Malavita. Toată lumea din familia noastră mafiotă
https://www.ziarulmetropolis.ro/malavita-toata-lumea-din-familia-noastra-mafiota/

CRONICĂ DE FILM Malavita: O familie criminală, noua joacă postmodernă a francezului americanizat Luc Besson, este un film tarantinesc ceva mai puţin sângeros şi cu un umor negru al cărui principal defect este că nu-şi testează propriile limite.

Un articol de Ionuţ Mareş|8 octombrie 2013

CRONICĂ DE FILM Malavita: O familie criminală, noua joacă postmodernă a francezului americanizat Luc Besson, este un film tarantinesc ceva mai puţin sângeros şi cu un umor negru al cărui principal defect este că nu-şi testează propriile limite.

Un lider mafiot newyorkez, dar cu origini, evident, italiene (Robert De Niro), este pus sub protecţia FBI-ului pentru că şi-a turnat „colegii” şi trimis într-un sătuc din regiunea franceză Normandia, alături de soţie (Michele Pfeiffer) şi de cei doi copii la vârsta liceului, un băiat (John D’Leo) şi o fată (Dianna Agron).

Deşi trebuie să stea cât mai liniştiţi pentru a nu fi descoperiţi de mafioţii aflaţi pe urmele lor şi pentru a le face viaţa uşoară agenţilor care îi păzesc, cei patru membri ai familiei nu-şi pot reprima reflexele şi ciudăţeniile prin care au devenit cunoscuţi printre ceilalţi gangsteri, dar şi în registrele poliţiei.

Bazată pe un roman de Tonino Benacquista adaptat pentru marele ecran de Luc Besson şi Michael Caleo, povestea este una asumat lejeră, aproape simplistă, dar numai bună pentru dezlănţuirea versatului regizor.

Malavita: O familie criminală este, în primul rând, o parodie a filmelor cu mafioţi, una în care accentele sunt puse cât mai la vedere pentru a fi rapid identificate şi însuşite. Spre deosebire de Tarantino, la care procesul de aruncare în derizoriu nu-şi dezvăluie decât lent mecanismele, cu efecte maxime în final, Luc Besson intră direct şi fără subtilităţi în deconstrucţia genului pe care îl ia ca ţintă (prima secvenţă detonează clasica legendă a degetului tăiat de asasin ca dovadă a îndeplinirii unei misiuni).

Luc Besson parodiază tot în Malavita

De aici şi senzaţia că, odată terminate surprizele – care se ţin lanţ în prima parte -, naraţiunea „oboseşte” pe parcurs şi se înscrie pe un drum oarecum previzibil, în pofida unor tentative răzleţe de resuscitare.

Besson şi colaboratorii săi ironizează, apoi, extrem de uzatul „family movie” (cu fragmente de romance şi film cu adolescenţi), printr-o strategie pe ale cărei efecte comice se bazează întregul eşafodaj: discrepanţa între aşteptările publicului faţă de preocupările şi relaţiile unei familii obişnuite şi „pasiunile” reale (şi violente) ale celor patru americani instalaţi într-o comunitate tradiţională de francezi. Prilej şi pentru câteva poante pornite de la diferenţele culturale, civilizaţionale şi de comportament.

malavita

Actorul Robert de Niro, într-o scenă din Malavita

Previzibil, Robert De Niro este centrul atenţiei (şi nu doar pentru că este capul familiei). Iar plăcerea pe care o degajă în interpretarea unei caricaturi a celebrelor sale roluri de băiat rău întăreşte melanjul postmodernist al unui film potrivit pentru a condimenta o toamnă cinematografică pe toate gusturile.

Malavita: O familie criminală este distribuit de Hollywood Multiplex Operations şi poate fi văzut pe marile ecran începând cu 11 octombrie

Dacă v-a plăcut articolul, urmăriţi-ne şi pe Facebook!

INFO

Malavita: O familie criminală (SUA, 2013)

Regia: Luc Besson

Cu: Robert De Niro, Michelle Pfeiffer

Rating: ●●●○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran



09
/10
/23

Ediţia în română a unei cărţi despre legendarul regizor Martin Scorsese şi un volum în engleză scris de Andrei Gorzo şi Veronica Lazăr despre cinemaul lui Radu Jude sunt două recomandări de lectură pentru această toamnă, pentru cei pasionaţi şi de discursul despre filme, nu doar de vizionarea lor.

09
/10
/23

Les Films de Cannes à Bucarest (20 - 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului.

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.