Igor Babiac: „Actoria ar trebui să fie mai mult decât o meserie”
https://www.ziarulmetropolis.ro/igor-babiac-actoria-ar-trebui-sa-fie-mai-mult-decat-o-meserie/

INTERVIU. În aşteptarea Galei Premiilor Gopo (29 iunie 2021), am stat de vorbă cu actorul Igor Babiac, nominalizat la categoria Cel mai bun actor în rol principal pentru interpretarea din „Dragoste 2. America”, în regia lui Florin Șerban.

Un articol de Alina Vîlcan|27 iunie 2021

Igor Babiac s-a născut la Chișinău în 1989 și, înainte de a alege actoria, a mers la Torino să studieze economia industrială. Avea 18 ani și visa un Audi A3. Nu după mult timp, s-a întors la Chișinău să studieze teatru și film. A fost actor al Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, dar a avut și roluri principale în filme ca „Ce lume minunată” (regia Anatol Durbală, 2014) sau „Beautiful Corruption” (regia Eugen Damaschin, 2018), iar în 2019 a fost selectat la Berlinale Talents. După „Dragoste 2. America”, lungmetraj care i-a adus a doua nominalizare la Premiile Gopo, urmează să-l vedem în „La pensie” (regia Radu Zaporojan) și „Hamlet” (regia Florin Șerban). Aflați mai multe despre actorul Igor Babic, din rândurile care urmează!

Ești născut în Republica Moldova, în 1989, cum a arătat copilăria ta, cum te raportai pe atunci la cinematografie?

Copilăria mea a fost foarte tare, pentru că am trăit-o liber. Nu aveam decât grija de a căuta приключений (din rusă – peripeții). Cel mai mult îmi plăceau comediile și filmele de animație. La început le vedeam pe VHS. Apoi pe calculator. Umblam cu HDD-urile pe la prieteni și copiam ce mai apărea nou în oraș. Apoi, după ce am intrat la facultate și eram într-un mediu unde în mod firesc se vorbea în special despre film, am început să mă uit și la altfel de filme, nu numai comerciale.

Dragoste 2. America (regia Florin Șerban)

Ai ales mai întâi să studiezi Economia Industrială în Italia, la Torino (de ce această alegere?), însă după numai câteva săptămâni ai renunțat, întorcându-te în Republica Moldova, la Chișinău. Ce te-a determinat să te întorci și să te orientezi către actorie?

Mama era plecată de doi ani în Italia. Am absolvit liceul și am mers și eu cu sora mea încolo. Unicul meu plan era să îmi găsesc un job oarecare și să încep să fac banii mei. Îmi doream tare o mașină a mea, Audi A3. Așa eram la 18 ani. Între timp cineva mi-a propus să aplic la facultate. Am aplicat la Facultatea de Economie Industrială și îmi doream deja Audi A8. Glumesc. Dădea mult mai bine un scenariu cu o facultate făcută în Italia. Dar viața sau naivitatea mea au bătut filmul. Nu se lipea școala, și am fugit. Ieșeam în fiecare dimineață să fac fotografii prin Torino, iar mama credea că eu sunt la universitate. Aplicasem la un concurs de fotografie unde premiul mare era o călătorie la New York. Nu cred că aveam vreo șansă să îl iau, dar nici la facultate nu mă duceam. Plimbându-mă așa, am văzut atârnat de un gard un anunț de cursuri de actorie. Era ceva pentru amatori, dar m-am simțit bine acolo. Așa și m-am întors la Chișinău.

Cum au arătat pentru tine anii de studenție la Academia de Arte, Facultatea Actorie Teatru Film de la Chișinău?

Sincer, îmi pare un subiect care nu ar putea fi desfășurat deplin în doar o întrebare pentru acest interviu. Este o discuție mult mai importantă. Iar dacă voi lăsa aici niște păreri bazate pe experiența mea ar risca să fie interpretate greșit. Le recomand tuturor care vor să facă actorie să se intereseze din mai multe surse diferite înainte să facă acest pas. Până la urmă, suntem atât de diferiți, respectiv avem fiecare calea noastră pe acest drum și asta nu ține numai de școală. Ideal, actoria ar trebui să fie mai mult decât o meserie.

Igor Babiac, în „Dragoste 2. America”

Pentru câțiva ani ai fost actor al Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău. În ce relație ești azi cu teatrul, în ce spectacole și unde poți fi văzut acum?

Sunt într-o relație foarte bună cu teatrul și cu colegii mei. Acum însă nu pot fi văzut în vreun spectacol. În 2018 am plecat de la teatru cu gândul de a încerca un alt domeniu care nu ține de artă. Eram destul de pierdut și am făcut asta cu scopul de a mă cunoaște mai bine. În urma acestei experiențe, am înțeles că aceste căutări pot să nu se termine niciodată, iar dacă vrei să faci teatru nu e nevoie de altceva decât de dragoste și foarte multă muncă.

Ai studiat alături de Florin Șerban la Școala de Actorie (modulul 1), cum a venit propunerea de a juca în Dragoste 2. America?

Mai întâi a fost filmul. Apoi, pentru că mi-a plăcut enorm cum a lucrat Florin cu mine, am mers și la cursurile pe care le ținea. Repetițiile și filmările, având poziția de actor, au fost foarte subtile, profunde și cu un spațiu larg de libertate. Chiar dacă la crearea rolului alături de regizor au fost puse în joc multe detalii fine de interpretare, săpături adânci în psihologia personală și a personajului, libertatea a fost protejată până la urmă, ca nu cumva din cauza acestui amalgam de informații să devin crispat. Astfel, la un moment dat, personajul a devenit parte din mine și tot cu mine se completa. A fost o experiență superbă, și toate acestea datorită ecuației elaborate de Florin și rezolvării ei găsite împreună de noi doi.

La cursuri am apucat să fac doar primul din trei module. Nu sunt bun la teorie și îmi vine greu să pun experiența de acolo în cuvinte. Primul modul a fost unul de introducere în actorie. Am încercat să punem în practică instrumente tehnice de bază care să ne ajute la îndeplinirea sarcinilor actoricești. Îmi pare că e foarte benefic pentru actori să exploreze diferite metode actoricești. Aș fi curios să merg și la celelalte două module.

Alături de actrița Emőke Pál, în „Dragoste 2. America”

Care au fost principalele provocări pentru tine jucând rolul principal în Dragoste 2. America, cum ați lucrat, practic, pentru acest film?

Era totul nou și diferit de ce făcusem până atunci. O echipă de filmare unde nu cunoșteam pe nimeni spre deosebire de echipele din Moldova. Un personaj matur, cu experiențe de viață necunoscute pentru mine personal. Un personaj care nu e plasat în vreo epocă sau regiune, Kiev, Chișinău ori București. Și în plus frica pentru accentul din Basarabia. Cu oamenii m-am împrietenit instant, au fost foarte simpatici, iar frica de accent a fost spulberată odată ce am înțeles convenția filmului. Până la urmă e un film despre dragoste, iar despre dragoste se vorbește în orice limbă și cu orice accent. Aceeași frică a trăit-o și colega mea Emőke Pál, care a interpretat rolul principal feminin, ea fiind actriță de origine maghiară.

Ce așteptări ai de la Premiile Gopo? E prima dată când ești nominalizat? Ce înseamnă premiile din industria de film pentru tine?

Cred că odată ce ești nominalizat la Premiile Gopo cresc și așteptările spectatorilor și colegilor din film față de actor, regizor, director de imagine, editor, scenarist, sunetist, compozitor, scenograf, pictor de costume și make-up artist. Este o încurajare din partea oamenilor care organizează acest eveniment pentru toți nominalizații. Evenimentul care îți oferă posibilitatea de a fi observat, ceea ce joacă un rol important pentru a realiza noi proiecte. Ce așteptări putem să mai avem atunci? Primesc nominalizarea  Gopo ca un dar și le mulțumesc tuturor oamenilor care m-au votat. O să mă strădui să nu vă dezamăgesc pe viitor. Mai ales că sunt la a doua nominalizare.

Regizorul Florin Șerban, la filmările pentru „Dragoste 2. America”

Ești și unul dintre actorii selectați la Berlinale Talents, unde ai participat în 2019. Cum ai descrie experiența, ce ți-a rămas în minte?

Din păcate, nu am reușit să absorb în totalitate tot ce se putea de acolo. Și asta din cauză că m-am grăbit. Fiind o persoană destul de închisă, mi-a fost greu cu comunicarea. De aceea era mai bine mai întâi să îmi perfecționez engleza. Din greșeli învățăm. Ce-i drept, e jenant când faci greșeli de clasa întâi. De aceea voi ști bine când să aplic de exemplu la Sarajevo Talents. Mi-a rămas în minte o fază mai comică. În acel an, la Talents era invitată actrița Charlotte Rampling. Iar eu m-am încumetat să îi pun o întrebare în engleza mea. Îmi tremurau bine genunchii. Am zis: Bună seara, Charlotte! Eu mă numesc Igor, sunt din Moldova și încerc să devin actor. Am jucat în câteva filme și după fiecare film credeam că nu o să mai am frici, că o să-mi fie tot mai ușor și mai ușor. Dar s-a întâmplat exact invers. Dumneavoastră ce frici aveți? Și toată fraza aceasta în engleza mea stricată.

Cum arată cotidianul tău, ce a fost altfel în toată această perioadă de pandemie?

Îmi pare rău de ce se întâmplă în lume cu această pandemie și, în primul rând, pentru cei care au pierdut oameni dragi din cauza acestui virus. Eu și familia mea am avut norocul să nu ne îmbolnăvim. Dar îmi dau seama că putea să se întâmple orice.

Ce urmează pentru actorul Igor Babiac, la ce lucrezi acum?

Aștept cu nerăbdare premierele a două filme în care am jucat. Filmul „La pensie” în regia lui Radu Zaporojan, o producție moldovenească filmată în Brighton, și filmul „Hamlet” în regia lui Florin Șerban, filmat în București. Acum sunt pe ultima sută de metri la un atelier de actorie de film susținut de Cristi Puiu. Mi-ar plăcea să scriu un scenariu. Iar până una alta învăț să fiu fericit din micile bucurii dăruite de viață.

„Mama era plecată de doi ani în Italia. Am absolvit liceul și am mers și eu cu sora mea încolo. Unicul meu plan era să îmi găsesc un job oarecare și să încep să fac banii mei. Îmi doream tare o mașină a mea, Audi A3. Așa eram la 18 ani.” (Igor Babiac, actor)

 

 

 

 

 

 

 

04
/08
/21

Ediția aniversară a celui mai mare festival de film din România s-a încheiat pe 1 august, după zece zile marcate de premiere absolute, zeci de proiecții sold-out, întâlniri cu cei peste 1.000 de invitați și un număr impresionant de spectatori. Peste 100.000 de iubitori de cinema au sărbătorit #împreunăprinfilm întoarcerea în sălile de cinema la împlinirea a 20 de ani de TIFF, transformând ediția din acest an în cel mai amplu eveniment organizat la noi în țară de la începutul pandemiei.

04
/08
/21

Pentru al 15-lea an, Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) revine la Sibiu între 5 și 8 august. Timp de patru zile, la Sibiu vor fi proiectate câteva dintre cele mai apreciate filme din ultimul an, cu invitați speciali: programul include peste 30 de producții, unele proaspăt premiate la TIFF 2021, precum și premiere românești în prezența echipelor.

03
/08
/21

Patru prieteni - trei băieți și-o fată - ne poartă din Italia anilor ‘80 până în prezent, într-un carusel al emoțiilor pe care le poate trăi oricare dintre noi. „Anii noștri de glorie”/ „Gli anni più belli”, un film de Gabriele Muccino despre prietenie, generozitate și bucuriile tinereții, vine din 6 august în cinematografe, distribuit de Independența Film.

02
/08
/21

Cea de a 7-a ediție KineDok aduce în atenția spectatorilor 14 documentare de autor din Europa Centrală și de Est, dintre care patru sunt prezentate în premieră națională. Luna aceasta tot mai multe locații KineDok din țară își deschid porțile.

29
/07
/21

„Întregalde”, semnat de Radu Muntean, a fost selecționat în cadrul celei de-a 46-a ediție a Toronto International Film Festival (TIFF) în secțiunea Contemporary World Cinema. TIFF va avea loc în Canada între 9 și 18 septembrie și este cel mai important festival de film de pe continentul Nord American și unul dintre cele mai prestigioase din lume.

28
/07
/21

CRONICĂ DE FILM Câştigător al premiului criticii în competiţia de la Berlinale şi proiectat în premieră în România în competiţia internaţională de la TIFF, filmul georgian "Priveşte către cer" ("What Do We See When We Look at the Sky?", 2021), de Aleksandre Koberidze, are o libertate formală impresionantă şi e pe alocuri hipnotic.