Am văzut, la Centrul de Teatru Educaţional Replika, premiera spectacolului ,,Maskar” (care în limba romani înseamnă Între). Piesa e scrisă de Mihaela Michailov, după o amplă documentare în comunităţi de romi din Turnu Măgurele şi Alexandria, în capriciosul judeţ Teleorman.
Un articol de Andrei Crăciun|19 mai 2016
În spectacol joacă doar doi actori: Katia Pascariu şi Viorel Cojanu. Maskar este regizat de Radu Apostol, scenografia e gândită de Gabi Albu, partea video e semnată de Elena Găgeanu, iar muzica de Jak Neumann.
Maskar este parte a unei mişcări de artă angajată care are la Replika un vârf de lance. Replika e un cuib de oameni de bine, care manifestă în contra discriminărilor de orice gen. Maskar se înscrie pe această linie: e un spectacol de teatru militant, fără ca asta să îi scadă din meritele artistice. La Replika nu o singură dată s-a găsit justa măsură între protest şi poveste. Maskar e o cale de mijloc, fără ca asta să însemne o abdicare de la cauza luptei.
Maskar e şi despre istoria romilor, cea pe care nu o cunoaştem, fiindcă nu ne-a fost niciodată povestită, dar pe care ne grăbim să o judecăm. Maskar e despre prejudecăţile noastre, despre gratiile şi graniţele din capul nostru. Maskar e o permanentă lecţie, pentru cei care au ochi de văzut, urechi de ascultat şi inimă de simţit. Şi avem mare nevoie de Maskar în acest timp tot mai încărcat de ură, în care plutim în derivă înspre anii ’30.
În Maskar, actorii nu doar se joacă, aşa cum e îndeobşte la teatru. Cu adevărat ei se implică în poveste, le pasă. E cu totul altceva. Apoi, talentul lor este bine-cunoscut (nu o dată, Katia Pascariu te conduce, cu delicateţe, dar ferm, înspre lacrimă).
Dar! Deriva de acum se va sfârşi şi ea şi va veni un timp în care munca acestor pionieri va fi mai puţin importantă decât este acum. Binele va învinge, nu are cum să nu învingă, iar noi vom şti atunci că romii au fost robi, pe-aici, adică sclavi, şi vom putea înainta prin istoria vindecată.
Numele lor, spuneam, se vor aminti tot mai rar, aşa e întotdeauna lucrarea timpului, dar munca lor va rămâne. Ideile vor învinge. Şi din tot Maskar-ul vor supravieţui măcar aceste două adevăruri de o forţă fundamentală.
Unu: în limba romani nu există cuvânt pentru fericire.
Doi: farfuriile separă omul de om, dar mămăliga uneşte.
Maskar nu o să ne fie punte, în imediat. Dar cineva trebuia să înceapă. Maskar e un alt foarte bun început.
FOTO: Facebook Maskar
