„Intimităţi” este al patrulea roman semnat de scriitoarea americană de origine japoneză Katie Kitamura şi se înscrie deja pe linia succesului precedentelor cărţi ale autoarei, traduse în peste 20 de limbi.
Un articol de Ziarul Metropolis|24 ianuarie 2022
Pornind cu avantajul unor recomandări puternice din partea fostului președinte Barack Obama, Intimități a fost apreciat atât pentru temele propuse, cât și pentru stilul ultramodern și nonconformist, după cum observa The New York Times.
Publicat în limba română de Editura Trei, Intimități este un roman care vorbește despre complicitate și iluzia neutralității, despre dezrădăcinare și dorința de apartenență și mai ales despre limbaj, un instrument paradoxal și uneori chiar periculos, după cum dezvăluie scriitoarea americană în ultimul său roman.
Protagonista romanului, angajată ca interpret într-un tribunal din Haga, trebuie să traducă depozițiile unui fost șef de stat african judecat pentru crime împotriva umanității, dar și declarațiile victimelor sale. Convinsă că prin specificul meseriei este un „instrument” neutru, fără posibilitatea să-și exprime o poziție pro sau contra, fără nicio responsabilitate morală, aceasta descoperă că simplul fapt de a deveni un „canal” prin care trec cuvintele dictatorului, atrocități de neimaginat, nu este lipsit de riscuri. Există niște „reziduuri psihologice” ale unei astfel de munci, observa Katie Kitamura într-un interviu pentru LitHub. Latura profesională influențează și viața personală a tinerei, care încearcă să-și găsească locul într-o lume în care pare a fi peste tot acasă, dar totodată nicăieri. Oportunitatea ca o simplă aventură să se transforme într-o relație de dragoste, îndoielile și necesitatea de a lua o decizie creează tensiuni suplimentare în conștiința tinerei măcinată deja de probleme etice, de dorință de apartenență și sens.
Un roman despre înstrăinarea de sine
„Chiar dacă te consideri un instrument oarecum neutru, există consecințe atât etice, cât și psihologice ale muncii de interpret”, spune Katie Kitamura. Aceasta dezvăluie că în perioada documentării pentru roman s-a întâlnit cu câțiva interpreți ca să le înțeleagă mai bine munca. Unul dintre aceștia i-a mărturisit că a tradus la un moment dat cuvintele unui criminal de război. În timp, devenind „vocea” acestuia, între cei doi s-a creat o intimitate aparte. Interpretul a început să îl placă pe criminal, deși era convins de vinovăția lui. „Interpreții cu care m-am întâlnit au vorbit foarte deschis despre cât de vulnerabili devin în unele cazuri. Nu este deloc ușor pentru ei din punct de vedere psihologic”, mai spune Katie Kitamura.
Protagonista romanului Intimități experimentează la rândul său o astfel de vulnerabilitate, când trebuie să traducă frazele spuse de dictator sau de victimele sale. „Când lucram, eram obligată să mă concentrez pe vocea interpretului din cabina opusă, care era măsurată și precisă, și acoperea, în mare parte, cuvintele rostite de tânăra femeie. Și totuși, vocea ei răzbătea cu o claritate remarcabilă în pauzele dintre interpretări, silabele distincte, timbrul inconfundabil, încât aveam totuși sentimentul că vorbesc pentru ea, în pofida straturilor lingvistice dintre noi”, gândește interpreta în momentul când traduce mărturia unei femei care a asistat la uciderea întregii sale familii. Paradoxal, prin simplul act de a exprima gândurile și cuvintele altei persoane cu propriul glas se creează o intimitate specială, însă nu benefică, pentru că uneori poate avea drept urmare înstrăinarea de sine.
În podcastul pentru LitHub, Katie Kitamura a recunoscut că, din perspectiva scriitorului, a fost întotdeauna interesată de modul cum trec prin ea cuvintele altor personaje. „Ca scriitoare, mi s-a părut întotdeauna interesant modul cum vocile celorlalți trec prin noi, ce înseamnă de fapt să ai o voce. La un nivel foarte personal, dintr-un anumit punct de vedere, nu mă simt foarte confortabil cu poziția de autor. De fapt, nu mă simt confortabil nici să mă numesc scriitoare. Multă vreme am considerat scrisul unui roman ceva incredibil de intim, un lucru pe care simțeam că-l fac mai mult pentru mine”.
Când depărtarea apropie
„Proza lui Kitamura te ține în priză, îmbinând țesătura complicată din stilul Elenei Ferrante cu atmosfera tensionată dintr-un roman polițist de primă mână”, nota revista Elle. Romanul întreține o tensiune narativă care crește treptat până la finalul cărții, iar Katie Kitamura mărturisește că a intenționat potențarea acestui efect: „Cred că ce citești când ești copil influențează modul cum scrii la maturitate”, e de părere scriitoarea americană. „Am crescut citind obsesiv romanele Agathei Christie. Le-am citit și recitit de nenumărate ori. Așadar tensiunea unui thriller e legată de modul în care înțeleg să construiesc o narațiune”, spune Katie Kitamura. Dar în romanul Intimități amenințarea nu vine din exterior, cât mai ales din interior, din conștiința personajelor și poate lua forma modului cum este înțeles trecut sau o relație de dragoste. Povestea de iubire dintre interpretă și Adriaan este una aparte. Distanța fizică dintre ei impusă de Adriaan ca să-și rezolve problemele cu fosta soție creează tensiuni din ce în ce mai mari în conștiința interpretei. Însă, uneori lipsa comunicării nu înseamnă finalul unei relații, ci doar liniștea dinaintea unui nou început.
Am crescut citind obsesiv romanele Agathei Christie. (Katie Kitamura)
