-->

Mare e grădina Carpaților!
https://www.ziarulmetropolis.ro/mare-e-gradina-carpatilor/

“Carpathian Garden”, spectacolul cu Tudor Aaron Istodor şi cu Radu Iacoban de la Godot Cafe-Teatru, e, în definitiv, un portativ cu o muzică pe care o cunoaştem bine, dureros de bine.

Un articol de Andrei Crăciun|4 aprilie 2014

Brutal, de la început, o confesiune: nu citesc niciodată înainte de a merge la teatru cronici de specialitate. Nu vreau să știu nimic – nici măcar cine este autorul. Vreau să intru în sală pe deplin ignorant. Așa am procedat și în cazul “Carpathian Garden”.

Într-o altă viață, mi-ar fi plăcut să fiu explorator, să-mi urc vaporul și să descopăr dacă nu un continent, fie și o insulă, cât de mică și de îndepărtată, preferabil tropicală. Mă duc la teatru ca să descopăr, nu ca să-i confirm pe alții. Firește, înainte de a așterne prima literă dintr-o cronică, decența mă îndeamnă să citesc tot ce s-a mai scris despre piesă. Aflu, cu această ocazie, lucruri pe care, limitat cum mă știți, nici măcar nu le-aș fi bănuit. Îmi îmbogățesc, așa cum spune și clișeul, perspectiva. N-aș putea altfel.

Bosulicii

Când, la un sfârșit de săptămână, mai degrabă în noapte, am intrat la Godot să văd “Carpathian Garden” nu știam că Radu Iacoban a scris piesa. Pe atunci era încă martie, vântul bătea slab până la moderat, turiștii străini care se încumetaseră în București începeau să se îmbete în interiorul restaurantelor, iar cei mai deprinși cu o climă aspră de-a dreptul pe la terase, clubberii își făceau pregătirile lor de clubberi, șaormarii vindeau cu de toate, prostituatele de asemenea, și, ce să mai!, orașul era exact așa cum îl știți.

Neavînd datele prealabile, n-am iluzii, nici măcar așteptări. Nu speram nimic de la “Carpathian Garden”, lăsând deschisă oportunitatea de a primi totul. Iar spectacolul acesta, atât de ancorat în realitatea imediată, atât de acut, atât de tranșant, deși nu lipsit de calitatea nuanțelor, m-a făcut să-l accept.

E ceea ce, omenește, se poate face cu “Carpathian Garden”: să accepți că da, aici trăiești, în țara în care, așa cum spune un bun prieten, ziarist și el, “proștii ne omoară între ei”, în țara falsului discurs patriotic, în țara unor căi bătătorite, care nu mai duc demult nicăieri, dar încă sunt urmate, în țara băiețașilor care tânjesc să ajungă boși de boși, deși și ei, sărmanii!, rămân doar niște bosulici.

Poetica

Mi-au trecut prin cap gânduri optimiste, apoi mi-au trecut gânduri cumplit de sceptice, m-am întrebat și eu, ca atâția alții, ce naiba mai caut aici, de ce n-am plecat și, aproape ca într-o veche artă poetică, de ce-aș mai fi rămas?

Radu Iacoban și Tudor Istodor sunt doi actori nu doar talentați, ci și inteligenți. Pun în scenă o developare crudă a majorității prefabricatelor care ne țin loc de decor în trecerea noastră prin România și prin viață. Ilustrează contemporani pe care publicul îi recunoaște și de care râde entuziast. “Carpathian Garden” nu-și propune să fie un cutremur în adâncimea societății noastre de snobi tipici, de stupizi radicali, de politicieni devorați de futilitate, de cabotini pretențioși și așa mai departe.

“Carpathian Garden” reușește, totuși, aș scrie balzacește (dacă un asemenea cuvânt există, bine, iar dacă nu există, îl inventez acum, căci e necesar!), să ilustreze, cu toată seriozitatea, tipologii. Așa începe, de când teatrul și lumea, comedia umană.

tudor istodor

Tudor Istodor e firește fiul mamei sale, Maia Morgenstern. Dar direcția teatrului său e alta. Merită subliniat, cât încă e mai aproape de începutul carierei, că e perfect stăpân pe armele sale, echilibrat chiar și în excese, cerebral, carismatic, înzestrat cu toate posibilitățile excepționalului. Cât despre Radu Iacoban, am simțit (căci atunci când n-ai informații îți rămâne totuși instinctul) în momentul în care mânca o ciorbă imaginară, ironizând noul val din cinema-ul nostru, românesc, am simțit, spuneam, că el este autorul. M-a bucurat (bucurie copilărească, admit) confirmarea acestei intuiții.

Radu Iacoban e bun și în arta aceasta: își cunoaște țara, ne cunoaște pe noi, are ceva caragialesc în abordare, dar e sabotat, totuși, de propria tinerețe. La deplina maturitate, Radu Iacoban va fi un autor care va dăinui.

Portativul

Diferite grade sentimentale față de țara noastră se manifestă pe scenă. N-ați uitat, sper, nu v-am pierdut în acest labirint textual: Radu și Tudor sunt, pe rând, aceia pe care îi știm atât de bine, prezentatori de știri, autori ciclici de minciuni electorale și tot așa. Indiscutabile, inubliabile frumuseți geografice sunt expuse privitorilor, România pe fractura dintre ce a fost și ce ar fi putut fi se arată prin toate mijloacele teatrului modern. “Carpathian Garden” nu se rezumă la un text nervos, dar corect.

E o piesă de care te desparți într-un evantai de trăiri, dar nu categorice. Practic o cronică de stil personal și mărturisesc, de aceea, fără nicio jenă, că două personaje mi-au rămas în minte și m-au urmat, ireal, ca două umbre în noapte: parcagiul cu bravada sa țanțoșă, ridicolă, dar și simpatică și actorul de filme porno, bine ascuns sub costumul său de faraon.

M-am gândit deseori la autenticitatea lor și nu le-am găsit nicio fisură. E și aceasta o măsură a talentului celui care i-a scris, precum și a celui care i-a jucat. “Carpathian Garden” e, în definitiv, un portativ cu o muzică pe care o cunoaștem bine, prea bine, dureros de bine.

Foto: Adi Bulboacă

02
/04
/26

Gala Premiilor UNITER 2026 lansează „Perspective. Reflecții”, o campanie amplă care adună artiști, oameni de teatru, oameni de cultură, echipe, în jurul singurului eveniment de analiză la zi a fenomenului teatral românesc.

02
/04
/26

Institutul Cultural Român de la Tokyo lansează vineri, 3 aprilie 2026, ora 18.00, la sediul Ambasadei României în Japonia, seria de dezbateri „Japan through Romanian Eyes/Japonia prin ochii românilor”, un program care își propune să prezinte felul în care bornele culturale japoneze sunt asimilate și practicate de românii care trăiesc în Japonia, excelând în domenii care folosesc motivele specifice culturii, artei și civilizației japoneze.

01
/04
/26

Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc anunță nominalizații la Premiile Gopo 2026. Prin filtrul a două jurii au trecut 124 de filme românești – lungmetraje de ficțiune, documentare și scurtmetraje – lansate în 2025 în cinematografe, la festivaluri naționale și internaționale sau pe platformele de streaming.

01
/04
/26

Miercuri, 1 aprilie 2026, începând cu ora 19:00, amatorii de artă sunt așteptați la vernisajul expoziției „Singing to Mars - Despre soldatul de dantelă”, în cadrul căreia vor fi prezentate lucrări de sculptură și desene ale artistei vizuale Gabriela Tofan, prezentate într-o scenografie a spațiului Galeriei Simeza, spațiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, organizator și partener.

27
/03
/26

Institutul Cultural Român din Bruxelles organizează, în perioada 29 martie – 2 aprilie 2026, un turneu literar al scriitorului Mircea Cărtărescu în Luxemburg, Haga și Amsterdam, în continuarea participării sale la cea de-a 55-a ediție a Târgului internațional de Carte de la Bruxelles.

27
/03
/26

„Lapte negru” aduce o perspectivă sinceră, curajoasă, autentică despre feminitate, maternitate, depresie postnatală și pasiunea pentru scris, într-o societate în care femeile încă se luptă cu standarde duble și cu tipare mentalitare conservatoare.

26
/03
/26

Începând de vineri, 3 aprilie, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București își redeschide toate spațiile expoziționale pentru public cu una dintre cele mai așteptate expoziții ale anului: „DRAFT pentru o retrospectivă comună”, semnată de Lia și Dan Perjovschi. Biletele au fost puse în vânzare, iar expoziția poate fi vizitată până pe 26 iulie.

24
/03
/26

Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chișinău, în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Moldovei, organizează vineri, 27 martie 2026, ora 16:00, vernisajul expoziției de pictură și grafică „Regina Maria și Chișinăul”, cu lucrări semnate de artiștii plastici Antonina Grișciuc și Vitalie Grișciuc. Expoziția reunește viziunea a doi artiști diferiți referitoare la aceeași temă, vizita istorică a Reginei Maria a României la Chișinău în mai 1920 și ecoul acesteia, în contextul celebrării a 108 ani de la Unirea Basarabiei cu România.

24
/03
/26

Asociația UNITER – Uniunea Teatrală din România anunță prelungirea duratei de implementare DIGITER - Digitalizarea UNITER. „PNRR: Fonduri pentru România modernă și reformată!”. Asociața beneficiază de fonduri pentru digitalizare în urma participării la un apel de proiecte finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență al României.

23
/03
/26

După succesul documentarului România Sălbatică și al altor producții dedicate naturii, premiate internațional, regizorul și producătorul Cosmin Dumitrache revine cu un nou proiect cinematografic. „Hoinari prin Munți”, cel mai recent film al său, marchează o schimbare de perspectivă, fiind primul documentar observațional al regizorului, centrat pe latura umană.

20
/03
/26

Un public numeros și un interes mediatic remarcabil au marcat vernisajul expoziției dedicate lui Constantin Brâncuși la Neue Nationalgalerie din Berlin, desfășurat joi, 19 martie 2026. Evenimentul a reunit peste 100 de jurnaliști acreditați și un număr impresionant de invitați, confirmând încă de la deschidere amploarea și relevanța internațională a proiectului.