Dacă, în miez de vară, vă e dor de teatru bun, iată o propunere pentru următoarea stagiune a Teatrului Metropolis: comedia deştept scrisă de Neil Simon şi inspirat montată de Claudiu Goga, „Jake şi femeile lui”, cu Ștefan Bănică în rolul principal. Și ce rol…
Un articol de Cristina Enescu Aky|26 iulie 2019
Despre acest spectacol, Ștefan Bănică spunea că personajul Jake este unul dintre cele mai interesante pe care le-a jucat în cariera sa. Neîndoielnic este un rol complex, cu multe subtilități pe care doar un actor cu multe finețuri și un talent bine exersat le poate reliefa și condimenta așa cum merită.
Personalitatea, emoțiile și relațiile frământate cu femeile ale acestui scriitor într-un fel de succes, în alt fel pe buza falimentului (atât creativ cât, mai ales, emoțional) sunt conturate de Ștefan Bănică cu o naturalețe care încă de la începutul spectacolului îți dă sentimentul că nu ești la un spectacol cu o vedetă (și că ori îți va plăcea necondiționat, ori vei fi dezamăgit ca la pomul lăudat) ci ai în față un actor de forță și de expresivitate rafinată.
„Jake și femeile lui” este un text scris în 1992 de dramaturgul american Neil Simon, decedat anul trecut, și montat în același an cu mare succes pe Broadway, avându-l în rolul principal pe carismaticul Alan Alda (care a și fost nominalizat la un premiu Tony pentru acest rol). Povestea în sine este de fapt o dramă, îmbrăcată însă în foarte mult umor, motiv pentru care devine o poveste deloc apăsătoare ci de-a dreptul antrenantă și foarte ofertantă prin complicațiile care pe parcursul ei.
Jake este un scriitor celebru dar cam în pană de inspirație, a cărui viață este tulburată practic de propria lui minte, la propriu și la figurat. Personajul principal (singurul bărbat din poveste) are relații frământate atât în realitate cât și în imaginar/ halucinații cu toate femeile din viața lui, trecute sau prezente. În viața lui trecută, prezentă și imaginară există deci mai multe femei, cu care Jake are legături emoționale niciodată simple. Nu doar că are o relație complicată cu a doua soție, deja cam fostă pentru că relația a eșuat (Molly), și o relație destul de stresantă cu sora lui, Karen, dar mai are și numeroase episoade de psihoză și halucinații în care discută sau chiar se ceartă și desparte o mulțime de fire în patru cu prima lui soție decedată, Julie, cu a doua soție (în două variante, cea actuală și cea din adolescență când s-au cunoscut), cu sora Karen. În peisaj mai e și psihoterapeuta lui Jake, Edith, și ciudățica Sheila, cea cu care Jake încearcă să aibă o relație în prezent (dar îi iese și nu prea).
Cu viața și personalitatea lui Ștefan Bănică pare să nu aibă absolut nicio tangență personală (sic): Jake are 51 de ani, e nu doar un scriitor ci mai ales un artist cu o personalitate magnetică, se consideră mai în glumă mai în serios frumos și deștept (și nu se poate spune că nu are ambele calități, asezonate cu mult șarm și un stil irezistibil de a reacționa în fața surprizelor vieții – sau mai bine spus, ale plăsmuirilor minții sale). Îi reușește un rol foarte bine cizelat și finisat, bine stăpânit în toate momentele emoționale, comice sau dramatice, și neîndoielnic carisma sa contribuie semnificativ la succesul acestei producții.
Absolut delicioasă este și Carmen Tănase în rolul lui Karen, sora băgăcioasă și asfixiant de grijulii a lui Jake, cu a ei rochie de băbăciune și manierismele teribil de comice – pentru public, căci pentru fratele ei sunt de-a dreptul isterizante. Este pur și simplu incredibilă și totodată extrem de autentică această femeie pe care o interpretează Carmen Tănase, și e un pol feminin extrem de dinamic și condimentat al personajului principal.
Toate personajele feminine care gravitează în jurul și înlăuntrul lui Jake sunt create de el adesea la limita dintre realitate și ficțiune, într-o zonă extrem de periculoasă în care imaginația și emoțiile personale încearcă să ajusteze ceea e realitatea a lăsat neterminat sau dureros. Amintirile, imaginația, tulburările lui Jake din relațiile cu toate aceste femei formează un amalgam ce produce numeroase situații comice, cel mai adesea hazul fiind mai mult pe seama unuia dintre personaje. E amuzant dar și amărui modul în care Jake cheamă din amintire unele personaje feminine, pe altele le întâlnește în realitate dar menține cu ele tot o relație bazată pe multe intruziuni din partea trecutului, a memoriei afective, a halucinațiilor. El manipulează de fapt amintirile (poate dintr-un amestec de ego, emoții dureroase și episoade de halucinații ce-i drept îngrijorătoare, deși savuroase), reușind astfel să retușeze pasaje jenante, triste sau traumatizante din trecut sau chiar din prezent, ceea ce în sine este un efort plin de tristețe și singurătate, ceea ce se manifestă și prin multiplele momente monologale din spectacol.
Spectacolul regizat de Claudiu Goga la Tetatrul Metropolis susține consistent conexiunea cu publicul nu doar printr-o distribuție în mare parte bine potrivită (iar în cazul personajelor Jake și Karen absolut inspirată și fructuoasă), ci și modul plin de divertisment în care pune în discuție niște subiecte într-un fel sau altul extrem de personale și actuale precum sănătatea emoțională și mentală în mod special a bărbaților sau complicatele întrepătrunderi dintre realitatea „reală” și realitatea din mintea, emoțiile și amintirile noastre. Un spectacol dintre cele puține pe care ai șansa să le descoperi altfel dacă vei reveni la ele și după ce le-ai văzut prima dată.
*
„Jake și femeile lui” de Neil Simon
Regiași ilustrația muzicală: Claudiu Goga
Decor: Ștefan Caragiu
Costume: Liliana Cenean
Distribuție
Jake: Ştefan Bănică
Maggie: Andreea Vasile
Julie: Anca Dumitra / Ada Galeş
Karen: Carmen Tănase
Edith: Luminiţa Erga
Molly (la 21 ani): Diana Roman
Sheila: Nadiana Sălăgean
Molly (la 12 ani): Roberta Mitache / Bianca Maria Berculescu
Teatrul Metropolis. București
