-->

Lupul de pe Wall Street. Opulenţă şi depravare
https://www.ziarulmetropolis.ro/lupul-de-pe-wall-street-opulenta-si-depravare/

CRONICĂ DE FILM „Lupul de pe Wall Street“ este extravagant şi, pe alocuri, excesiv. Martin Scorsese oferă un divertisment cinematografic de mare clasă, dar pare indecis între a satiriza cinismul lumii financiare şi a glorifica opulenţa reprezentanţilor acesteia.

Un articol de Ionuţ Mareş|5 ianuarie 2014

CRONICA DE FILM Bazat pe povestea reală a unui agent de bursă, „Lupul de pe Wall Street“ este extravagant şi, pe alocuri, excesiv. Martin Scorsese oferă un divertisment cinematografic de mare clasă, dar pare însă indecis între a satiriza cinismul lumii financiare şi a glorifica opulenţa reprezentanţilor acesteia.

Gândiţi-vă la poncifele pe care cinemaul american le-a construit de-a lungul timpului în jurul marilor escroci, reali sau inventaţi, ce şi-au dobândit faima pe Wall Street (Gordon Gekko întruchipat de Michael Douglas este unul dintre cei mai cunoscuţi). Inteligenţi, cinici şi cu dorinţa nestăvilită de îmbogăţire cu orice risc. Dependenţi de bani (cât mai mulţi), lux (cât mai epatant), femei (cât mai sexy) şi, eventual, droguri (cât mai tari).

Bazându-se pe cartea autobiografică a lui Jordan Belfort, în „Lupul de pe Wall Street“/”The Wolf of Wall Street“ scenaristul Terence Winter şi versatul regizor Martin Scorsese preiau fără reţinere astfel de mărci rezultate din îmbinarea adevărului cu legenda.

Clişee pe care le salveză de la banalitate prin exacerbare, prin amplificarea lor până la un grotesc ce devine cool. Prin proiectarea lor într-o zonă care suspendă verosimilul, imaginând o metaforă a unei lumi dincolo de bine şi rău, de raţional şi iraţional. O lume dominată de dolari şi în căutarea unui Mesia care să arate drumul spre succes, una din ideile vehiculate în film fiind aceea că fiecare om simplu îşi doreşte să se îmbogăţească.

Un astfel de şef de trib – înfăţişarea lumii agenţilor de bursă ca un trib sălbatic dominat de cultul câştigului este insistent punctată – se arată brokerul devenit miliardar Jordan Belfort, interpretat de un Leonardo DiCaprio care se lansează cu voluptate în excesele ce îi definesc personajul – ahtierea după bani, droguri şi sex (rar atâtea femei goale şi moduri de a consuma cocaină într-un film).

lupul de pe wall street

Scenă din filmul „Lupul de pe Wall Street“

Jordan Belfort, un tânăr sărac, intră în a doua jumătate a anilor ’80 în lumea agenţilor de bursă, unde este iniţiat de un straniu superior (Matthew McConaughey) – discuţia de la masă dintre cei doi este una din cele mai bune mostre din neconvenţionalul, umorul şi uneori absurdul dialogurilor.

După o cădere şi o revenire pe cont propriu (urmate, mai târziu, de un divorţ de o soţie cuminte şi recăsătorirea cu o bombă sexy blondă), ajunge în anii ’90 una din cele mai controversate figuri din lumea financiară americană – fiind supranumit de presă „Lupul de pe Wall Street“.

Ceea ce ar putea părea o poveste banală despre mărire şi decădere devine la Scorsese un film de aproape trei ore în care extravaganţa „lupului” şi a anturajului său masculin (nişte rataţi neatrăgători ajunşi bogaţi) îşi găseşte ecoul, la nivel stilistic, într-o libertate regizorală care încalcă normele familiare, făcând cu ochiul, printre alţii, unui Orson Welles.

Protagonistul (a cărui voce din off intervine uneori) vorbeşte câteodată direct în cameră, adresându-se publicului. Delirurile cauzate de droguri devin, în plan vizual, jocuri cu accente suprarealiste. Grija pentru racorduri „corecte” este deseori abandonată, iar montajul imprimă o dinamică ce învăluie ca un vertij.

Sunt trucuri vechi, pe care Scorsese, un recunoscut iubitor al cinemaului american şi european de altădată, şi le-a însuşit, imprimându-le însă propria personalitate artistică.

Tematic, „Lupul de pe Wall Street” nu adaugă lucruri noi la tradiţia filmelor despre cinicii ajunşi bogaţi într-o Americă „a tuturor posibilităţilor”. Scorsese pare doar a updata aceeaşi veche poveste a unui generic cetăţean K, integrând-o în contextul economic şi financiar al ultimilor ani şi ambalând-o cât mai glossy pentru a răspunde gusturilor noilor generaţii.

Filmul înclină pe alocuri spre o satiră a lăcomiei exponenţilor de pe Wall Street – în anii ’80 şi ’90 punându-se bazele crizei ce avea să izbucnească în 2008. Însă denunţul nu este atât de sincer pentru a fi şi credibil. Sălbăticia în care trăieşte „lupul” o fi ea dominată de cinism şi lipsă de scrupule, dar Scorsese pare a o glorifica şi a o face suprinzător de atrăgătoare în depravarea ei exuberantă.

„Lupul de pe Wall Street” este un divertisment de mare clasă şi un exerciţiu de virtuozitate regizorală, dar, privit la rece, rămâne un film superficial la nivel de idei.

Filmul va intra în cinematografe din 10 ianuarie, fiind distribuit de Media ProDistribution.

INFO

Lupul de pe Wall Street (The Wolf of Wall Street, SUA, 2013)

Regia: Martin Scorsese

Cu: Leonardo DiCaprio, Matthew McConaughey, Jonah Hill

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,

este şi colaborator al blogului

de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Lupul de pe Wall Street – capturi film

20
/03
/25

„Alice ON & OFF” (r. Isabela Tent), „Anul nou care n-a fost” (r. Bogdan Mureșanu),„ Moromeții 3” (r. Stere Gulea), „Nasty” (r. Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu, Tudor D. Popescu), „Săptămâna Mare” (r. Andrei Cohn) și „Trei kilometri până la capătul lumii” (r. Emanuel Pârvu) intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

03
/03
/25

„Anora” este marele câștigător de a gala premiilor Oscar 2025. Din cele șase nominalizări primite, creația semnată de Sean Baker a câștigat cinci premii, inclusiv pe cele pentru Cea mai bună actriță, Cel mai bun regizor și Cel mai bun film.

20
/02
/25

Sezonul „Primăvara Franceză ÎMPREUNĂ” reprezintă punctul culminant al Centenarului Institutului Francez din România, sărbătorit între mai 2024 și mai 2025, marcând un secol de angajament dedicat cooperării culturale, științifice și educaționale dintre Franța și România.

17
/02
/25

La ediția din 2025 a Premiilor BAFTA, echivalentul Premiilor Oscar din cinemaul britanic, Adrien Brody a fost desemnat cel mai bun actor într-un rol principal, câștigând în fața actorului de origine română Sebastian Stan, nominalizat și el. Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal i-a revenit lui Mikey Madison pentru interpretarea din lungmetrajul „Anora”. „The Brutalist” a fost recompensat cu premiul pentru cea mai bună regie.