Kibbutz Contemporary Dance Company, de neratat la Sibiu
https://www.ziarulmetropolis.ro/laptele-mamei-kibbutz-contemporary-dance-company-de-neratat-la-sibiu/

Oriunde în lume, când spui ”dans contemporan”, printre numele care în mod absolut sunt în fruntea listei se numără două companii israeliene, Batsheva Dance Company (purtând semnătura coregrafului Ohad Naharin) şi Kibbutz Contemporary Dance Company (KCDC), al cărei director artistic este din 1996 Rami Be’er.

Un articol de Cristina Enescu|11 Iunie 2018

Anul trecut, ambele companii au venit la Festivalul de Teatru de la Sibiu. Anul acesta, KCDC prezintă în Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu cea mai nouă producție a sa, Laptele mamei. Un cântec de dragoste pentru părinți (Mother’s Milk. A love Song for Parents, Kibbutz Contemporary Dance Company), spectacol creat de Rami Be’er în memoria părnților săi, ambii decedați anul trecut.

Tatăl lui Be’er, membru-fondator al kibbutz-ului Ga’aton (unde s-a născut coregraful și în care comunitatea de artiști KDCD își are sediul și astăzi), a fost unul dintre principalii arhitecți care au structurat conceptul de kibbutz la mijlocul anilor 1950, ca o comunitate omogenă bazată pe ideologia egalității și a cooperării. Stilul și energia KCDC reflectă superb această conexiune comunitară, specifică kibbutz-urilor. În 2006, Rami Be’er a inaugurat aici Satul Internațional al Dansului (International Dance Village), ”atelierul de creație” al KCDC și un hub artistic unde artiștii locuiesc și creează, și unde se organizează numeroase stagii de pregătire pentru dansatori profesioniști și publicul larg, cu secțiuni speciale pentru tineri și populația arabă, printre alții (în jurul kibbutz-ului Ga’aton existând mai multe comunități arăbești, împreună cu care KCDC dezvoltă diferite proiecte).

Demiurgul Be’er a impregnat acest spațiu și proiectele create aici cu un spirit artistic integrativ, incluzând tehnici de mișcare și elemente de scenografie, lumini și costume, și foarte multe surse de inspirație și interacțiune între artiști.

Laptele mamei este un spectacol-omagiu care vorbește (în același limbaj puternic, de un magnetism adesea copleșitor care e marca dansului contemporan israelian și a KCDC) despre amintiri, relații, momente de conexiune interumană și intimitate profunde, zbateri, căutări, căderi, înălțări dintr-o viață de fapt universală, dincolo de timpul și spațiul specifice biografiei coregrafului israelian. Iar creativitatea, tehnica și energia seismică a spectacolului reconfirmă statutul puternic al acestei companii pe scena mondială a dansului contemporan, dar totodată și filozofia lui Be’er: ”Atunci când un dansator este onest, impactul asupra celui care îl observă va fi uriaș.”

Pe o scenă semi-obscură, luminată doar de un candelabru elegant și uneori de un reflector mișcat printre dansatori, emoțiile dospesc frământate din muzici și sunete cu rezonanțe adânci (bătăi de inimă, șoapte, percuție, recitări). Tușe fine de umor și dramatism, curgeri de mișcare line și explozii dinamice tulburătoare – toate înconjurate de filigranul de lumină și umbră create simplu dar convingător de Be’er.

Scenele puternice de duo și trio, unul din punctele forte ale creativității israelianului, se împletesc cu solo-uri și povești de grup cărora, tuturor, le este comună rafinarea detaliilor și forța expresivă. Dinamica grupului este adesea răvășitoare prin modul în care îmbină senzații abisale, obscure, cu superbe momente lirice, de o frumusețe care produce conectări instantanee.

Chiar și titlul spectacolului stârnește senzații viscerale, intime, cu rezonanțe la fel de tainice precum conexiunea puternică a iubirii. Spectacolul și cei 19 dansatori care îi dau viață (mulți provenind din culturi diferite – Israel, Italia, America, Korea, Franța, Spania, Rusia) declară și demonstrează universalitatea emoțiilor celor mai intime și personale, precum și forța cea mai mare a Omului: conectarea cu ceilalți prin efemer (corp, mișcare) și etern (iubire, emoție).

Dansul nu poate rezolva probleme, spune Be’er, însă el ridică întrebări. Și, cu siguranță stârnește galaxii de emoții, trăiri, conectări prin ceea ce numai dansul poate arăta: unitatea intrinsecă a spiritului cu corpul.

Imediat după FITS, spectacolul KCDC va avea 6 reprezentații la celebrul Theatre de Paris, care va găzdui astfel pentru prima dată o companie de dans.

Spectacolul se joacă astăzi, pe 11 iunie, de la ora 16.00, la Centrul Cultural „Ion Besoiu” (Sindicate), în Sibiu.



18
/01
/19

Acum sunt o fetiță mare, chiar dacă mă cred uneori „lup marin”. Lupul marin, în caz că nu știați, este un animal de casă care are misiunea de a salva viețuitoarele din apele sărate ale mărilor și oceanelor. De câteva zile mă tot pregătesc să-mi fac bagajele să merg în Italia, la frățiorul meu bolnav. Sunt foarte fericită că-mi pot lua cu mine toate jucăriile și că voi zbura cu avionul. Pentru că nu am mai zburat cu avionul niciodată, recunosc că sunt emoționată.

18
/01
/19

Dacă mi-ar fi spus cineva la jumătatea lui noiembrie, când l-am luat de mânuță pe Toma și ne-am dus să ne întâlnim cu primarul orașului Măgurele pentru a discuta despre o implicare totală a locuitorilor și instituțiilor în cazul Mirunei - o fetiță de 2 ani și jumătate din localitate, diagnosticată cu leucemie -, că în mai puțin de o lună și jumătate doctorii de la Marie Currie îmi vor spune, fără menajamente: "Copilul dvs are cancer", l-aș fi trimis cu trotineta la balamuc.

18
/01
/19

Pe vremuri, asta însemnând acum câteva săptămâni, ori de câte ori își făcea tata timp să se joace cu noi - reușea cam greu să se desprindă de știrile politice sau de îndeletnicirile lui de pe facebook - mă întrebam de ce mă încearcă sentimente atât de diferite față de părinți. Dacă mama nu-și permitea o secundă pentru ea dedicându-se total nouă, tata abia dacă se îndura să ne alerge seara un pic în jurul mesei, prefăcându-se că este căpcăun.

18
/01
/19

Spectacolul „Moș Nichifor”, după povestea Moș Nichifor Coțcariul de Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija, va avea premiera la Teatrul ACT pe 23, 24 și 25 ianuarie, de la ora 19:30, avându-i în distribuție pe Marcel Iureș și Ruxandra Maniu.

17
/01
/19

TURISM CULTURAL. Iordania e cu mult mai mult decât deșertul Wadi Rum și Petra, minunea din deșert, binecunoscute de altfel călătorilor români. Vă propunem altceva.

16
/01
/19

Romanul autobiografic „Promisiunea zorilor” de Romain Gary (traducere din franceză și note de Daniel Nicolescu) a fost publicat la editura Humanitas Fiction, în anul 2018.

16
/01
/19

Editura Litera anunță peste 700 lansări editoriale noi în 2019 și vă propune să notați în agendă cărțile-eveniment peste care nu trebuie să treceți fără a le fi citit anul acesta.

16
/01
/19

Seară specială la Teatrelli, cu intrare liberă: Constantin Bălăceanu-Stolnici și Adrian Majuru invită publicul la o dezbatere care marchează împlinirea a 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

15
/01
/19

Incluse în proiectul Viitorului Memoriei, o platformă dedicată memoriei Holocaustului în România, filmele documentare realizate, fără patos, de Olga Ștefan înregistrează mărturiile prețioase ale mai multor supraviețuitori ai persecuțiilor împotriva evreilor. O formă de amintire necesară și inevitabil fragmentată.

15
/01
/19

După cum veți afla de pe această pagină, sunt un băiețel de doi ani, diagnosticat după Crăciun cu neuroblastom* (cancer – cu metastaze multiple). Știu că asta sună un pic înfricoșător, dar câtă vreme există speranțe, rămân încrezător. Iată, am reușit și o rimă, mi se mai întâmplă...

Page 1 of 77012345...102030...Last »