Mai bun decât Sergiu Nicolaescu, dar tot n-o să ia Oscarul
https://www.ziarulmetropolis.ro/mai-bun-decat-sergiu-nicolaescu-dar-tot-n-o-sa-ia-oscarul/

Am văzut şi eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuţi înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău… nu că-i bun, că nici prea bun nu e… necesar nici atât… dar să mergeţi să-l vedeţi că ceva-ceva tot oţi alege din el.

Un articol de Radu Enescu|5 octombrie 2018

Mie, de exemplu, mi-a plăcut domnul Movilă, funcționar cult și destul de mărunt de la Primărie, jucat excelent de Alexandru Dabija.

M-a distrat că traducerea în engleză pentru Popescu-Dumnezeu era Holy Censor.

Alexandru Dabija și Ioana Iacob în Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (2018)

M-a enervat cumplit personajul principal, pe care l-aș fi acuzat de falsitate, dacă n-aș ști că și în viața de zi cu zi există persoane care, atunci când ating apogeul autenticității, tot atât de false sunt. Dar de muuult n-am mai văzut un protagonist atât de fad, self-righteous și prețios-insipid ca doamna asta pe care scenaristul – și chiar n-am gustat gluma – a botezat-o Mariana Marin. Noroc că nu pare să întemeieze o familie tradițională prea curând; dar sunt îngrijorat că urmează sa procreeze, dacă nu cumva decide să avorteze, așa cum a avortat și Jude acest sub-plot.

M-am bucurat că am recunoscut referințele godardiene (din cea mai proastă perioadă a lui JLG, cea super-angajată politic) chiar înainte să citesc eseul (tltr și el) lui Gorzo. Jude, ca și Godard, citește mult… așa că nu mă mir că place intelectualității noastre… are colaboratori prestigioși, asta-i clar. Dar, ca toată intelighenția noastră, n-a putut da mai mult decât niște glumițe combinate cu vreo trei citate, asta e cam trist. Principiul filmic “show, don’t tell” e întors pe dos că, deh, e metaficțiune sau ceva brechtian (zice Gorzo). Si chiar îmi pare rău că Jude, cu așa un apetit pentru lectură, a ales să scrie cu imagini.

Mă rog, dacă ești într-o dispoziție bună, e tragi-comic. Despre Odesa și corectitudinea politică, poate într-un episod viitor.

Concluzie: mai bun decât Sergiu Nicolaescu, dar tot n-o să ia Oscarul.

Foto: Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari – facebook

13
/05
/21

„Acasă” (r. Radu Ciorniciuc), „colectiv” (r. Alexander Nanau), „Ivana cea groaznică” (r. Ivana Mladenovic) și „Tipografic majuscul” (r. Radu Jude) sunt filmele care intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

06
/05
/21

Dintre zecile de filme româneşti disponibile Netflix, vă recomandăm trei documentare – poate mai puţin cunoscute, dar extrem de ofertante. Există mai multe filme de non-ficţiune româneşti pe platformă, însă cele trei propuneri sunt de neocolit.

22
/04
/21

CARTEA DE CINEMA A apărut recent, la Editura Universităţii din Bucureşti, o substanţială şi pasionantă carte: „Umorul între divertisment şi ideologie. O istorie culturală a filmelor de comedie din România comunistă (1948-1965)”. Volumul - lectură obligatorie - este teza de doctorat a tânărului istoric Eugen Ignat.

22
/04
/21

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig: Focus Delphine Seyrig și Focus Centrul Simone de Beauvoir.

21
/04
/21

CRONICĂ DE FILM Ar fi nedrept să nu i se recunoască regizoarei Chloé Zhao meritul pentru generozitatea faţă de marginali din spatele celui de-al treilea film al ei, „Nomadland” (2020), câştigător al Leului de Aur la Festivalul de la Veneţia şi favorit la Premiile Oscar.

20
/04
/21

Filme selecționate sau premiate în marile festivaluri ale anului trecut - Cannes, Veneția și San Sebastián - dar și noutăți absolute semnate de regizori precum Pedro Almodóvar sau François Ozon vor completa seria de surprize rezervate publicului TIFF, la cea de-a 20-a ediție.