La 95 de ani, Radu Beligan este impecabil pe scenă, într-un spectacol pe care îl numeşte „cântecul său de lebădă“. „Lecţia de violoncel“, premiera anului în România, este un efort de creativitate al unei echipe de elită.
Un articol de Teodora Gheorghe|17 decembrie 2013
CRONICA DE TEATRU Spectacolul pus în scenă de regizorul Felix Alexa a avut premiera pe 16 decembrie 2013, la Teatrul Metropolis din Bucureşti. Mona Radu a scris piesa special pentru Radu Beligan şi pentru fiica lui, Lamia. În „Lectia de violoncel“, arcuşul se plimbă frenetic de-a lungul singurătăţii, conturând o melodie tristă. Iubirea se clădeşte dintr-o suită de note false, în acordurile instrumentului devenit un surogat nereuşit al fericirii.
După o căsnicie de 20 de ani, politicianul George (Radu Beligan) şi soţia sa Eva (Lamia Beligan) împart aceeaşi felie de amărăciune, în faţa televizorului. Îi despart două decenii de vise închistate şi cinism istovitor. În aer pluteşte o dezamăgire cruntă, ajunsă la apogeu. Infidelitatea soţului trezeşte în Eva dorinţa de a-şi reafirma feminitatea. Ea îl anunţă pe George că a primit un rol într-un film american. Condiţia – să înveţe să cânte la violoncel în trei luni de zile.
Agasată de indiferenţa ostentativă a omului pe care a obosit să-l iubească în van, Eva crede că a găsit cheia frământărilor ei în persoana timidului profesor de violoncel Radu (Marius Manole). Singura problemă ar fi că Radu este oarecum căsătorit cu Gabriela (Rodica Ionescu) şi mai are şi doi copii.
Pasiunea se naşte stângaci, apoi îşi ia avânt, pe măsură ce lecţiile se complică. Eleva îşi învaţă mentorul că dragostea nu cunoaşte limite (muzicale). Talentul se transformă în ultimul ingredient necesar reţetei de succes sortite oricum eşecului. Violoncelul, martorul când zgomotos, când mut al idilei interzise, reprezintă o extensie a dorinţelor latente care aşteaptă prilejul eliberării.
Simbol al senzualităţii descătuşate, instrumentul este totodată complicele de încredere al Evei, mascându-i adesea trupul, dar şi intenţiile. Evoluţia poveştii amoroase este marcată ingenios de intermezzouri muzicale ce anticipează următoarea mişcare de pe tabla de şah al iubirii.
Radu Beligan întruchipează un personaj machiavelic şi o face împrumutându-se pe sine rolului cu acelaşi sârg actoricesc ce l-a însoţit în cariera sa fenomenală. George este păpuşarul cinic ce mânuieşte din umbră dansul celor două marionete, Eva şi Radu. Când se plictiseşte, le împachetează la loc în cutie şi zâmbeşte satisfăcut.
Sarcasmul său ascunde o gelozie virulentă, camuflată însă cu abilitate de tonul visător, aproape de basm, pe care îşi deapănă replicile înţepătoare. La 95 de ani, Radu Beligan păşeşte anevoie pe scenă, sprijinit de zeci de ani de carieră. Adoră fiecare cuvânt pe care îl rosteşte. Umorul lui nu se teme de modernitate, pentru că Radu Beligan ştie să râdă frumos în orice secol.
„Are o disciplină de fier şi o voinţă depăşite doar de pasiunea sa pentru teatru”, îl descrie regizorul Felix Alexa pe maestru.
Scenă de la repetiţii, cu echipa spectacolului „Lectia de violoncel“
Lamia Beligan conturează pătimaş dualitatea personajului său, dovedind că străbate cu graţie drumul actoriei, pe urmele tatălui ei. Eva este o femeie între două vârste: a singurătăţii şi a trădării. Ea se impune şi îşi strigă drepturile cu aceeaşi lejeritate cu care îl seduce pe Radu. Deşi îşi critică soţul pentru fortăreaţa de nepăsare în care s-a autoexilat, Eva devine victima propriilor acuze.
Marius Manole atinge corzile iubirii cu sensibilitate şi emoţie în rolul profesorului aflat la prima abatere dintr-o căsnicie sufocantă. Gesturile îi trădează nesiguranţa, acompaniată negreşit de o adorabilă neîncredere în sine. Sub apăsarea emoţiilor, îşi frământă palmele, căutând să evadeze din propria vinovăţie, ca un copil care-şi aşteaptă pedeapsa pentru pozna săvârşită.
Naivitatea lui Radu se completează perfect cu jocul energic al Rodicăi Ionescu, care a jucat la premieră (actriţa împarte acest rol cu Tania Popa). Ea este doza revitalizantă de haz strecurată în peisajul tragic-comic al piesei. Gabriela este soţia pragmatică pentru care lumea interioară a soţului este la fel de străină ca şi infidelitatea acestuia. Atitudinea tranşantă, de războinică a gospodăriei, demonstrează cine poartă pantalonii în casă.
Scenografia Ninei Brumuşilă respectă decorul claustrant întâlnit în spectacolele lui Felix Alexa. Personajele se găsesc prizoniere într-un pătrat amoros ce le ştirbeşte libertatea de acţiune. „Pereţii“ acţionează ca element de delimitare spaţială, sugerând în acelaşi timp interiorizarea pasiunii.
„Pentru toate acestea şi pentru multe altele, pot numi «Lecţia de violoncel» mon chanson de cygne, un cântec pe care sper că o să-l cânt multă vreme”, mărturiseşte Radu Beligan. Noi îi dorim să ne încânte cu multe alte astfel de cântece, pe muzica genialităţii care i-a adus un loc binemeritat în Cartea Recordurilor.
INFO
Teatrul Metropolis, Bucureşti (Str. Mihai Eminescu, nr. 89, sector 2)
Lecţia de violoncel, de Mona Radu
Regia: Felix Alexa
Scenografia: Nina Brumuşilă
Cu: Radu Beligan, Lamia Beligan, Marius Manole, Tania Popa/Rodica Ionescu
Rating: ●●●●●
Foto din Lectia de violoncel – Maria Ștefănescu
