La Moscova, la Moscova!
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-moscova-la-moscova/

SCRISORI CĂTRE CEI DIN CĂRȚI Pe urmele jurnalistei şi spioanei americane Marguerite Harrison, pe când bolşevismul începea.

Un articol de Alina Vîlcan|17 noiembrie 2017

Dragă Marguerite Harrison,

Lumea a mers mai departe, și iată că sunt o sută de ani de la revoluția bolșevică din Rusia, acolo unde ai ținut să ajungi la începutul anilor ’20, ca spioană acoperită de statutul de jurnalist al Associated Press și al altor publicații americane. Azi se spune că ai fost mai mult spioană decât jurnalistă, dar eu nu te-am privit așa, căci te-am descoperit abia acum, citindu-ți cartea „Dispărută în Moscova” (ed. Corint, 2017), unde spionajul mai că nu este amintit, te prezinți ca o jurnalistă care își trimite aproape zilnic știrile dintr-o Rusie pe care încearcă să o înțeleagă și adesea o apără, ceea ce avea să dea de bănuit instituțiilor americane care s-au întrebat dacă nu ai trecut de partea rușilor.

Marguerite Harrison

Adevărul este că activitatea ta de spioană m-a interesat prea puțin. Nu ești o Mata Hari, Marguerite Harrison! Mi-a plăcut să te privesc mai degrabă altfel, ca pe femeia care la 36 de ani, după moartea soțului care o lasă îngropată în datorii, continuă să se ocupe de magazinul familiei de decorațiuni interioare și începe să lucreze în presă, mai întâi scriind mondenități, apoi abordând teme din ce în ce mai serioase până ce pleacă să relateze din Germania sfârșitul Primului Război Mondial.

Când ajungi la Berlin, deja se semnase armistițiul, ești și acolo mai degrabă spion și începi să-ți dorești să mergi în Rusia lui Lenin și-a lui Troțki. Nu obții viza, nu ești primită pe ușa din față ca alți reporteri străini, dar hotărăști totuși să mergi, intri prin Polonia, sunt anii în care albii se războiesc cu roșiii, din Polonia iei cu tine o femeie-translator cu rădăcini rusești și împreună treceți granița cu un curaj nebun, călătorind cu trenurile armatei, dormind în garnizoane. Și apoi, ești la Moscova.

Mai mult decât însemnările politice, mi-a plăcut Rusia ta: Rusia de zi cu zi, Moscova străinilor la începutul terorii, Moscova burgheziei decadente, pitorescul țăranilor din sate, Moscova piețelor cu mărfuri ilicite, raidurile tale în Suharevka, piața-gigant în care obișnuiai să mergi ca să faci provizii pentru pachetele pe care obișnuiai să li le pregătești deținuților americani din închisorile bolșevice, cu riscul de a ajunge tu însăți după gratii, ceea ce s-a și întâmplat…

Dragă Marguerite, din Moscova ta nu o să uit niciodată monstrul CEKA, acea primată a securității care avea să bântuie mai apoi prin țările comuniste cu efecte dintre cele mai nocive, și nu o să uit nici tăria de care cineva cu construcția ta poate da dovadă atunci când agenții acele instituții a groazei îi bat la ușă în toiul nopții, căci atunci se fac arestările, e unul dintre primele lucruri pe care cineva le află în Rusia acelor ani, și tu știi, bineînțeles că știi, dar răspunzi calmă, cu o atitudine aproape studiată: Intrați.

Ai rămas în Moscova mai puțin de doi ani, timp în care ai învățat să stăpânești rusa și ai fost de două ori arestată, prima dată pentru o scurtă perioadă, a doua oară pentru opt luni – luni în care ți-ai făcut nenumărate prietene printre deținutele cu care ai împărțit celulele și saloanele de spital ale închisorilor, și pachetele cu hrană, și porțiile de țigări, și rațiile meschine de zahăr, până ce Rusia s-a văzut nevoită să primească un ajutor de hrană de la Statele Unite, un ajutor uriaș în schimbul căruia avea să elibereze toți prizonierii americani.

Nici în libertate, nici închisă, în cele mai inumane condiții, nu pari să trădezi disperare. Ai o forță interioară în care am văzut principala lecție a cărții tale, chiar peste lecția de istorie pe care o recompui din memorie, și ce memorie!, căci nu ești lăsată să scoți din Rusia nici cea mai mică hârtie cu însemnări.

Nu știu cât ai mai urmărit apoi din ce a devenit comunismul dirijat de la Moscova până la finalul vieții tale, în 1967, dar află că a mai durat. Predicțiile tale nu s-au îndeplinit. A fost, poate, așa cum zicea și un celebru filozof în paginile cărții tale, un experiment interesant, pe care o țară tot trebuia să-l facă. Tu ți-ai văzut de-ale tale, după toamna anului 1921 în care ai scris această carte, ai luat drumul Asiei, să scrii despre naționalismul crescând de acolo, ai stat o vreme și în Japonia, ai fost în insula Sahalin, în China și Mongolia… Însă în aventurile tale fără de sfârșit, tot aveai să mai ajungi o dată într-o închisoare rusească, în temuta Lubianka. Te-ai fi gândit?

Iar în primăvara anului 1924, alături de fostul aviator Merian C. Cooper, pe care obișnuiai să-l ajuți trimițându-i pachete pe când era prizonier în Rusia, iar tu trăiai la Moscova, chiar înainte să fii închisă, ei bine, alături de el ajungi în Persia, te îmbolnăvești de malarie, te tratezi cu chinină în doze mari și îți revii, doar sunteți acolo să faceți un film, nu poți muri! În 1925, la New York, are loc premiera filmului vostru, „Grass”, primul documentar din istoria cinematografiei. Ai fost un fenomen, Marguerite Harrison, istoria te-a reținut prea puțin, dar nici nu te-a uitat.

Dragă Marguerite Elton Baker Harrison, închei aici și mă grăbesc să-ți caut autobiografia „There’s always tomorrow: The story of a checkered life”. Recunosc, îmi place mai ales titlul.

Mai mult decât însemnările politice, mi-a plăcut Rusia ta: Rusia de zi cu zi, Moscova străinilor la începutul terorii, Moscova burgheziei decadente, pitorescul țăranilor din sate, Moscova piețelor cu mărfuri ilicite…

Foto sus: Marguerite Harrison: from Spy to Explorer, din seria TV Women Adventurers

19
/07
/17

Romanul „Fiica Estului” (traducere din limba spaniolă de Mariana Sipoș) a fost publicat la Editura Polirom în anul 2017.

17
/07
/17

Universul din "Un veac de singurătate", capodopera lui Gabriel Garcia Marquez publicată în urmă cu 50 de ani, s-a transformat în sursă de inspirație pentru doi artiști urbani, care au pictat pe zidurile Bibliotecii naționale din Columbia lupte de cocoși, capete de morți și un cuplu înlănțuit.

15
/07
/17

O expoziție In Memoriam Augustin Buzura, organizată de Institutul Cultural Român, prin Centrul Național al Cărții, în parteneriat cu Biblioteca Națională a României, va fi deschisă în perioada 14-31 iulie la sediul ICR din Aleea Alexandru, nr. 38.

11
/07
/17

“Prin moartea lui Augustin Buzura cultura română pierde un mare prozator, pierde și un caracter, un om de atitudine, un om moral”, spune academicianul Eugen Simion. La rândul său, criticul literar Daniel Cristea-Enache, director de imagine al Uniunii Scriitorilor din România, a precizat: “Prin romanele sale, Buzura a susținut adevăruri istorice și sociale într-o epocă a minciunii și falsității”. Scriitorul Augustin Buzura s-a stins din viață, ieri, la vârsta de 78 de ani.

07
/07
/17

Astăzi (7 iulie), de la ora 18.30, Editura Polirom şi Cărtureşti Verona (str. Arthur Verona, nr. 13-15) vă invită în Grădina secretă la o întâlnire specială cu Nora Iuga şi Angela Baciu, cu prilejul apariţiei recente a volumului mai drăguţ decât dostoievski, cu ilustraţii de Ion Barbu, publicat la Polirom, disponibil şi în ediţie digitală. Actorul George Mihăiţă va citi un fragment din volum.

06
/07
/17

Scriitoarele Angela Baciu și Andreea Nanu sunt protagonistele interviului următor, prezentat în exclusivitate de Ziarul Metropolis. Și dacă cel mai recent roman al Andreei Nanu, Scrisoare pentru Ida, a fost lansat de curând la Bookfest, Angela Baciu (dar și Nora Iuga) poate fi ascultată live vineri (7 iulie), de la ora 18:30, la Librăria Carturesti Verona (str. Arthur Verona, nr. 13-15), cu prilejul aparitiei volumului "mai dragut decit dostoievski" - semnat Nora Iuga și Angela Baciu, cu ilustratii de Ion Barbu.

02
/07
/17

Cehov avea un cocor care îl urma peste tot, Daniel Defoe a avut un fiu cu o vânzătoare de stridii, Joyce se temea de tunet, Dickens de lilieci și Freud de trenuri, Voltaire bea într-o singură zi 50 de cești de ceai și 20 de cafea, tatăl lui Molière a fost tapițer și al lui Baudelaire – zugrav, iar Rainer Maria Rilke a murit după ce s-a înțepat în spinul unui trandafir.

30
/06
/17

„Tu ai pus degetul pe rană şi, în plin comunism, ai îndrăznit să arăţi că orice formă de cenzură e dezgustătoare” – fragment dintr-o scrisoare deschisă pentru Lucian Pintilie pe care Andrei Şerban a citit-o la lansarea noii ediţii a volumului „Bricabrac” (Editura Nemira).

29
/06
/17

Vineri, 30 iunie, începînd cu ora 18.30, în Grădina Cărturești Verona din București (Strada Pictor Arthur Verona 13-15), va avea loc un eveniment dedicat prozei scurte, o seară de lectură și discuții, la care vor participa Ana Maria Sandu, Alex Tocilescu și Marius Chivu. Intrarea liberă

26
/06
/17

De numele cărţii „Sinaia, Oraşul Elitelor” scrisă de către arhitectul Dan Manea se leagă mai multe premiere. Ultima noutate absolută pentru piaţa cărţii din România este faptul că o carte despre oamenii, istoria şi arhitectura unui oraş a inspirat un film!

21
/06
/17

Mai multe scrisori în care fizicianul Albert Einstein prezenta unor colegi opiniile sale despre fizică, Dumnezeu și Israel, expediate în anii '50, au fost vândute în cadrul unei licitații organizate la Ierusalim, pentru suma de aproximativ 210.000 de dolari.

16
/06
/17

Editura Nemira publică în colecția Yorick de teatru și arte ale spectacolului cartea-eveniment a regizorului Lucian Pintilie, Bricabrac – o ediție revizuită și adăugită de autor. Volumul a fost declarat ”Cea mai bună carte străină” de Sindicatul Criticilor de Cinema din Franţa în 2010.