Pentru cei care nu le cunosc pe cele două muziciene, prima întrebare vine firesc „Cât de bine ar putea cânta o georgiană pe Bach şi o japoneză pe Mozart?”
Un articol de Cristina Comandașu|7 septembrie 2014
Iar răspunsul e cunoscut de toţi cei care au urmărit cât de cât activitatea celor două: „foarte bine!”. Adevărul e însă că din România e mai greu să urmăreşti activitatea Lisei Batiashvili şi a lui Mitsuko Uchida, pentru că, din păcate, vedete de această talie internaţională nu pot fi ascultate decât la Festivalul Enescu organizat doar odată la doi ani.
Lisa Batiashvili a fost solista Orchestrei Regale Concertgebouw, dirijate de Mariss Jansons, la un concert din Festivalul Enescu 2013; Mitsuko Uchida nu a apărut însă niciodată pe o scenă românească – păcat, pentru că o asemenea pianistă rar poţi asculta şi din păcate, timpul nu iartă: Mitsuko are deja 65 de ani!
Scriu despre cele două pentru că în august amândouă au lansat două discuri intrate deja în atenţia presei internaţionale.
Bach cu Lisa Batiashvili
În 25 august a apărut un album Bach semnat de Lisa Batiashvili, anticipat de un foarte expresiv clip video de prezentare. Bach cântat la Tbisili este o experienţă inedită… şi nu prea, dacă ne uităm la CV-ul Lisei Batiashvili, o violonistă de 35 ani căutată de marile orchestre ale lumii, cu apariţii pe cele mai mari scene, cu discuri publicate de Deutsche Grammophon, probabil cea mai relevantă casă din prezent dedicată muzicii clasice. Când o asculţi pe Lisa Batiashvili, îţi dai seama de ce se bucură de atât de mult succes: pare fragilă, dar nu este; interpretarea ei este interesantă, plină de miez, dar proaspătă şi cu o nuanţă pasională specifică estului european.
Iar discul Bach este pentru Lisa Batiashvili un pariu câştigat. Aici am descoperit ceea ce este acum versiunea mea favorită pentru Concertul în do minor dedicat viorii, oboiului şi orchestrei de Johann Sebastian Bach. Lisa Batiashvili cântă alături de soţul ei, oboistul francez Francois Leleux, un nume de asemenea important, iar armonia căsniciei se regăseşte şi în modul în care concep partitura acestui concert: nu un dialog, ci o simbioză mai curând, într-un tempo destul de alert, cu admirabile construcţii de fraze – totul finisat în cel mai mic amănunt.
Concertul pentru vioară, oboi şi coarde este lucrare mea favorită de pe acest CD, însă discul cuprinde şi alte binecunoscute lucrări ale aceluiaşi Johann Sebastian Bach: Concertul nr.2 în mi major pentru vioară şi orchestră, Sonata II-a pentru vioară solo, o transcripţie pentru vioară, oboi şi orchestră a unei arii din Patimile după Matei. Şi avem chiar şi o premieră: înregistrarea unei triosonate de Carl Philipp Emanuel Bach, cel mai cunoscut dintre fiii lui Bach, de la naşterea căruia s-au împlinit în 2014 300 de ani.
Mozart cu Mitsuko Uchida
O excepţională pianistă britanică de origine japoneză – această Mitsuko Uchida pe care am descoperit-o graţie numeroaselor ei discuri publicate de casa Decca. O pianistă care seamănă destul de mult cu Radu Lupu: acelaşi repertoriu mai degrabă restrâns, centrat pe creaţia compozitorilor Beethoven, Schubert şi Mozart, aceeaşi prezenţă discretă din punct de vedere mediatic, aceeaşi perfecţiune a detaliului.
Mitsuko Uchida este deţinătoarea unui premiu Grammy obţinut în 2011 pentru interpretarea Concertelor 23 şi 24 de Mozart în compania Orchestrei Simfonice din Cleveland. De altfel, pianista a fost artist în rezidenţă al acestei orchestre între 2002 şi 2007, iar proiectul principal a fost tocmai interpretarea concertelor pentru pian şi orchestră de Mozart.
În 4 august, a apărut un nou disc din această proiectată integrală a concertelor mozartiene, interpretate de Mitsuko Uchida şi Orchestra Simfonică din Cleveland – discul conţine concertele numerele 18 şi 19. Este interesant că asemenea lui Mozart în vremea lui, Uchida conduce orchestra de la pian; iar despre Uchida, mă gândeam că cel mai potrivit ar fi să o descriu drept „pianista haiku” pentru modul cum ştie cu mijloace minime să obţină efecte maxime – Mozart-ul ei este esenţă pură.
Şi ar mai fi ceva de adăugat despre orchestra din Cleveland, despre care noi, de aici, din România, ştim prea puţine. Există aşa numitul grup „Big Five Orchestras” – cele mai importante cinci orchestre americane, adică Filarmonica din New York şi orchestrele din Cleveland, Philadelphia, Boston, Chicago; este cunoscut şi faptul că orchestrele americane în general, datorită resurselor umane şi financiare, dar şi concurenţei (orchestrele se finanţează privat, nu public) sunt de o calitate deosebită. Într-un top al orchestrelor lumii alcătuit în 2008 de revista britanică Gramophone, Orchestra din Cleveland se afla pe locul 7. Şi aş vrea să mai amintesc că în prezent, dirijor asociat al uneia dintre cele 5 orchestre americane de top, Orchestra Simfonică din Philadelphia, este un român: Cristian Măcelaru, pe care românii îl pot admira în noiembrie la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio.
Aşa că dacă vreţi să vă relaxaţi într-o după-amiază şi să uitaţi de toate, vă recomand aceste două discuri: Bach cu Batiashvili şi Mozart cu Uchida. Discurile sunt disponibile şi în magazinele din România; fişierele audio pot fi downloadate contra cost de la www.itunes.com sau www.deutschegrammophon.com. Iar emisiunile în care aceste discuri au fost difuzate integral la Radio România Muzical sunt disponibile pe site-ul campaniei „Votează discul de muzică clasică al anului 2014” de pe www.romania-muzical.ro; discul Lisei Batiashvili poate fi ascultat la Radio România Muzical duminică, 7 septembrie, de la ora 13.20, iar cel al lui Mitsuko Uchida luni, 8 septembrie, de la ora 19 şi în reluare duminică, 14 septembrie, de la ora 13.20.
