Am văzut şi eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuţi înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău… nu că-i bun, că nici prea bun nu e… necesar nici atât… dar să mergeţi să-l vedeţi că ceva-ceva tot oţi alege din el.
Un articol de Radu Enescu|5 octombrie 2018
Mie, de exemplu, mi-a plăcut domnul Movilă, funcționar cult și destul de mărunt de la Primărie, jucat excelent de Alexandru Dabija.
M-a distrat că traducerea în engleză pentru Popescu-Dumnezeu era Holy Censor.
M-a enervat cumplit personajul principal, pe care l-aș fi acuzat de falsitate, dacă n-aș ști că și în viața de zi cu zi există persoane care, atunci când ating apogeul autenticității, tot atât de false sunt. Dar de muuult n-am mai văzut un protagonist atât de fad, self-righteous și prețios-insipid ca doamna asta pe care scenaristul – și chiar n-am gustat gluma – a botezat-o Mariana Marin. Noroc că nu pare să întemeieze o familie tradițională prea curând; dar sunt îngrijorat că urmează sa procreeze, dacă nu cumva decide să avorteze, așa cum a avortat și Jude acest sub-plot.
M-am bucurat că am recunoscut referințele godardiene (din cea mai proastă perioadă a lui JLG, cea super-angajată politic) chiar înainte să citesc eseul (tltr și el) lui Gorzo. Jude, ca și Godard, citește mult… așa că nu mă mir că place intelectualității noastre… are colaboratori prestigioși, asta-i clar. Dar, ca toată intelighenția noastră, n-a putut da mai mult decât niște glumițe combinate cu vreo trei citate, asta e cam trist. Principiul filmic “show, don’t tell” e întors pe dos că, deh, e metaficțiune sau ceva brechtian (zice Gorzo). Si chiar îmi pare rău că Jude, cu așa un apetit pentru lectură, a ales să scrie cu imagini.
Mă rog, dacă ești într-o dispoziție bună, e tragi-comic. Despre Odesa și corectitudinea politică, poate într-un episod viitor.
Concluzie: mai bun decât Sergiu Nicolaescu, dar tot n-o să ia Oscarul.
Foto: Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari – facebook