George Ivașcu: ”Dacă Primăria va plăti restanțele către artiștii de la Metropolis, ar fi primul semn de înțelegere”
https://www.ziarulmetropolis.ro/george-ivascu-daca-primaria-va-plati-restantele-catre-artistii-de-la-metropolis-ar-fi-primul-semn-de-intelegere/

George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis din Bucureşti, a susţinut astăzi o conferinţă de presă pentru a clarifica situaţia dramatică prin care trece instituţia pe care o conduce.

Un articol de Ziarul Metropolis|14 aprilie 2022

La întâlnirea cu presa și cu publicul teatrului a fost invitat și Nicușor Dan, Primarul Capitalei, însă acesta a refuzat să participe la discuție. George Ivașcu le-a arătat celor prezenți o hârtie pe care își scrisese demisia, însă nu a depus-o, încă, oficial, arătând o deschidere către dialog cu reprezentanții Primăriei și spre o rezolvare a situației. ”Poate dânșii (Primăria Capitalei n.r.) își vor schimba opinia și vor plăti restanțele către artiști. Și acesta poate va fi primul semn de comunicare, de înțelegere, de care nu am avut parte doi ani”, a declarat George Ivașcu care după evaluarea de la Primărie a primit un document de la această instituție cu recomandarea de a continua activitatea sa de manager la Teatrul Metropolis. Pentru a susține echipa teatrului, la conferința de presă au fost prezenți, printre alții, actorii Lia Bugnar, Anghel Damian, Marius Manole, directorul de scenă Victor Ioan Frunză, scenografa Adriana Grand, actorii Alexandru Nagy și Catinca Maria Nistor.

Redăm mai jos declarațiile făcute de George Ivașcu și de o parte din echipa teatrului:

George Ivașcu:

 – ”Din păcate, în acest teatru nu se poate juca, deocamdată, nimic. Asta se întâmplă pentru că este subfinanțat la capitolul de unde se plătesc artiștii. Foarte mulți pot mărturisi că de șase luni nu și-au primit onorariile și asta pentru că a fost alocat un buget care, după cum ați văzut în expunerea publică, sau ați citit scrisoarea deschisă, era de 8 milioane lei și ceva, dar nu ni s-au alocat decât șapte. Cu toate că, prin hotărârea Consiliului General al Municipiului București, care este legiutorul, s-a votat această sumă pentru anul trecut. (…) În loc de necesarul de 1.000.000 lei, am primit 539.000 de lei și tot așa, puteți privi în documentele pe care vi le punem la dispoziție ce solicităm noi și ce-am primit. E o decizie a părții executive a primăriei pe care n-o înțeleg.

 – Ca să ascundă această stare de fapt, Primăria Municipiului București a dat o serie de comunicate flagrant inexacte la care-am răspuns, dar am venit în fața dvs. să dau clarificări suplimentare, în caz de nevoie, și cu documente pe care vi le pot pune la dispoziție. Și ca să fie limpede că eu apăr un principiu: Teatrul Tineretului Metropolis a fost înființat ca primul și singurul teatru de proiect. Foarte mulți dintre dvs. poate nu știți diferența între teatrul de repertoriu, care are o echipă fixă, cu actori angajați, și teatrul de proiect, care permite ca în baza proiectului să fie angajați, pe durată determinată, actorii tineri, care acum sunt în proporție de 82% –  artiști independenți care trăiesc numai din proiecte, respectiv alți actori care au și alte contracte la alte entități.

– Să fie limpede că apăr acest principiu al teatrului de proiect și al artiștilor independenți, nu propriul meu scaun. Cum m-a întrebat o distinsă colegă, membră a comisiei: „de ce vrei să fii director?”. Și i-am răspuns colegei mele, ”cu toată prietenia, nu vreau să fiu director. Eu sunt profesor, mă uit în ochii studenților și nu știu ce să le promit, decât acest spațiu pe care l-am pus la dispoziția Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică” – alt reproș făcut! – și, evident, artiștilor independenți. Și ca să fie limpede de la început, apropo de afirmația cu nu mă leg de acest scaun, ca să-i răspund colegei mele, aș vrea să vă arăt această hârtie.

 – Acum ceva timp, exista o fotografie cu mine ținând în mână o hârtie în care spuneam „Vă mulțumesc!”.  Această hârtie pe care o țin acum în mână este demisia mea care, vreau să știți, e pregătită de mult, de când am suportat umilințele doamnei director executiv a Direcției de Cultură, doamna Fedorca, care a constituit o comisie, luând la propriu cuvântul „executiv” și a orchestrat o execuție publică. Vă rog să urmăriți înregistrarea online care a întârziat nefiresc de mult să apară în spațiul public. E, iarăși, un alt semn de întrebare…

 – Dacă omul care a construit un teatru a devenit motivul pentru care este suprimat, mă retrag fără nici un fel de regret. Numai că acest teatru reprezintă munca mea de 15 ani. L-am construit în 2007 dintr-o ruină. Uitați-vă, așa arăta teatrul, uitați cum s-a construit, cum a început să capete sens, pe aceste trepte ați urcat și dvs. În timpul ăsta se produceau spectacole. Iar echipa care-a fost de la început și a slujit acest teatru, muncea între pickammere și actul artistic. Era o clădire care se prăbușea la propriu. Deasupra era o cornișă, iar soluția a fost să mute stația de autobuz ca să nu cadă pe pietoni. Așadar, în pereții aceștia se află munca mea de 15 ani, așa că n-am de gând să plec fără să știu ce se va întâmpla mai departe. Eu l-am construit, domnule Primar General, dvs. l-ați închis în ultimii doi ani prin nefinanțare, neplătind artiștii.

 – Vă rog să notați acolo, doamna director executiv al Direcției Cultură, doamna Fedorca, că e important ce vă spun acum. În momentul în care Primăria Municipiului București rectifică bugetul în așa fel încât teatrul să-și poată ține în mod decent activitatea și propune un director profesionist din breaslă, plec, cum v-am zis, fără nicio ezitare. Dar în schimb tot acest atac concertat are ca scop să oprească din funcționare Teatrul Metropolis și să ofere, probabil, o sinecură, cuiva… O să mă lupt, în continuare, ca acest lucru să nu se întâmple.

 – Pe scaunul de lângă mine ar fi trebuit să se afle primarul Nicușor Dan. Nu e. Chiar am vrut să bem o cafea împreună. Cum vă spun, mă așteptam că măcar doamna director să-l reprezinte pe dl. Primar General și destinele culturii bucureștene. Subliniez, am fost primul director care a cerut să fie evaluat online, în direct, ca o dovadă că nu am nimic de ascuns. De aceea v-am invitat la această discuție deschisă la care, din păcate, nu ați venit. O discuție deschisă. Dvs. de ce vă ascundeți? Eu, nu mai am nimic de pierdut. Am construit un teatru necesar pentru artiștii tineri, care joacă, în proporție de peste 80%, adică peste 300 de tineri. Tineri actori, regizori, scenografi. De doi ani vreți să mă distrugeți. În acest moment Teatrul Metropolis e doar o clădire în care, iată, se pot ține conferințe de presă, ședințe, poate mâine nunți, botezuri, dar nu spectacole. Nici măcar unul! Pentru că, în calitate de director, nu mă mai pot uita în ochii colegilor mei care nu-și primesc onorariile, dar trebuie să-și plătească facturile. „Un teatru deschis cu casa închisă” – era sloganul teatrului. Sold out, tot timpul. A devenit un teatru închis, probabil, cândva, cu o casă deschisă.

 – Întotdeauna, Primăria Municipiului București a susținut că nu e adevărat, că are toate condițiile să funcționeze. Cifrele și documentele arată inexactitatea acestei afirmații… Scuzați-mi emoția, dar e greu să te desparți de ceva unde ai pus suflet timp de 15 ani, ți-ai consumat nervii, am abandonat cariera, de aceea v-am spus că mă bucur să vă văd în sală ca un actor. E foarte greu…

 – Suntem acuzați că n-am comunicat. Aici e conducerea teatrului, consiliul de administrație. Am s-o rog pe dna contabil-șef să ne spună, din comunicatele pe care le-am trimis către Direcția Buget, doar așa, informativ, pentru că suntem acuzați de minciună. Vreau ca publicul care-a umplut sălile timp de 15 ani, și au fost peste jumătate de milion, să afle adevărul. Cultura este o investiție. O investiție în oameni, în public.

În anul 2007, când a fost înființat, bugetul din care se plăteau artiștii și se făceau producțiile, era undeva pe la 2 milioane lei – și-atunci aveam o singură sală. În 2021, este doar de 900.000 lei. Sunt 40 de spectacole și 306 actori, în 2019 când am jucat ultima oară. În acel an, au fost 391 de reprezentații, în care au jucat 287 de actori.

Alexandru Șinca, actor la Teatrul Metropolis: Voi citi câteva fragmente din scrisoare deschisă din scrisoarea deschisă a echipei Teatrului Tineretului Metropolis pe care noi am redactat-o către publicul spectator….

George Ivașcu: Alex, te întrerup… ca o ironie, care „echipa” Teatrului Metropolis? Acești oameni care montează decorul, numai ei știu cum cară decorurile pe scărilea alea… dimineața, noaptea… ca să putem juca aproape și de 2-3 ori pe zi. N-au voie să-i jignească…

Alexandru Șinca: Anul acesta am împlinit 15 ani de existență și nu putem avea decât speranța că Teatrul Tineretului Metropolis pe a cărei scenă au jucat și debutat sute de tineri artiști și locul unde doamna Olga Tudorache și domnul Radu Beligan au fost aplaudați pentru ultima dată nu va deveni istorie.

George Ivașcu: Un alt proiect foarte important oprit era „Aleea celebrităților”, unde știți că mari actori au fost onorați, omagiați, iată cum aici am devenit o familie știind foarte bine că ne respectăm atât „părinții”, cât și „copiii”.

Alexandru Șinca: Așa cum s-a spus, în anul 2019 au fost implicați 306 actori în proiectele Teatrului Metropolis. După aceea a venit pandemia și, treptat, s-a ajuns în situația în care … sincer vă zic, eu am prieteni și colegi care locuiesc în București de zeci de ani și au trebuit să se mute înapoi în provincie pentru că nu și-au mai permis să stea aici și să-și facă meseria pentru care s-au pregătit. În mod normal noi aveam zilnic programate între 2 și 5 reprezentații în cele 3 săli, la ore diferite. În același timp, în alte săli față de cele de spectacol, se desfășurau cel puțin 2 repetiții pentru noi proiecte. Îmi pare rău că nu ați fost atunci să fi văzut, într-o zi normală de lucru, cum se desfășura activitatea la Metropolis. Faptul că, pentru pregătirea scenei, la noi mașiniștii cară decorul și-l montează durata – durata medie de montare a unui decor este între 4 și 6 ore – după ce se montează decorul, de-abia atunci se pot face centrajele de lumini și de sunet – în tot acest timp, doamnele cabiniere sunt în spate pregătind elementele de costum și de recuzită. Toate aceste proceduri trebuiesc încheiate cu 3 ore înainte ca publicul să vină în acest teatru și să se bucure de experiența spectacolului. Între timp, eu și colegii mei, odată cu venirea publicului, ne asigurăm că îi invităm în sală, le indicăm unde este garderoba, toate acestea după ce în cursul zilei este posibil să fi avut de coordonat 2-3 proiecte unde eram implicați undeva între 4 și 10 oameni, în medie. Spun toate acestea ca să se înțeleagă că la noi începea ziua de lucru pe la 9-10 dimineața și se termina seara, după reprezentația spectacolului – deci mai bine de 8 ore de muncă, cât ne-ar obliga un program. Și o facem cu plăcere, cu pasiune, cu dedicare, pentru că aici s-au aliniat niște viziuni și credem în tineri și credem că merită susținuți. Este foarte frustrant să fim nevoiți să vă explicăm toată această muncă din spate pe care noi ne-am fi dorit să rămână intimă. Ne cerem scuze că vă găzduim într-o sală de teatru în loc să vă arătăm un spectacol. Mulțumesc!

George Ivașcu: După execuția publică la care-am fost supus, primesc următorul comunicat. „Către dl. George Vladimir Ivașcu, manager al Teatrului Tineretului Metropolis. Vă informăm că în urma desfășurării celor două etape ale evaluării anuale…”. Trebuie să specific ceva: știți că s-au încălcat toate procedurile pentru anul 2020? Legea spune că managerul trebuie evaluat în primul semestru al anului curent. În 2020, am fost evaluați în ianurie, la un an, încălcându-se toate procedurile legale. Și-acolo a fost destul de interesant, când am fost întrebat, de către o doamnă de decizie, din aparatul primăriei, „Domnu’ director, nu vă supărați, da’ de ce n-ați avut premiere? Că văd că aveți angajați trei regizori?”. Întâmplarea face că, eu fondând teatrul acesta, am făcut și organigrama, știam că n-am trei regizori. Am intrat în panică… „Doamnă, ați citit până la capăt? Sunt regizori tehnici”. S-a trecut și peste asta…

Acum am fost evaluat pentru anul 2021, comisia de evaluare recomandând continuarea managementului. Concluzie: „Comisia apreciază colaborarea cu UNATC și proiectele de încurajare a tinerilor creatori (doi ani de zile a trebuit să spun lucrul aceasta ca să se recunoască public). Comisia apreciază viziunea și misiunea, dar strategia nu este în concordanță cu obiectivele. Nu are strategie și plan de marketing.”

Iertați-mă, Ziarul Metropolis, cred că este unul dintre cotidianele culturale apreciate unde, tot așa, avem interviuri cu tineri, din toate artele, nu numai actori. Deci, noi n-avem plan de marketing, deci, nu știm să promovăm… Ziarul Metropolis a avut peste 20.000 de articole publicate (ceea ce vă citesc au fost spuse la Comisie – n-a contat!), peste 1.000 de interviuri, peste 9.000.000 de cititori, peste 25.000.000 de pagini citite, 221.000 de abonați la pagina de Facebook, peste 50.000 de postări, peste 7.000.000 de comentarii, like-uri, share-uri.

Între 2007 – 2022, Teatrul Metropolis a jucat peste 4.000 de reprezentații – dovadă a faptului că nu știm să ne promovăm, au aflat oamenii de noi prin autobuz, alimentară și-au zis „Du-te la Metropolis”. Numărul total de premiere – peste 110. Număr colaboratori (artiști) – peste 800. Vă vorbeam despre spectatori care au aflat despre spectacole din lift – peste 500.000. Participări în turnee – 500. Total stele – 38. Premii – 60. Deci, am comunicat dificil…

Gabriela Grădinaru, contabil-șef: În cadrul evaluării, datoriile erau problema principală. Primăria a spus că nu a fost informată vizavi de datorii. Această informație este incorectă, inexactă, pentru că noi, la fiecare sfârșit de lună trimitem primăriei situații, obligați fiind prin lege – deci sunt informați lunar. La 31 decembrie are loc „darea de seamă”, bilanțul de sfârșit de an, unde s-au regăsit datoriile despre care am vorbit noi, adică peste 1.100.000 lei, adică datoriile față de artiști și datoriile față de anumiți furnizori pe care noi îi avem – mai bine de jumătate din această sumă erau datorii către artiști. S-a făcut dovada că noi trimitem hârtiile prin prezenta doamnei director executiv a Direcției de Buget, chiar în cadrul ședinței, lucru care se poate vedea și pe site-ul primăriei. Problema s-a lămurit la acea ședință, doar, nu și mai departe, prin rezultatul evaluării.

George Ivașcu: Și-au vorbit două ore. Ca să fiu înțeles… Dacă vă uitați la înregistrări (două ore sunt), le-am spus celor de la primărie „se pare că mă ascult singur”. Intram tot timpul în buclă, parcă eram la post-sincron. Mi se pare discriminatoriu faptul că nouă ne era acordată o oră – se pare că sunt frumușel și-au vrut să stea mai mult de vorbă cu mine. Ceilalți colegi, nici n-au atins termenul de o oră. Au stat 30 de minute, 40… Nu înțeleg de ce evaluarea discriminează un manager față de altul. Poate doamna Fedorca, director executiv obișnuită cu execuții publice, va explica. Iertați-mă că mă abțin cu greu să nu fiu ironic, dar dacă asta e soarta culturii bucureștene, mă îngrozesc.

Cred că a fost lămuritor gestul meu. Le urez, din tot sufletul, să conducă destinele teatrelor din București acolo unde consideră domniile sale. E greu când știi că ți-ai pus viața în slujba culturii, a teatrului, să fiu umilit, când mai bine mi se cerea demisia din prima. Cred că era mai corect. V-am expus toate lucrurile acestea, aveți la dispoziție scrisorile deschise prin care motivez către dl. Primar General, deci este inexact ce se afirmă despre Teatrul Metropolis, pentru că eu nu sunt Teatrul Metropolis. Eu, iată, efemer am condus acest destin, am construit teatrul, e timpul să plec. Vă aștept la spectacole în calitate de actor. De aceea, vă rog, uitați-vă bine în document, n-aș vrea să lungim vorba. De față sunt foarte mulți colegi, colegi tineri – vă rog frumos, vorbiți cu ei. Puteți să le puneți orice fel de întrebare – vor fi cel puțin la fel de sinceri ca și mine. Această conferință de presă în care mi-am expus of-ul, părerea de rău, am să vă rog s-o închideți dvs., cu profesionalism, întrebând artiștii. Eu am spus ce-am avut de spus. Vă mulțumesc că ați venit în număr atât de mare – asta înseamnă că vă interesează ce ni se întâmplă, că suntem o echipă. De aceea, uitați-vă la actorii tineri, la profesioniștii de notorietate, care au adus notorietate acestui teatru, în mod constant, și să vă spună ei ceva. Vă mulțumesc din suflet!”

19
/03
/24

Nominalizat în acest an la Women's Prize for Fiction, romanul „Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul” de Mirinae Lee, o coreeancă mutată în SUA, spune povestea teribilă a unei femei evadate din Coreea de Nord.

18
/03
/24

Proiectul „Întâlnirile Teatrul azi la Masca” iniţiat de revista Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, continuă seria de discuții profesionale cu a doua masă rotundă dedicată, de această dată, dramaturgiei românești.

18
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie.

15
/03
/24

Cea de-a cincea ediție a Festivalului Filmului Palestinian, organizată de Centrul Cultural Mahmoud Darwish, sub patronajul Ministerului Culturii din Palestina și al Ambasadei Statului Palestina în România, se va desfășura între 18 și 21 aprilie la București și pe 28 aprilie la Cluj-Napoca, cu o nouă direcție artistică și o prezentare a cinematografiei palestiniene ca un Cinema of Existence.

14
/03
/24

Unul dintre cei mai importanți regizori europeni, cunoscut pentru abordarea sa contemporană a pieselor clasice și montările provocatoare din punct de vedere politic și social, Thomas Ostermeier montează pentru prima dată un spectacol în România.

14
/03
/24

Astăzi, pe 14 martie, se împlinesc trei ani de la moartea ei, la Paris, în 2021, atunci când Covidul făcea ravagii și oprise lumea în loc. Avea aproape 90 de ani.

13
/03
/24

În perioada 12-15 martie 2024, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București organizează cea de-a XXV-a ediție a Ușilor Deschise, în cele două sedii ale sale, din Str. Matei Voievod nr. 75-77 și Str. Tudor Arghezi nr. 3b.

13
/03
/24

Gabriel Bebeșelea, unul dintre cei mai bine cotați dirijori români peste hotare, aplaudat în prestigioase săli de concerte ale lumii, ca Auditorium-ul din Barcelona, Musikverein – Viena sau Sala Ceaikovski – Moscova, apreciatul violonist Alexandru Tomescu și vioara Stradivarius Elder-Voicu pe care are privilegiul de a interpreta, și un program dedicat integral lui Mozart definesc un eveniment de neratat la Sala Radio.