Crâmpeie din istoria României desfăşurate pe o bancă. Este un titlu plictisitor care are legătură doar cu una dintre temele comediei „În Parc“, spectacol care s-ar putea încadra uşor în programul Școala Altfel. E o lecţie de istorie cuprinzătoare, la care sunt invitaţi elevi de toate vârstele.
Un articol de Judy Florescu|24 aprilie 2014
În timp ce o așteaptă în parc, Eminescu o cheamă pe Veronica prin versuri. Regele Ferdinand se află într-o întâlnire discretă cu sfătuitoarea sa, Mița Biciclista, care îl ajută să ia decizii importante cum ar fi intrarea în război. À la guerrre! À la guerre, Maiestate! Da cu cine? Cum cu cine? Cu oricine!
O studentă proaspăt scăpată de la servici crede că poate găsi marea iubire oriunde, inclusiv la un necunoscut, binecunoscut criminal în serie al anilor ’70, pe când comunismul era în floare, iar accesul la informație era interzis.
Nu se scrie în presă ca să nu se sperie lumea.
Telefoanele sunt cele mai ocupate creaturi electronice ale zilelor noastre. Când nu sună, primesc mesaje și, concomintent, mailuri sau poze sau like-uri pe facebook. Aceste telefoane n-ar trăi dacă nu ar fi utilizatorii lor conștiincioși și perseverenți. Dacă lumea modernă a început să angajeze oameni care să stea pe Facebook, atunci în viitorul apropiat folosirea telefonului mobil ar trebui să devină un loc de muncă stabil.
Deși construit cu tehnologia minimă a singurului cafe-teatru din București, la care se adaugă fundal sonor de deschizătoare de bere și farfurii zăngăninde, plus elemente olfactive cum ar fi fum sau mâncărică aburind, spectacolul ,,În parc” s-ar preta negreșit unui spațiu de teatru convențional.
Un spectacol, patru piese
Vedem practic patru piese de teatru toate bine segmentate într-un ceas și, în afară de situațiile care ne stârnesc râsul, suntem părtași la faptele unor oameni care au influențat viețile generațiilor străvechi, oameni despre care aflăm din manuale de gimnaziu sau de pe google.
Regizorul a gândit cele patru roluri feminine, se pare, pentru a fi jucate de două actrițe: Rodica Lazăr și Ana Ularu, păstrând rolurile masculine exclusiv actorului Istvan Teglas.
Să datorăm acest fapt invaziei de actrițe de pe scenele românești și lipsei partenerilor lor? Sau poate spectacolul este destinat unui singur actor complex cu două partenere cu stiluri de joc total diferite: una este foarte teatrală, pune accentul pe tonul vocii și pe gesticulația amplă; cealaltă este filmică – mizează pe expresia facială (lucruri pe care îl observi ușor dacă stai la o masă din primele rânduri) și pe conturarea lineară a personajelor.
Probabil regizorul și-a dorit diversitate, culoare și competitivitate prin distribuirea a două actrițe în rolurile principale ale acestui spectacol. De ce a construit Radu Iacoban un spectacol numai din personaje principale și dacă aceste opt personaje sunt de asemenea principale în propriile lor vieți, vom afla vizionând comedia „În Parc” la Godot Cafe-Teatru.
Foto: Adi Bulboacă
