Filmar. O altă faţă a lui Cristian Tudor Popescu
https://www.ziarulmetropolis.ro/filmar-o-alta-fata-a-lui-cristian-tudor-popescu/

CRONICA DE CARTE Proaspăt apărută la editura Polirom, „Filmar”, noua carte a lui Cristian Tudor Popescu, alias CTP, este o colecţie de texte, în majoritate despre cinema, ce reconfirmă un critic de film tăios în verdicte şi un scriitor cu un stil care atrage şi convinge.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 noiembrie 2013

CRONICA DE CARTE. Proaspăt apărută la editura Polirom, „Filmar”, noua carte a lui Cristian Tudor Popescu, alias CTP, este o colecţie de texte, în majoritate despre cinema, ce reconfirmă un critic de film tăios în verdicte şi un scriitor cu un stil care atrage şi convinge.

Cât de des l-aţi văzut pe Cristian Tudor Popescu râzând sau măcar zâmbind? De câte ori l-aţi auzit făcând un laudatio? Aşa e, aproape niciodată. Dar există ceva, dincolo de tenis, care-l face pe CTP să-şi abandoneze masca de gazetar scârbit de politicieni şi de societate, mască ce, în ultimii peste 20 de ani, aproape i s-a lipit de chip. Iar acel ceva cu puteri miraculoase este filmul.

Cristian Tudor Popescu din Filmar, noua sa carte cu articole apărută la Polirom în colecţia „Ego.Publicistică”, devine simpatic chiar şi atunci când, ca cititor cinefil, nu eşti de acord cu el. Şi nu sunt puţine ocaziile când poţi găsi judecăţi care intrigă, în acest volum cu zeci de articole despre cinema, dar şi despre adevărate secvenţe de existenţă decupate ca într-un scenariu.

Numai că, în mod misterios, reuşeşte să convingă, cel puţin la momentul lecturii. Şi asta se datorează, cred, stilului inconfundabil, amestec de limbaj gazetăresc de opinie şi literatură condensată – plastic, direct şi tăios ca lama unui cuţit. Dar şi unei capacităţi unice de a distinge esenţele şi de a le scoate la suprafaţă, acolo unde cei mai mulţi comentatori de cinema se afundă în detalii, divagări inutile şi cuvinte sterpe.

Deşi aparent extrem de diverse – de la cronici despre filme străine şi româneşti şi comentarii despre evenimente cinematografice recente (gale, premii), la portrete şi felii de viaţă transpuse în proză – textele comunică fertil şi alcătuiesc un volum unitar, uşor de citit şi pe alocuri memorabil.

filmar

Coperta volumului „Filmar“, Editura Polirom

Este greu de uitat, de pildă, textul „Să frângi zborul floricelei către epiglota Ginelei”, în care observaţiile despre vizionarea, la mall, a filmului „Melancholia” al lui Lars von Trier sunt concurate de sarcasmul din descrierea făcută „Ginelei, Petronelei şi Manuelei”, vecinele sale de rând consumatoare de „păpuşoi prăjit”.

Deşi comentariile despre filme sunt departe de academism şi se menţin într-un subiectivism pe care numai marile semnături şi-l pot permite fără a cădea în ridicol, CTP îmbină privirea de cinefil exersat cu observaţiile de critic lucid şi cu stil, capabil deopotrivă de a arunca în derizoriu unele filme, dar şi de a încadra altele pe orbita valorii absolute.

Citiţi şi: Tudor Caranfil – rateurile unui critic de cursă lungă

Multe din texte, aşa cum sunt, de exemplu, cele despre „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism” („Dry Cinema”), „Marţi, după Crăciun” („Bucătăria spaţială”), „A fost sau n-a fost?” („A fost sau n-a fost? Este!”) sau „Rocker” („Drock”), pot primi titlul de cele mai bune cronici la filmele româneşti menţionate.

Iar cea mai pregnantă declaraţie de dragoste pe care CTP o face filmului şi care ar fi putut sta ca motto al cărţii este următorul fragment, inclus la sfârşitul eseului „Parfum de om”: „Cea mai teribilă insultă care mi-a fost aruncată vreodată îi aparţine cineastului Cristi Puiu şi sună aşa: C.T. Popescu nu iubeşte cinematograful. Aş fi rămas cu totul indiferent dacă ar fi spus că nu iubesc viaţa”.

INFO

Editura Polirom

Filmar, de Cristian Tudor Popescu

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,

este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran



31
/07
/15

Editura Polirom vă propune şi în această săptămînă două volume fascinante, de neratat, în colecţia „Hexagon. Cartea de călătorie”: Căzînd în gol, de Joe Simpson, un bestseller al literaturii montane, şi Trenul-fantomă către Răsărit, de Paul Theroux, continuarea Bazarului pe roţi, un clasic al literaturii de călătorie.

31
/07
/15

Festivalul Dilema veche se întoarce la Alba Iulia, între 21 şi 23 august 2015, cu – anunţă organizatorii - nouă ordine de zi care răsuceşte minţile: Pleşu, Liiceanu, Patapievici, folk, jazz şi alte fineţuri muzicale, politică europeană şi idei, scriitori şi filme documentare şi, mai ales, bună dispoziție şi umor dublu rafinat. Aceasta e situaţiunea.

30
/07
/15

Teatrul Pygmalion din Viena prezintă spectacolul-lectură Insula (Die Insel), de Gellu Naum, vineri, 31 iulie, de la ora 20.00. Evenimentul marchează împlinirea a 100 de ani de la naşterea dramaturgului, poetului, prozatorului şi eseistului român. Gellu Naum (1 august 1915 – 29 septembrie 2001) este considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.

29
/07
/15

„Creştinismul e dogmă, e mistică, e morală, e de toate, dar e în mod special un mod de a trăi şi o soluţie şi e reţeta de fericire.” Spunea Nicolae Steinhardt, unul dintre cei mai importanți intelectuali români ai secolului trecut. S-a născut pe 29 iulie 1912.

24
/07
/15

Recitesc “Sonata Kreutzer”. E o capodoperă, scurtă, dar capodoperă. Găsesc concluziile marelui rus false, dar premisele adevărate. Demonstrația – însă – strict textual, demonstrația că viața bărbatului cu femeia pe pământ e sortită unui lung șir de chinuri care pot decurge, lesne, în crimă, demonstrația e superbă.

22
/07
/15

Abia acum am ajuns – la doi ani de când a fost publicată – să citesc “Sărbătoarea neînsemnătății”, de Milan Kundera. Sunt un kunderian rezonabil. Iubesc literatura care a plecat din Cehia pentru a ajunge în inima lucrurilor.

20
/07
/15

Duc în chestiunea bibliografiei generale povara unor lipsuri enorme. Toate aceste lipsuri enorme sunt, în același timp, o discretă dovadă de înțelepciune. Am amânat ani de zile întâlniri cu anume scriitori. Cred că în literatură, la fel ca în dragoste, întâlnirile cuvenite tot se vor întâmpla.

17
/07
/15

„Cum suntem?”, „Cum credem că suntem?”, „Cum cred alţii că suntem?”, „Cum am ajuns să fim aşa?” sunt întrebări esenţiale atât pentru fiecare dintre noi, cât şi pentru întreaga societatea românească. În volumul Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală, apărut la Editura Polirom, disponibil în librării din această săptămînă, renumitul psiholog Daniel David ne oferă, într-o manieră analitică riguroasă şi complexă, răspunsuri bine documentate.

15
/07
/15

„Povestirile lui Salamov reprezintă o lectură esenţială pentru acei cititori interesaţi de experienţa Gulagului; ele vin din familia prozei lui Soljenitin, cu stilul şi filosofia ei izbitoare.” (The Telegraph). Editura Polirom a publicat de curând cel de-al doilea volum al uneia dintre cele mai tulburatoare capodopere ale secolului XX: Povestiri din Kolima, de Varlam Salamov.

14
/07
/15

Am primit o frumoasă invitaţie: joi, 16 iulie, de la ora 19.00, într-o companie selectă, ar trebui să iau şi eu cuvântul despre cartea „Tangou pentru Lisandra” scrisă de Hélène Grémillon. Ştiu, ştiu, vă întrebaţi ce mă recomandă. Nu vă ascund şi că eu mi-am pus această întrebare şi că încă n-am găsit răspunsul.

13
/07
/15

Cartea aleasă pentru a treia întâlnire a clubului de lectură Pop-up Stories este Cum să uiți o femeie, de Dan Lungu, iar invitații care vor vorbi pornind de la aceqasta sunt jurnaliștii Laura Ștefănuț și Andrei Crăciun. Pop-up Stories Club are loc sâmbătă, 1 august, de la 17:00, în mansarda Lente din str Arcului nr 8, București. Intrarea e 20 lei, dar gratuită pentru studenți/elevi.