Expoziția „Transylvania Retouched. A matter of landscape and representation”, vernisată la Budapesta
https://www.ziarulmetropolis.ro/expozitia-transylvania-retouched-a-matter-of-landscape-and-representation-vernisata-la-budapesta/

Expoziţia colectivă „Transylvania Retouched. A matter of landscape and representation ” s-a deschis marţi, 3 martie 2020, la ora 19.00, la The Studio of Young Artists’ Association (SYAA), Rottenbiller utca 35, Budapesta.

Un articol de Liliana Matei|4 martie 2020

Evenimentul, organizat în parteneriat cu ICR, include viziunile artistice a șase artiști contemporani, originari din Transilvania, atât români, cât și maghiari, ce abordează divers tema reprezentării peisajului transilvănean și implicațiile sociale și culturale ale acestor reprezentări. Operele lor revalorifică – prin intermediul fotografiei, videoart și al textelor – arhivele fondatorilor mișcării artistice land-art MAMŰ. Artiștii participanți sunt: Aladár Garda, Anca Benera & ArnoldEstefan, Zsolt Fekete, Károly Elekes, Lehel Kovács, Mircea Nicolae, Radu Băieș, Szabolcs Kisspál.

Expoziția, curatoriată de Daniela Duca şi Virág Major, poate fi vizitată între 3-21 martie 2020.

În arta de după 1945, peisajului i s-a acordat tot mai puţină atenţie, fiind socotit un gen al picturii lipsit de potenţialul critic al artei contemporane. În schimb, intervenţiile de tip land-art sau earth-art în mediul natural real au condus la apariţia unor noi forme artistice considerate mult mai „directe”, anti-mimetice și opuse reprezentării, deoarece utilizează elementele materiale ale peisajului ca resurse primare de creaţie. Land-art şi arta peisajului sunt privite de regulă ca fiind practici opuse. Prezenta expoziție relativizează această delimitare strictă, prezentând pe lângă land-art și pictură de peisaj alte practici hibride cum ar fi documentarea foto-video a acțiunilor de tip land-art sau forme postmoderne de apropriere a artei peisajului (appropriation art). O înțelegere a peisajului ca practică culturală, în accepția lui W.J.T. Mitchell, face ca o clasificare pe genuri specifică istoriei artei să își piardă din importanţă, lăsând loc înţelegerii conceptului de peisaj ca discurs şi mijloc de comunicare a practicilor culturale implicate în formarea unei reţele complexe cuprinzând identităţi politice, sociale şi culturale.

Plecând de la premisa că peisajul nu este niciodată pur si simplu „natural”, ci medial, expoziția pune laolaltă diverse practici artistice care abordează peisajul „transilvănean” ca spațiu de intervenție artistică, ca spațiu de contemplare, ca spațiu idealizat, marcat de pitoresc, dar și ca spațiu al confruntărilor identitare și culturale.

MAMŰ este un grup artistic de neo-avangardă fondat în anul 1979 de artiștii Elekes Károly, Garda Aladar si Arpad Nagy în Târgu Mureș. Numărând peste 60 de membri activi,etnici maghiari și români, grupul MAMŰ s-a dovedit deosebit de prolific în perioada 1979 – 1985. Aceștia foloseau mediul natural înconjurător, cu precădere pe cel rural, ca spaţiu performativ destinat intervenţiilor și acțiunilor artistice. Ritualurile performative și acțiunile artistice numeroase organízate de acest grup sunt puțin cunoscute publicului larg, deși ele dovedesc conexiuni interesante între neo-avangarda românească a anilor 70-80 și alte grupări artistice occidentale din aceeași perioadă. Aplecarea către cultura materială populară, ţărănească precum şi ritualurile funebre cu caracter mitic-religios reunind caracteristici creştine şi păgâne particularizează arta practicată de MAMŰ faţă de alte practici similare din occident, care utilizau, de asemenea, natura şi mediul rural ca spaţii de creaţie (artiști precumWalter de Maria, Robert Smithson, Michael Heizer, Richard Long, Richard Harris, David Nash și alții). Grupul MAMŰ lipseşte aproape cu desăvârşire din narativul dominant al istoriei artei din România. Mulţumită unor încercări recente (atât academice, cât şi curatoriale) de a reconstitui practici invizibile sau suprimate în România comunistă, grupul MAMŰ a reintrat în atenția istoricilor de artă din România, nu însă și a publicului larg.

Membrii MAMŰ au emigrat în Ungaria în 1985. grupul s-a reformat în 1991 și este activ și astăzi sub numele MAMŰ Society, reunind un număr de aproape 300 de membri. Deși au rămas devotați interesului artistic față de natură și peisaj, precum și față de lumea rurală, artiștii din cadrul societății MAMŰ îmbrățisează tehnici artistice dintre cele mai diverse. Mulți dintre ei păstrează însă o legătură strânsă cu spațiul și peisajul transilvănean.

Radu Băieş (n. 1988) trăiește și lucrează la Cluj-Napoca și este absolvent UAD. Pictează peisaje misterioase nocturne din mediul rural transilvănean. Printre principalele expoziții la care a participat se numără: „The Cutting Edge 2”, Group Show, Museum of Art, Cluj- Napoca, România (2013); „Body Unnatural”, Group show, NUNU Fine Art Gallery, Taipei, Taiwan (2015); 4 Spaces, „Common ground” Group show, Instituto Romeno di cultura e Ricerca Umanistica di Venetia, Italia (2016); „The Exquisite Corps Drink the New Wine”, group show, Galeria Sector 1, București, „Cosmic Green Solitude”, duo show, ART+Text, Budapest (2017); „The Great Journey”, solo show – Galeria Sector 1, București (2018);

Anca Benera (n. Constanța 1977) și Arnold Estefan (n. Târgu Secuiesc, 1978) formează un artist duo care activează din 2011. Aceștia folosesc o gamă largă de mijloace de exprimare, de la instalație și desen la video și performance, proiectele lor reflectând lumea în funcție de metodologii deja studiate, pentru a descoperi modelele invizibile aflate la baza anumitor narative istorice, sociale sau geopolitice, și care subliniază contradicții specifice, idei și explicații care ne definesc lumea, fără a fi vreodată puse sub semnul întrebării.

Elekes Károly (n. Cristuru Secuiesc, 1953) este unul din membrii fondatori ai MAMÜ. Károly se poziționează între neo-avangardă și artă folk. După etapa intensă de creație în cadrul grupului Mamü, Károly emigrează în Budapesta, unde decide să renunțe la orice act artistic mimetic și pretins „original”. Ca atare se dedică practicilor de apropriere artistică. Astfel, pictorul intervine în tablouri vechi, anonime, create de amatori, adăugându-le propriul său stil pictorial. Inventează un nou tip de intervenție în peisaj, de data aceasta nu în peisajul natural ca în prima sa etapă de creație, ci în peisajul deja reprezentat.

Kovács Lehel (n. Sfantu Gheorghe, 1974) este un pictor peisagist, membru al grupului MAMÜ de după 1991 și membru al Elesd Group. Lehel locuiește și pictează în Germania. Lehel pictează peisaje de dimensiuni reduse, scene de natură în care intervenția umană este vizibilă, producând un impact puternic. Peisajele transilvănene dețin un rol predilect în practica sa.

Kisspál Szabolcs (n. Târgu Mureș, 1967) lucrează cu diverse mijloace de exprimare, de la fotografie la film, instalații, obiecte și intervenții publice. Principalul său interes este punctul de intersecție dintre noile forme de media, artele vizuale și problemele sociale. În prezent, predă la University of Fine Arts din Budapesta. Înainte, a fost director de studio la Academy of Fine Arts and Design din Bratislava, Slovacia din 2013 până în 2015.

Zsolt Fekete (născut și stabilit în Târgu Mureș 1967) este un fotograf care combină metoda fotografiei documentare cu contemplarea asupra întrebărilor esențiale ale omului. Lucrările sale integrează elemente culturale antropologice cu scopul reflectării asupra întelegerii lirice a identității de est-european. Pentru proiectul The Photography of Time (2003-2010), pe care îl va prezenta în cadrul expoziției, acesta a adunat poze vechi și revizitează locurile din aceste imagini, majoritatea realizate în secolul 19, pentru a le fotografia așa cum sunt ele astăzi.

Virág Major este curator independent și manager cultural stabilit la Berlin. A lucrat pe plan internațional în domeniul artelor vizuale, îndeplinind roluri diverse: asistent curator al Centrului de Arhitectură Contemporană din Budapesta, asistent curator la dOCUMENTA 13, manager cultural al muzeului Vasarely – Muzeul de Arte Frumoase din Budapesta, și co-inițiator al proiectului educațional The School of Free Printing și DemoLab Ungaria, la baza căruia se află metodele pedagogului revoluționar Célestin Freinet. Virág Major face parte din rețeaua Robert Bosch Cultural Managers Network.

Daniela Duca este curatoare și traducătoare. În prezent lucrează ca referent cultural la Institutul Cultural Român din Berlin, unde este responsabilă mai ales cu programele de arte vizuale și literatură. Daniela a studiat germanistică, filologie română și studii culturale europene la Universitatea București, Universitatea Konstanz și Universitatea Catolică din Leuven și este de asemenea, proaspăt absolventă a masteratului de studii curatoriale avansate la Academia de Arte din Leipzig (2017-2019).

02
/11
/21

Joi, 4 noiembrie, are loc la MNȚRplusC, în cadrul Muzeului Național al Țăranului Român (Str. Monetăriei nr. 3), deschiderea expoziției „Nu vorbim despre sclavie modernă”, cea de-a doua din seria „Politici ale non-acțiunii”, semnată de artista Nona Șerbănescu în colaborare cu curatorul Eugen Rădescu.

26
/10
/21

Școala de Valori a dat startul înscrierilor pentru cea de-a șaptea ediție a Burselor stART și pune la bătaie 30 de burse, cu o valoare individuală de 6.000 de lei. Acestea pot fi accesate de elevii care sunt la liceu, talentați la pictură, desen, muzică și artele viitorului (v-logging, blogging, scriere creativă, fotografie), care se pot înscrie pe baza unui portofoliu.

26
/10
/21

De astăzi, platforma www.muzeulabandonului.ro este activă. Se deschide, astfel, aleea către Muzeul Abandonului. Muzeu-forum digital și participativ. În această etapă a proiectului veți putea explora exteriorul clădirii muzeului și câteva dintre facilitățile proiectului. Interiorul și expozițiile muzeului vor fi disponibile în curând, alături de zeci de povești despre abandon, speranță, contorsionări și reveniri spectaculoase ale sufletului.

16
/10
/21

Răzbunare, dragoste și disperare, toate topite într-o singură flacără mistuitoare. Arii celebre, coruri tulburătoare, conflicte dramatice de neuitat, toate vă așteaptă în premiera spectacolului Norma de Bellini ce le va aduce pe scena Operei Naţionale Bucureşti între 21 şi 24 octombrie pe celebrele Elena Moşuc – Norma şi Ruxandra Donose – Adalgisa, alături de care va evolua tenorul Daniel Magdal – Pollione.

13
/10
/21

În luna octombrie, galeria neconvențională Celula de artă propune două exerciții de introspecție, la fel de necesare dar fiecare propunându-și scopuri și rezultate diferite. Artistul plastic contemporan Beaver expune lucrarea “exe cute”, o juxtapunere a grotescului cu gingășia până pe 14 octombrie iar între 15 – 30 octombrie în galerie se va putea vedea instalația imersivă “Cenușa memorie” a Ancăi Coller, ce încapsulează emoțiile artistei în urma unui incendiu care i-a distrus atelierul..

11
/10
/21

Despre școlile din mediul rural, mai ales cele din mici sate care par uitate de lume și autorități, se știe că se confruntă cu mari probleme, începând de la cele legate de infrastructură, până la absența tehnologiei necesare procesului de educație. Însă aceasta nu mai este și situația Școlii Gimnaziale nr. 2 din satul Progresu, comuna Sohatu, județul Călărași. După ce ani de zile profesorii și elevii „s-au descurcat”, după cum ei înșiși spun, cu condițiile grele în care au învățat – toalete în curte, frig în clase, acoperișul deteriorat prin care se strecura ploaia – școala este acum complet renovată și, mai mult, folosește o platformă de management educațional de ultimă oră. Totul a fost posibil prin implicarea directorului școlii, Daniela Niculescu, care „și-a strigat” nevoile pe platforma HartaEdu lansată de Narada.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

Proiectul Vitrine Imposibile, o instalație performativă produsă de Vanner Collective, în regia Iuliei Grigoriu, aduce în văzul lumii Supra Fețele, creaturi care prind contur în spațiile a trei galerii din centrul capitalei, aflate pe Calea Victoriei, în datele de 9, 10, 23 și 24 octombrie.