Joy. Sau cum să faci bani cu un mop (dacă eşti Jennifer Lawrence)
https://www.ziarulmetropolis.ro/joy-sau-cum-sa-faci-bani-cu-un-mop-daca-esti-jennifer-lawrence/

CRONICĂ DE FILM Nu e mai nimic revelator în povestea americană de succes a unei femei care, pornind de jos, răzbate într-o lume a afacerilor dominată de bărbaţi. David O. Russell scapă totuşi „Joy” de capcanele melodramei de manual, învelind-o într-un ambalaj colorat şi relativ atrăgător.

Un articol de Ionuţ Mareş|7 ianuarie 2016

În fond, nu e mai nimic revelator în povestea americană de succes – cu suişuri şi coborâşuri – a unei femei care, la sfârşitul anilor `80-începutul anilor `90, răzbate într-o lume a afacerilor dominată de bărbaţi. Asta deşi are în grijă o întreagă familie – de la copii la părinţi ciudaţi şi un soţ de care a divorţat.

Personajul central, care dă titlul filmului şi care este jucat de o tot mai matură Jennifer Lawrence, superstarul feminin incontestabil al Hollywoodului ultimilor ani, se inspiră din realitate – Joy Mangano, o prolifică inventatoare şi business woman.

Mai departe, nu contează cât e adevăr şi cât e ficţiune în naraţiunea pe care ne-o livrează David O. Russell. Mult mai stimulativ este de a decortica felul în care acest regizor abonat (deocamdată doar) la nominalizările la Oscaruri şi devenit o voce respectabilă în cinematografia americană cu panaş ştie să vândă cu ajutorul unui ambalaj colorat şi relativ atrăgător o reţetă dacă nu de tot uzată, atunci cel puţin rodată serios – cea a melodramei.

Şi o face îmbogăţind – chiar dacă în maniera sa – panoplia de cineaşti care îşi găsesc sursele de inspiraţie – pe care le şi lasă în final la vedere – în anumite perioade, în special glorioase, din trecutul filmului american.

Dacă în „American Hustle” (2013), David O. Russell miza vizibil pe stilul fastuoşilor şi ţipătorilor ani ’70, în „Joy” urcă cel puţin un deceniu în timp faţă de acţiunea precedentului său film, investigând totodată medii ceva mai bine ancorate în realitatea americană a vremii – de la o familie disfuncţională şi greutăţile ei financiare la dorinţa femeii de autodeterminare şi emancipare (nu e de mirare, prin urmare, că prin personajul său Jennifer Lawrence aminteşte într-un fel de ce făcea Meryl Streep în tinereţe).

Şi ce poate fi mai american decât lansarea în afaceri, prin intermediul unei televiziuni de teleshopping – fenomen în plin având în acei ani -, după ce ai inventat, cu peripeţii, mopul care nu mai trebuie stors cu mâna, aşa cum a făcut Joy?

Exemplul tipic de self-made woman, care în abordarea deloc încorsetată a lui David O. Russell este epurat pe cât posibil de excesele de triumfalism pe care poveştile despre visul american împlinit le atrag invariabil după ele.

Mişcările neconvenţionale ale camerei de filmat – care când se deplasează în ritmul personajelor, când se apropie şi se depărtează de ele sau le observă cu nelinişte şi curiozitate, reuşind în acest fel să le scoată, în ochii spectatorului, din siguranţa pe care ar impune-o situaţiile în care sunt aruncate şi făcându-le comportamentul ceva mai imprevizibil -, tendinţele timide de fragmentarism şi discontinuitate şi mişmaşul muzical fac din „Joy” un film plăcut, în ciuda neputinţei lui David O. Russell de a atinge profunzimi.

Joy este distribuit în România de Odeon Cineplex şi poate fi văzut pe marile ecrane începând cu 8 ianuarie.

INFO

Joy, SUA, 2015

Regie: David O. Russell

Cu: Jennifer Lawrence, Robert De Niro, Bradley Cooper, Edgar Ramirez

Rating: ●●●○○



24
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Lansat în România de Transilvania Film pe platforma TIFF Unlimited, filmul „Dama de cupă” („Queen of Hearts”, 2019), al regizoarei daneze cu origini egiptene May el-Toukhy, impresionează prin interpretarea actriţei Trine Dyrholm, care joacă o avocată ce începe o aventură cu fiul său vitreg de nici 18 ani.

23
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Primul episod din miniseria „Bani negri (pentru zile albe)”, scrisă și regizată de Daniel Sandu (autorul filmului „Un pas în urma serafimilor”), a avut premiera pe HBO și e disponibil pe HBO GO. Cât de bun a acest nou serial românesc?

19
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Premiat pentru regie în secțiunea „Encounters” a Festivalului de la Berlin și cu lansarea în cinematografe compromisă de pandemie, „Malmkrog” (2020) este cel mai controversat, dar și cel mai îndrăzneț film românesc al anului. Cum ne provoacă de data asta Cristi Puiu?

18
/11
/20

Prin combinații inedite de mijloace vizuale și tehnici narative, scurtmetrajele incluse în acest an în Competiția Internațională BIEFF propun perspective alternative asupra unor subiecte care marchează realitatea cotidiană. O invitație deschisă la reflecție, dezbatere și dialog, evenimentul dedicat noilor forme de explorare a limbajului cinematografic va reprezenta, la această ediție, un punct de intersecție al diferitelor viziuni asupra violenței și a justificării ei morale, dar și asupra ideii de graniță și a locurilor de care aparținem.

17
/11
/20

Cu toții suntem de acord că experiența de la cinema este inegalabilă, însă cum momentan nu mai este posibilă în contextul pandemic actual, din pasiune și dor de emoția trăită în fața marelui ecran, Cineplexx a oferit în weekend porții de popcorn cald tuturor iubitorilor de filme.

16
/11
/20

CRONICĂ DE FILM Lansat recent în România direct online, pe pagina de Vimeo a distribuitorului Independenţa Film, „Beanpole” (2019) este al doilea film al lui Kantemir Balagov, considerat de unii cel mai bun tânăr regizor rus, educat la şcoala de cinema a lui Alexander Sokurov. O poveste despre traumele post-război, stilizată însă aproape până la academism.

16
/11
/20

Turismul montan din România pe cât este de frumos și apreciat, pe atât este de periculos pentru cei care se încumetă să-l cunoască din inconștiență sau pentru a-și testa limitele. Dragostea de munte face din ei victime inclusiv astăzi când salvamontiști extrem de bine pregățiți și echipați își pun în pericol propria viața pentru a o salva pe a lor.

13
/11
/20

Abordări artistice neconvenționale, care deschid noi și surprinzătoare perspective asupra condiţiei umane, scurtmetrajele incluse anul acesta în Competiția Internațională a BIEFF propun noi maniere de raportare asupra feminității și a corporalității, invitând totodată spectatorii să privească dincolo de aparențe, la limita dintre real și ireal.