„Glissando”. Un film supraevaluat?
https://www.ziarulmetropolis.ro/glissando-un-film-supraevaluat/

Relansat pe platforma gratuită Cinepub, „Glissando”, filmul cu care Mircea Daneliuc participa în 1985 la Festivalul de la Veneţia, se numără printre cele câteva opere cinematografice din timpul comunismului care au căpătat o faimă ce poate împiedica judecarea lor lucidă în prezent.

Un articol de Ionuţ Mareş|5 noiembrie 2016

Filmul fusese realizat la începutul anilor `80, însă a ajuns în cinematografe abia în toamna anului 1984, într-o variantă scurtată și ajustată la presiunea cenzurii. Chiar și așa, „Glissando” a avut parte de o bună primire din partea publicului și a majorității criticilor, în special datorită caracterului său (mult prea) pronunțat de parabolă despre totalitarism.

Deși plasat în interbelic și ornamentat scenografic cu zvastici (într-o secvență de final, prin supraimpresiune, simbolul nazist acaparează întregul ecran, pentru ca mesajul propagandisctic să nu treacă neobservat), filmul a fost văzut, justificat, și ca o denunțare a regimului comunist. Un sistem resimțit și prezentat ca un imens ospiciu grotesc în care granița dintre vis și realitate este irelevantă și care împinge omul spre alienare și, mai apoi, sinucidere.

Talentul excepțional de cineast al lui Mircea Daneliuc s-a exprimat cel mai bine în filmele sale realiste sau, în termenii vremii, de actualitate: „Cursa”, „Proba de microfon”, „Croaziera” (care este tot o parabolă, doar că mai subtil camuflată și mult mai acidă). Deși nu era primul său film de epocă („Ediție specială” era plasat de asemenea în interbelic), „Glissando” se dovedea prima tentativă de desprindere de stilul realist și de apropiere de un cinema alegoric, oniric, dominat de simboluri (practicat și de Dan Pița).

Și aici cred că își are originea slăbiciunea acestui lungmetraj: este o operă în primul rând intelectualistă, cu mesaj puternic, dar atinsă de prețiozitate și lipsită de energia și de pulsația care fac ca celelalte filme ale lui Mircea Daneliuc din aceeași perioadă să fie încă vii. Faima lui „Glissando” a fost în bună măsură conjuncturală, datorată intersectării spiritului contestatar cu dorința publicului de a identifica „șopârle” și, parțial, îndrăznelii – nu formală (filmul e destul de convențional), cât narativă.

glissando-foto-play-nou

„Glissando” este disponibil, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână. Click pe imagine pentru a vedea filmul „Glissando”!

Într-o cinematografie pudibondă și victimă a cenzurii, Daneliuc aducea nuditatea pe marele ecran (anticipând „estetica” dominantă din anii `90). Însă nu o nuditate cu încărcătură erotică, ci una ca metaforă a decrepitudinii. Paralela între trupurile goale ale bărbaților și femeilor, în majoritate în vârstă, care defilează prin ospiciul-cazinou și reprezentarea victimelor holocaustului nazist este evidentă, fiind accentuată, de pildă, într-o secvență în care pacienții primesc numere în timp ce li se face o radiografie sau în finalul în care aceiași pacienți sunt puși să execute exerciții fizice în plină stradă.

Universul imaginat de Daneliuc (și inspirat din nuvela „Omul din vis” a lui Cezar Petrescu) este redat prin prisma unui protagonist (jucat de Ștefan Iordache) portretizat ca victimă a unui sistem concentraționar (și nu este dificil de imaginat ce l-a atras pe regizor, un spirit nonconformist și persecutat, la o astfel de narațiune).

Însă tocmai la acest nivel – de prezentare a unui erou aflat într-o apăsată criză existențială – filmul este mai puțin relevant. Spectatorul este prizonierul coșmarului și halucinațiilor pe care le trăiește Teodorescu, însă angoasa acestuia nu este suficient de puternic redată. Și asta pentru că atenția privitorului este deturnată permanent de imagistica senzaționalistă, excesivă și ușor repetitivă, dublată de o banală poveste de dragoste transformată într-o relație eșuată. „Glissando” rămâne totuși un film unicat al cinematografiei române, salvat de onirismului său nu lipsit, pe alocuri, de strălucire.

Articol apărut și pe blogul lui Ionuț Mareș.

18
/12
/13

TV & Film Academy by Ruxandra Ion, cea mai complexă şcoală de talente existent în România şi care îşi va deschide porţile pentru cursanţii ei pe 3 februarie 2014, aduce un omagiu regretatului maestru Gheorghe Dinica.

18
/12
/13

Este pentru prima dată când patru actori de Oscar joacă împreună pe marile ecrane, Robert De Niro, Michael Douglas, Kevin Kline și Morgan Freeman iau cu asalt cinematografele de vineri, 20 decembrie, când se vor pregăti pentru petrecerea vieții lor, în comedia Burlaci întârziaţi.

16
/12
/13

O scrisoare deschisă a peste 75 de cineaști, adresată Ministrului Culturii şi Directorului Centrului Național al Cinematografiei, atrage atenţia că producătorii de film vor pierde finanţările forurilor europene dacă nu vor fi respectate termenele stabilite.

15
/12
/13

Actorul Peter O`Toole a murit la o clinică din Londra, la vârsta de 81 de ani. Vedeta din „Lawrence al Arabiei“ învinsese cancerul la stomac în anii `70. El a anunţat anul trecut că se retrage.

15
/12
/13

Marcel Iures a fost invitat în emisiunea „Nocturne“, care va fi difuzată luni, 16 decembrie, de la ora 24.00, la TVR 1, TVR HD şi TVR+. Actorul declară că „s-a născut la Teatrul Bulandra“ şi vorbeşte despre cum ne-a schimbat Revoluţia, despre exerciţiul înşelării maselor, despre cum am învăţat să spunem „nu“, despre libertate, dar şi despre ce înseamnă în România simplul gest de a îmbrăţişa un semen.

13
/12
/13

Lungmetrajele ,,12 Years a Slave", de Steve McQueen, şi ,,American Hustle", de David O. Russell, au primit cele mai multe nominalizări - şapte - la premiile Globul de Aur 2014.

13
/12
/13

CRONICĂ DE FILM Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“, noul (mare) film al fraţilor Coen, este cronica asumat nespectaculară a tentativelor unui cântăreţ de folk din New York-ul anilor ’60 de a se face remarcat. O comedie tandră şi subtilă.

12
/12
/13

Portughezul Manoel de Oliveira, supranumit „decanul de vârstă al cineaştilor“, a împlinit miercuri vârsta de 105 ani. Regizorul spune că şi-a păstrat intactă pasiunea pentru cinematografie şi caută finanţare pentru următorul său proiect.

11
/12
/13

Actrița Cosmina Stratan a fost selecționată anul acesta în ,,Shooting Stars”, devenind astfel al șaselea actor român din prestigiosul program, după Ada Condeescu (2013), Ana Ularu (2012), Dragoș Bucur (2009), Anamaria Marinca (2008) și Maria Popistaşu (2007).