să-l beți nu prea rece, în vreme ce afară ploaia cade pe străzi, iar despărțirile mărunte stau la ferestre –

Porto Ronco, 14. 12. 1938

Ai râs adesea când îți spuneam că ne-am fi putut cunoaște în vremuri demult trecute – și că atunci, în barul Eden, aș fi știut deja că nu vei mai pleca din viața mea. Îmi răspundeai că în tot acest timp n-aș fi făcut prea multe pentru asta și e adevărat. Însă în realitate, mai mult decât orice altceva, este și o dovadă. Am știut, dar așa cum știi ceva ce încă nu s-a materializat. Era în același timp dorință și retragere, poate și o teamă vagă să nu-mi pierd libertatea, era vântul sorții, pe care îl simțeam în ceafă.

Porto Ronco, 11. 02. 1939

Draga mea, au sosit aici câteva reviste de cinema; le-am răsfoit și le-am dat deoparte, profund îngrozit. Ce cauți tu printre botocudos (n.r. – denumire care se referă la indienii din pădurile braziliene) ăia? Undeva am văzut și o fotografie de-a ta – cică ai fi pe locul al treilea la frumusețea picioarelor – nu mai știu cine le avea pe cele mai frumoase și cine era pe locul al doilea, probabil Shirley Temple sau Sonja Henje sau vreo altă bucată de carne inexpresivă. Ce maniere de măcelari!

New York, 31. 10. 1942

Ah, despărțirile noastre! La Cherbourg, pe chei, când nava uriașă luneca spre larg și câteva chibrituri fâlfâiau în vânt – (eu eram o mică lumină și ardeam în cârciumi), la Paris, de fiecare dată când mă îmbolnăveam și făceam febră, și la Antibes, unde l-am lovit pe tânăr cu mașina, ah, despărțirile astea, când nu știam niciodată dacă ne vom revedea, într-o lume care se făcea fărâme – și apoi ne vedeam iarăși și apoi a venit ultima dată.

Ai râs adesea când îți spuneam că ne-am fi putut cunoaște în vremuri demult trecute – și că atunci, în barul Eden, aș fi știut deja că nu vei mai pleca din viața mea. (E.M.R.)

 

 

07
/01
/19

Cartea „Între prieteni“ (traducere din limba ebraică de Marlena Braeșter) a apărut la editura Humanitas fiction în anul 2013. Amos Oz a murit la Tel Aviv pe 28 decembrie 2018.

23
/12
/18

Romanele din seria Fantasy „Pisicile războinice”, semnată de Erin Hunter, s-au situat și anul acesta pe primul loc în preferințele publicului. Cele mai vândute titluri din portofoliul Grupulului Editorial ALL fac parte din domenii variate, de la literatură la dezvoltare personală și medicină.

22
/12
/18

Editura Litera a anunțat lista celor mai vândute titluri din 2018. Printre acestea, „Povestea mea”, de Michelle Obama, și „Ordinea de zi”, de Éric Vuillard (Prix Goncourt).

14
/12
/18

Marți, 18 decembrie, de la ora 19.00, la Sala Union a Cinematecii Române, va avea loc lansarea volumului „Păcatul originar. O autobiografie” de Anthony Quinn, publicat la Editura Nemira, în colecția Yorick.

05
/12
/18

În această seară, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) se lansează romanul Scara lui Iakov de Ludmila Uliţkaia, tradus în limba română de Gabriela Russo, bestseller Gaudeamus 2018, recent apărut în colecția Raftul Denisei, un roman-parabolă, „o saga de familie traversând patru generații și un secol de cultură rusă, căreia îi dă glas o femeie uluitoare“ (Il Giornale).

30
/11
/18

Vă invităm să ne amintim de regina cu rol neîndoielnic în realizarea României Mari, Maria a României (n. 29 octombrie 1875 - d. 18 iulie 1938), așa cum a surprins-o celebrul scriitor, diplomat și călător al perioadei interbelice – francezul Paul Morand, în volumul „București” (editura Humanitas).

27
/11
/18

Marți, 4 decembrie, de la ora 16.00, la Clubul Teatrelli din București va avea loc lansarea celui de-al zecelea volum semnat de Octavian Saiu: „Clipa ca imagine. Teatru și fotografie”, publicat la Editura Nemira.

23
/11
/18

"Suntem urmaşii a tot ce s-a întâmplat în această ultimă sută de ani, începută prin miraculosul efort care a dat sens mileniilor anterioare.(...)" - Ana Blandiana. Cunoscuta scriitoare va susţine conferinţa cu tema "Centenarul, un exerciţiu de exorcizare", duminică, 2 decembrie, de la ora 11.00, la Sala Pictura a TNB.

22
/11
/18

Regina Elena este una dintre reginele a căror viață o cunoaștem mai puțin, o regină mamă între suferință și bucurie, dragoste de popor, datorie de neam, dar și frica de a fi departe de fiul ei Mihai. Un creuzet de iubire și speranță, de frică și îndoială, dar și bunătate și împăcare sufletească. Regina - mamă Elena, Mariajul și Despărțirea de Carol al II-lea din colecția Istorie cu blazon, de la Corint, este o carte de o frumusețe uluitoare.

20
/11
/18

CĂRȚI DE NEOCOLIT Pierre Larousse (1817-1875) e unul dintre rarii noștri semeni al căror nume e scris uneori cu literă mică. Într-o bibliotecă poți auzi solicitarea: ”Dă-mi, te rog, un larousse!” Și asta pentru că  instrumentul de lucru care poartă acest nume cuprinde un bagaj de cunoștințe impresionant, în măsură să informeze pe cititor în cele mai variate domenii.