Ioana Flora în 4+1 roluri de ţinut minte
https://www.ziarulmetropolis.ro/ioana-flora-in-41-roluri-de-tinut-minte/

Relansat în prezent pe platforma gratuită Cinepub, „Déjà vu” (2013) era al patrulea film al lui Dan Chişu. Rolul principal, extrem de solicitant, aparţinea Ioanei Flora, una din cele mai bune actriţe ale noii generaţii. Prilej de rememorare a celor mai semnificative interpretări ale sale. 

Un articol de Ionuţ Mareş|17 Martie 2016

A intrat în atenţie în 2001, odată cu filmul care a dat neoficial startul Noului Val în cinematografia română, „Marfa şi banii”, de Cristi Puiu.

În cei 15 ani trecuţi de atunci, Ioana Flora a devenit una din cele mai importante reprezentante ale noii generaţii de actori de cinema, cu aproximativ 25 de roluri principale sau secundare ori simple apariţii în lungmetraje, scurtmetraje şi seriale de televiziune.

O generaţie la fel de valoroasă ca şi cea de altădată, dar care aşteaptă încă recunoaşterea unui public larg neobişnuit cu a-şi chestiona măcar ocazional nostalgiile şi cu a-şi lărgi orizonturile cinefile.

Cu ocazia relansării pe platforma gratuită Cinepub a celui de-al patrulea film al lui Dan Chişu, „Déjà vu”, care se susţine în cea mai mare parte pe jocul dezinvolt al Ioanei Flora, merită reamintite cele mai importante roluri ale unei actriţe versatile şi întotdeauna credibile.

„Marfa şi banii” (2001, r. Cristi Puiu)

Toţi cei trei tineri actori din acest debut al lui Cristi Puiu erau descoperiri care mai târziu aveau să îşi confirme talentul: Alexandru Papadopol, Dragoş Bucur şi Ioana Flora.

În rolul Betty, Ioana Flora interpretează o „fată de cartier”, destul de naivă şi mai curând docilă în relaţia cu iubitul ei (Bucur) şi cu prietenul acestuia (Papadopol), în drumul „iniţiatic” cu dubiţa de la Constanţa la Bucureşti.

Cu părul lung prins în câteva cleme galbene şi roz, cu un tricou galben fără mâneci şi cu pantoloni lejeri de vară, Betty este prezenţa cea mai relaxată din acest trio supus unor probe neaşteptate.

Firescul şi dezinvoltura cu care interpretează fata ce îşi însoţeşte iubitul într-o călătorie ce trebuia să fie un banal mod de a petrece o oarecare zi de vară propuneau o ruptură cu jocul actoricesc exagerat şi în tuşe groase care dominase cinematografia română a anilor ’90.

Deşi personajul său vorbeşte mai puţin, prezenţa Ioanei Flora în faţa unei camere de filmat neliniştite, foarte aproape de protagonişti şi împrumutând postura unui martor tăcut se distinge prin credibilitate, dinamism şi autenticitate.

„Pescuit sportiv” (2009, r. Adrian Sitaru)

Tot un debut, de această dată al lui Adrian Sitaru, avea să-i ofere peste câţiva ani Ioanei Flora şansa unui al doilea rol important – Iubi, în “Pescuit sportiv”.

Interpretează tot o tânără de la oraş, de această dată amanta unui profesor (Adrian Titieni) cu care pleacă într-o escapadă în timpul căreia cuplul se confruntă cu prezenţa unei fete misterioase (Maria Dinulescu) care le pune relaţia la încercare.

Film al duelurilor verbale şi realizat exclusiv în tehnica POV (unghiuri subiective în care camera se substituie privirii personajelor), care solicită mai mult interpreţii, nevoiţi să privească direct în aparatul de filmat, “Pescuit sportiv” permite tururi actoriceşti de forţă.

Ioana Flora oferă o interpretare care combină cu succes naturaleţea şi profunzimea psihologică. Face un personaj verosimil, care, într-un interval scurt de timp, trece prin stări extreme, de la relaxare la disperare, de la confort la teamă.

„Domestic” (2012, r. Adrian Sitaru)

În “Domestic”, o comedie cu nuanţe de absurd despre relaţia dintre oameni şi animale într-o scară de bloc, Ioana Flora este Ileana. Deşi tot citadină, nu mai avem de-a face cu o iubită sau o amantă.

Mamă, soţie şi gospodină (tipică?), personajul comic şi aproape carticatural al Ioanei Flora este o prezenţă insolită în panoplia de protagonişti locvace ai acestui film colorat şi relaxat.

Mereu gătind în bucătărie, servind masa sau executând alte treburi domestice precum cusutul, cu privirea în jos şi nevoită să răspundă ironiilor soţului (Gheorghe Ifrim), Ioana Flora oferă un personaj special în filmografia ei.

Femeia de la bloc, într-o familie în care rolurile sunt bine (şi tradiţional) delimitate. Un personaj care îşi rosteşte cu discreţie şi fără stridenţe replicile, încercând să facă faţă tiradelor persiflatoare ale soţului.

Un rol mai curând de contre-emploi, în care Ioana Flora se aruncă cu voluptate şi o vizibilă plăcere a jocului.

„Déjà vu” (2013, r. Dan Chişu)

deja_vu_play

„Déjà Vu” este disponibil, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână. Click pe imagine pentru a vedea filmul!

În “Déjà vu”, un film-experiment, Ioana Flora o interpretează pe Tania, un personaj asemănător cu cel din “Pescuit sportiv”, din care Dan Chişu pare să se fi inspirat direct.

„Déjà vu” este filmat exclusiv din perspectiva vizuală a protagonistului, Mihai (interpretat de Dan Chişu), al cărui chip nu este arătat în niciun moment, dar a cărui voce este prezentă în dialogurile cu amanta, jucată extrem de convingător de Ioana Flora, într-un rol solicitant.

Dan Chişu duce la extrem tehnica POV şi nu foloseşe un operator – îşi dirijează singur camera, pe care o are ataşată de o cască pusă pe cap.

Cea mai mare parte a filmului se susţine astfel pe interpretarea Ioanei Flora, lăsată practic singură în faţa unui obiectiv de filmat intimidant, punând pe tavă stările schimbătoare ale unui personaj complex, greu de surprins în doar câteva tuşe.

Creează o protagonistă carismatică, deopotrivă fragilă şi puternică, şi cu o energie care acaparează ecranul şi ţine captiv spectatorul.  Iar duelul dinspre final cu personajul Mirelei Oprişor îi pune în valoare şi capacităţile de a juca în registrul de farsă.

“Acasă la tata” (2015, r. Andrei Cohn)

Tot un debut este şi “Acasă la tata”, de Andrei Cohn, un film în care Ioana Flora străluceşte în rolul Paulei, o fată singură de la ţară, vânzătoare la chişcul sătesc şi fostă iubită din tinereţe a protagonistului, Robert (Alexandru Papadopol), întors pentru scurt timp “acasă la tata”.

Este o încântare să o vezi pe Ioana Flora în rolul unei tinere mai curând timide, nevoită să facă faţă grosolăniilor lui Petrică (Andi Vasluianu), consătean şi prieten al lui Robert, şi mai apoi asaltului lui Robert însuşi.

În interpretarea subtilă a Ioanei Flora, Paula devine un personaj care, prin naivitate şi nevoia de afecţiune pe care o exprimă prin comportament, stârneşte compasiune şi îndeamnă la înţelegere.

Iar momentul în care îi arată cu mândrie lui Robert baia proaspăt aranjată pentru un minim confort este deopotrivă extrem de comic şi înduioşător.

Articol apărut şi pe blogul lui Ionuţ Mareş.

 

18
/10
/19

CRONICĂ DE FILM În documentarul „Jurnalul familiei -escu” (2018), regizorul Șerban Georgescu discută pe un ton jucăuș, ironic, ce (mai) înseamnă a fi român, la 100 de ani de la apariția României moderne, perioadă în care țara a trecut prin multe șocuri și transformări.

18
/10
/19

În Bucureşti, gala de deschidere a Les Films de Cannes à Bucarest este programată vineri, de la ora 19:00 la Cinema PRO, în prezența sărbătoritului ediţiei, Vlad Ivanov şi a cineastului Claude Lelouch.

15
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Disponibil în unele cinematografe, documentarul „Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole”, de Mihai Mincan şi Claudiu Mitcu, discută subiectul migrației românilor în străinătate din câteva unghiuri inedite.

14
/10
/19

Les Films de Cannes à Bucarest îl celebrează anul acesta pe Vlad Ivanov, care anul acesta a împlinit 50 de ani. Actorului care seduce camera cu orice rol pe care-l interpretează, festivalul i-a dedicat o secțiune numită IVANOV 50 – care include cinci dintre cele mai importante filme care îl au ca protagonist: „Sunset”, „Câini”, „La Gomera”, „Principii de viață” și „Hier”.

09
/10
/19

CRONICĂ DE FILM Deşi pretinde că este un omagiu adus oamenilor care au murit în închisorile comuniste, "Între chin şi amin" (2019), al doilea lungmetraj de ficţiune al regizorului Toma Enache, nu este de fapt decât o bătaie de joc la adresa memoriei victimelor, prin kitsch-ul pe care îl etalează.

Page 1 of 25012345...102030...Last »