Lucian Pintilie – sarcasmul îmblânzit de iubire
https://www.ziarulmetropolis.ro/lucian-pintilie-sarcasmul-imblanzit-de-iubire/

Regizorul de teatru şi film Lucian Pintilie a murit miercuri, la vârsta de 84 de ani, la Spitalul Elias din Bucureşti. El lasă în urmă o serie de spectacole de teatru, în ţară şi străinătate, care au făcut istorie, iar opera sa cinematografică a fost una din cele mai importante din estul Europei.

Un articol de Ionuţ Mareş|16 Mai 2018

Născut la 9 noiembrie 1933 la Tarutino, în Basarabia, și decedat la 16 mai 2018, la București, Lucian Pintilie a fost unul din cei mai importanți regizori de teatru și probabil cel mai mare regizor de film din România. Ales în 2008, de 40 de critici, cel mai bun film românesc al tuturor timpurilor, „Reconstituirea” (1970) a însemnat un punct de cotitură, consolidând intrarea cinematografiei române în modernitate.

„Operă importantă în contextul cinematografiei est-europene prin consecvența demersului politic, prin inflexibilitatea judecății morale asupra unei lumi pe care o privește cu un ochi sarcastic, evidențiindu-i cu precădere realitățile grotești. Creator de tipuri și ambianțe în spiritul satirei clasice românești, regizorul reușește să-și impună, atât discursul cât și interpreții, atenției internaționale” (Cristina Corciovescu, Bujor T. Rîpeanu, „Lumea filmului. Dicționar de cineaști”, Curtea Veche, 2005)

…………………

Pentru Lucian Pintilie, anii `90 au început cu recuperarea, prin lansare oficială, a celebrului său film De ce trag clopotele, Mitică? (adaptare după piesa D-ale carnavalului a lui I.L. Caragiale), intrat în producţie în 1979 şi interzis timp de 10 ani de către autorităţi, considerându-se că, prin caracterul său alegoric, ar fi de fapt critic la adresa societăţii româneşti a momentului.

Sunt de notorietate combativitatea cineastului, care l-a ajutat să îşi facă primele două filme, în a doua parte a anilor `60 – Duminică la ora şase şi Reconstituirea –, şi statutul său special care, după scandalul din jurul spectacolului Revizorul, în 1972, şi după interzicerea oricărei activităţi artistice în România, îi permitea să plece şi să revină în ţară.

La fel ca în cazurile lui Dan Piţa şi Mircea Daneliuc, şi Pintilie pare să fi încercat prin primul său film realizat după Revoluţie, Balanţa (1992), o reglare de conturi cu trecutul recent. Plasat în 1988, Balanţa denunţa (printr-o privire cinică, însă nu lipsită nici de umor negru) degringolada morală şi grotescul unei lumi în prag de prăbuşire, în opoziţie cu încercările celor doi protagonişti, Nela (Maia Morgenstern) şi Mitică (Răzvan Vasilescu), de a-şi păstra verticalitatea.

Această incursiune „într-o lume apocaliptică (brute, violatori, turnători, profitori, ticăloşi de toate felurile)”, după cum a descris-o critica, are un caracter mai puţin de alegorie, cât de cronică a unei disperări. Un film cu  mişcări de cameră alerte (memorabil este travelingul de început, peste gunoaiele din spatele unor blocuri dezolante) şi cu decupaj dinamic, care serveşte energiei celor două personaje centrale.

O confruntare între un protagonist în căutarea adevărului (procurorul jucat de Răzvan Vasilescu) şi o lume meschină, coruptă, brutală (a cărei întruchipare supremă ar fi ucigaşul ascuns în galeriile miniere) oferea Lucian Pintilie şi în Prea târziu (1996, scris împreună cu Răsvan Popescu), care are de această dată ca ţintă primii ani de tranziţie. O tranziţie marcată la începuturile ei de mineriade, astfel că plasarea filmului în Valea Jiului capătă caracterul unei investigaţii morale, al înfruntării unei traume.

Deşi sunt folosite de asemenea o serie de teme întâlnite în presa anilor `90 (corupţie, servicii secrete, violenţă, sărăcie), ele sunt integrate unei structuri de film-achetă, cu descrieri ale vieţii minerilor, în care finalul capătă, însă, un caracter pronunţat-simbolic – ieşirea din mină a bărbatului sălbăticit. O metaforă cu încărcătura unei declaraţii politice a lui Pintilie la adresa societăţii româneşti.

Tot un portret acid al tranziţiei şi al României se întrevede şi în Terminus Paradis – o societate dominată de dezinteres şi indiferenţă faţă de tineri şi iubire şi care împinge la distrugere şi crimă.

…………………..

Variantă foarte ușor modificată a unui fragment din eseul meu Estetica disperării, inclus în volumul colectiv Filmul tranziției. Contribuții la interpretarea cinemaului românesc „nouăzecist”  (Editura Tact, 2017), coordonat de Andrei Gorzo și Gabriela Filippi

Lucian Pintilie s-a născut în 1933 la Tarutino, în Basarabia. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din Bucureşti, printre care “Copiii soarelui” (1961), “Proştii sub clar de lună” (1962), “Cezar şi Cleopatra” (1963), “Biedermann şi incendiatorii” (1964), “Inima mea e pe înălţimi” (1964), “D’ale carnavalului” (1966), “Livada cu vişini” (1967), “Revizorul” (1972, spectacol interzis de cenzură după a treia reprezentaţie), precum şi două filme de lungmetraj: “Duminică la ora 6” şi “Reconstituirea”.

Interdicţia de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1973.

A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii: Théâtre National de Chaillot din Paris: “Turandot” (1974); Théâtre de la Ville din Paris: “Pescăruşul” (1975), “Biedermann şi incendiatorii” (1976), “Jacques sau Supunerea” şi “Viitorul e în ouă” (1977), “Cei din urmă” (1978), “Trei surori” (1979), “Raţa sălbatică” (1981), “Azilul de noapte” (1983), “Arden din Kent” (1984), “Astă seară se improvizează” (1987), “Trebuie să trecem prin nori” (1988), “Dansul morţii” (1990); Guthrie Theater din Minneapolis: “Pescăruşul” (1983), “Tartuffe” (1984), “Raţa sălbatică” (1988); Arena Stage din Washington: “Tartuffe” (1985), “Raţa sălbatică” (1986), “Livada cu vişini” (1988).

În paralel, a montat şi spectacole de operă: Festivalul de la Avignon: “Orestia” (1979); Festivalul de la Aix-en-Provence: “Flautul fermecat”(1980, spectacol reluat la Opera din Lyon, Opera din Nisa, Teatro Reggio de la Torino); Welsh National Opera din Cardiff: “Rigoletto” (1985); “Carmen” (1986, spectacol reluat la Opera din Vancouver).

În 1973, a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul “Salonul nr. 6” după nuvela omonimă a lui Cehov.

În 1979, a filmat în România “De ce trag clopotele, Mitică?”, după un scenariu propriu pornind de la piesa “D’ale carnavalului”, film interzis vreme de zece ani.

După 1990 se repatriază şi face o serie de filme în România: “Balanţa” (1992), “O vară de neuitat” (1994), “Prea târziu” (1996), “Terminus Paradis” (1998), “După-amiaza unui torţionar” (2000), “Niki Ardelean, colonel în rezervă” (Niki et Flo) (2003), “Tertium non datur” (2006).

În 1990 a fost numit director al Studioului de Creaţie Cinematografică al Ministerului Culturii, poziţie din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români. În 1992 a publicat la editura Albatros volumul “Patru scenarii”.

(Prezentare din volumul autobiografic „Bricabrac. De la coșmarul real la realismul magic”, apărut în Colecția Yorick a Editurii Nemira, 2017)

 

 

27
/05
/18

CRONICĂ DE FILM Deși ușor de criticat pentru tratarea aparent părtinitoare, maniheistă (pro-Kiev și anti-rebeli), a conflictului din estul Ucrainei, „Donbass”, cel mai nou film de ficțiune regizat de Serghei Loznița, descrie naturalist un spațiu ca de sfârșit de lume, în care umanitatea e capabilă de cele mai mari grozăvii.

26
/05
/18

Actorul Morgan Freeman, premiat cu Oscar pentru rolul secundar din „Million Dollar Baby” (2004), a răspuns acuzaţiilor de hărţuire sexuală formulate de opt femei printr-o scrisoare în care afirmă că nu a creat niciodată un mediu de lucru nesigur şi că este „devastat” că viaţa lui riscă să fie distrusă într-o clipită.

26
/05
/18

Cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania a început, vineri seara, cu proiecția sold outa controversatului film israelianFoxtrot. Ploaia puternică s-a oprit chiar înainte ca filmul multi-premiatului regizor Samuel Maozsă fie proiectat, în premieră națională, pe cel mai mare ecran din țară, în prezența a 3000 de spectatori, la Gala de deschidere TIFF 2018.

26
/05
/18

CRONICĂ DE FILM Câștigător al Marelui Premiu al Juriului la Veneția și prezentat în premieră în România în deschiderea TIFF, „Foxtrot”, al doilea film al regizorului israelian Samuel Maoz, satirizează armata și denunță, sub forma unei comedii negre, absurditatea războiului, spre nemulțumirea autorităților politice și militare.

25
/05
/18

În a treia și ultima relatare post-Cannes, tânărul critic de film Victor Morozov scrie despre alte două titluri din Asia, de această dată din China: „Ash Is Purest White”, de Jia Zhang-ke, prezentat în Competiție, și „Long Day’s Journey Into Night”, de Bi Gan, inclus în secțiunea Un Certain Regard.

25
/05
/18

Angela Gheorghiu, celebră cântăreață de operă a timpului nostru, vine la Festivalul Internațional de Film  Transilvania, ca invitată de onoare a celei de-a 17-a ediții. Vineri, pe 1 iunie, de la ora 19:00, Opera Națională Română Cluj-Napoca va fi gazda unui eveniment unic, în cadrul căruia Angela Gheorghiu va interpreta cîteva arii în fața publicului clujean, acompaniată de pianistul Alexandru Petrovici. Momentul va fi urmatde proiecția filmului Tosca (r. Benoît Jacquot) în care soprana joacă rolul titular.

24
/05
/18

”Dovlatov”, cel mai nou film al lui Alexey German Jr. , filmul premiat cu două trofee la Berlin anul acesta: Ursul de argint pentru contribuție artistică și Premiul Berliner Morgenpost Reader’s Jury se lansează în cinematografele din România pe 15 iunie. Filmul va avea parte de două proiecții în avanpremieră la TIFF 2018, luni, 28 mai și duminică, 3 iunie.

24
/05
/18

Western american făcut de un francez şi filmat în România. Acum şi trailerul la "The Sisters Brothers" (Jake Gyllenhaal, Joaquin Phoenix, Rutger Hauer, John C. Reilly)

24
/05
/18

Pe durata Festivalului Internaţional de Film Transilvania (25 mai - 3 iunie), Ziarul Metropolis vă va ține la curent cu cele mai importante evenimente de la Cluj.

23
/05
/18

Tânărul critic de film Victor Morozov continuă relatările post-Cannes 2018 şi scrie despre cele mai noi filme, ambele în competiţie, realizate de doi autori importanţi: „Three Faces”, al iranianului Jafar Panahi, şi „The Wild Pear Tree”, al turcului Nuri Bilge Ceylan.

23
/05
/18

Lucasfilm revine cu o nouă poveste plină de aventură, care îi urmăreşte traiectoria lui Han Solo, unul dintre personajele emblematice din Universul Star Wars. Descoperim astfel cum se împrieteneşte cu Chewie şi în ce împrejurări îl întâlneşte pe Lando Calrissian, un împătimit al jocurilor de noroc. „Solo: O Poveste Star Wars” va fi disponibil în avanpremieră la cinema din seara datei de 24 mai, în format 3D, IMAX 3D, 4DX 3D şi Dolby Atmos, în varianta subtitratăşi dublată.

23
/05
/18

Trofeul competiției Festivalului Ceau, Cinema! de la Timișoara va fi dedicat începând din acest an memoriei regretatului regizor Răzvan Georgescu. Odată cu ediția a cincea a festivalului, premiul pentru cel mai bun film va fi redenumit Trofeul Ceau, Cinema! „Răzvan Georgescu”, în amintirea cunoscutului regizor de filme documentare.

22
/05
/18

CRONICĂ DE FILM „Touch Me Not”, controversatul și ambițiosul film care i-a adus regizoarei Adina Pintilie Ursul de Aur la Berlin, poate marca un moment de cotitură în cinema-ul românesc, prin ineditul temei (explorarea intimității și sexualității) și prin radicalitatea sa formală (amestecul de experiment, ficțiune și realitate).

22
/05
/18

Nu mai e cu noi Lucian Pintilie! Mă feresc să folosesc alt cuvânt, altă formulă. Zic doar „nu mai e cu noi Lucian Pintilie!”, pentru că nimic din exprimările comune n-ar fi compatibil cu cel care a fost reperul esențial, sine qua non, de la primul la cel mai recent „val” al cinematografiei românești.

22
/05
/18

Dacii Liberi (The Free Dacians), documentarul de lungmetraj semnat de Andrei Gorgan și Monica Lăzurean-Gorgan, va avea premiera oficială în România, la Cluj-Napoca, la cea de-a 17-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) (25 mai - 3 iunie).

21
/05
/18

Tânărul critic de film Victor Morozov a fost la Festivalul de la Cannes și a scris, într-o primă relatare pentru Ziarul Metropolis, despre cele două filme japoneze din Competiție, „Asako (I & II)”, de Ryusuke Hamaguchi, și „Shoplifters”, de Hirokazu Kore-eda, premiat cu Palme d’Or.

Page 1 of 20312345...102030...Last »