În așteptarea trenului pierdut
https://www.ziarulmetropolis.ro/in-asteptarea-trenului-pierdut/

Într-o gară decrepită, patru vagabonzi repetă jaful perfect al trenului care nu opreşte niciodată. Aşa începe piesa lui Hristo Boicev, Orchestra Titanic, pusă în scenă de unul dintre cei mai buni regizori ai noştri, Felix Alexa, care se poate vedea din luna ianuarie la Teatrul Naţional – Sala Pictură, din Bucureşti.

Un articol de Georgiana Ene|2 februarie 2018

Cele patru personaje: Claudiu Bleonț (Harry, fost magician), Mihai Constantin (Luko, fost șef de gară), Mihai Călin (Meto, fost muzician), Richard Bovnoczki (Doko, fost dresor, într-un rol de compoziție minunat și asumat) și Tania Popa (Liubka, cândva o femeie de moravuri ușoare care se aliniază la standardele masculinității) trăiesc fiorul transcendenței, cel care le dă puterea să meargă mai departe, chiar dacă drumul lor este iluzoriu.

Mihai Calin, Richard Bovnoczki, Tania Popa

Spectacolul începe cu repetarea scenei jafului trenului care nu oprește niciodată în acea gară, sub directa îndrumare a lui Meto. Astfel, viața lor decurge în repetiții interminabile, băutură și resentimente față de acesta, care de-altfel, se recomandă drept mare dirijor și intelectual. Monotonia repetițiilor însă, este întreruptă de apariția trenului care în sfârșit oprește și din care este aruncat încă un bețiv, cu frac vechi și pantofi noi: Harry Houdini – iluzionist și showman.

El le promite vagabonzilor că-i va învăța un truc excepțional, prin care vor evada din acel loc blestemat. Apariția a lui Harry și invitația acestuia de a fi urmat în călătoria spre evadare, are o parte văzută și o una nevăzută. Drumul spre evadare este marcat excelent prin interpretarea „Odei Bucuriei”, cea care se auzea când se scufunda Titanicul, dirijată de Harry, oferind personajelor și publicului o altă perspectivă asupra vieții ratate pe care trebuie să o trăiască. Adevăr sau iluzie? Cine știe diferența?

Personajele, în simplitatea lor, prin sărăcia limbajului și minimalismul lesne de observat, se regăsesc în modul cel mai profund cu putință, acela de a eșua mereu. Se luptă cu propria neputință de a se exprima și cu nevoia propriului destin și de a-și depăși mediocritatea.

Redescoperim valențele actoricești și profunzimea sufletească a lui Claudiu Bleonț, care alături de remarcabilii săi colegi și sub amprenta fină a lui Felix Alexa, transformă piesa lui Boicev într-un spectacol-metaforă, cu valențe de conflict în zona fantasticului. Acesta încarcă emoțional spectatorul care va pleca modificat subtil sufletește de această întâlnire extraordinară între regizor și distribuția cu personalitățile puternice – nu doar artistice, ci și de viață, ale fiecăruia.

Alegoria destinului și metafora credinței transferă comedia așteptării și tragedia  speranței de la personaje la spectatori, atât prin interpretare, cât și prin decorul realizat de Andrada Chiriac, care servește perfect viziunea regizorală.

Richard Bovnoczki, Tania Popa, Claudiu Bleont

Orchestra Titanic de Hristo Boicev

Distribuție: Claudiu Bleonț, Mihai Constantin, Mihai Călin, Tania Popa, Richard Bovnoczki

Regie: Felix Alexa

Scenografie: Andrada Chiriac

Ilustrație muzicală: Felix Alexa, Cristina Giurgea

Lighting design: Felix Alexa, Andrada Chiriac

Concept video: Răzvan Pascu

Regia tehnică: Laurențiu Andronescu

Foto: Orchestra titanic  – Florin Ghioca

 

06
/12
/13

Duminică, 8 decembrie, de la ora 20.00, Jazzappella va cânta în cafeneaua Schengen (str. Calea Victoriei nr. 21-23), în cadrul celui mai nou proiect de televiziune al Naşul TV: Muzică liberă - Live din Schengen.

06
/12
/13

12 Years a Slave, regizat de Steve McQueen, a fost desemnat filmul anului 2013 în Topul 10 al revistei Rolling Stone, după ce, marţi, cineastul american a primit, pentru aceeaşi peliculă, titlul de cel mai bun regizor din partea New York Film Critics Circle.

06
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ Pe 12 decembrie se împlinesc 30 de ani de la moartea lui Amza Pellea. Sanda Toma, partenera sa de scenă, scria în decembrie 1983, în revista Teatrul, un text prin care-și lua adio (nu „adio”, ci numai „la revedere”) de la actorul care a fost „întotdeauna egal cu el însuși, prietenos și cald ca o zi luminoasă de vară”.

05
/12
/13

CRONICĂ DE FILM „Majordomul”, în regia lui Lee Daniels, este un film croit pe placul Academiei Americane, dar şi al unui public dornic de poveşti motivaţionale. Transpunerea vizuală a scenariului este, însă, cât se poate de convenţională.