Maren Ade: „Actorii sunt pe primul loc”
https://www.ziarulmetropolis.ro/maren-ade-actorii-sunt-pe-primul-loc/

INTERVIU „Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, autoarea filmului „Toni Erdmann”, regizoarea germană Maren Ade, invitată a ediţiei din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes a Bucarest”.

Un articol de Ionuţ Mareş|23 Octombrie 2016

Filmat în bună parte în România și lansat de curând în cinematografe, „Toni Erdmann”, al treilea lungmetraj al regizoarei Maren Aden, a fost foarte bine primit de critică la Festivalului de la Cannes, unde a fost inclus în competiția oficială, deși nu a obținut niciun premiu din partea juriului.

Filmul a fost recompensat totuși cu premiul criticii, FIPRESCI, iar ulterior a fost ales să reprezinte Germania la Premiile Oscar.

O dramedie exuberantă și liberă, cu destul umor și emoție, despre încercarea unui tată, Winfried, de a se apropia de fiica sa Ines, o corporatistă de succes ajunsă cu jobul la București. Iar pentru asta, tatăl inventează un personaj excentric, Toni Erdmann, care dă peste cap viața calculată a lui Ines.

Citiți și cronica din Ziarul Metropolis dedicată filmului.

„Toni Erdmann”. Jocuri sociale, jocuri familiale

Ionuț Mareș: Cum v-ați simțit la finalul Festivalului de la Cannes când „Toni Erdmann” nu a obținut niciun premiu din partea juriului, deși a fost foarte bine primit de critică și a fost recompensat cu premiul FIPRESCI?

Maren Ade: Nu știi niciodată cu aceste premii. Există un juriu și este necesar ca cel puțin unul dintre membrii acestuia să își dorească foarte mult să premieze filmul tău. Nu pot să spun prea multe, deoarece nu am văzut celelalte filme. Însă au fost nume foarte mari și nu poți da premii tuturor celor din competiție. Dar cred că pentru regizori nu este atât de importantă această chestiune a premiilor. Cel puțin în ceea ce mă privește și în ceea ce îi privește pe cei pe care îi cunosc. Fiecare face filmul său, diferit de celelalte. Înseamnă ceva să fii într-o competiție, dar cine câștigă în final nu contează atât de mult.

Prin urmare, nu ați fost dezamăgită?

De fapt, am fost foarte fericită. Am vândut filmul în multe țări, iar asta înseamnă ceva dat fiind faptul că este un film lung. Ar fi fost prostesc din partea mea să fiu dezamăgită.

Cum ați încercat să evitați riscul superficialității, dat fiind faptul că ați filmat în altă țară, în acest caz în România?

Încerc întotdeauna să mă concentrez pe perspectiva mea, pe ceea ce știu eu. De exemplu, când a fost vorba de familia la români, am încercat să rămân în interiorul perspectivei personajelor mele. Nu aș fi putut spune povestea unei familii românești. Nici nu mi-am dorit asta, pentru că nu aș fi fost sigură pe mine. Am încercat să pun lucrurile care m-au interesat pe mine în timpul realizării filmului.

Cei doi actori principali – Sandra Hüller și Peter Simonischek – au un joc foarte subtil. Cum ați lucrat cu ei și ce le-ați cerut?

Am lucrat foarte mult asupra a ceea ce se întâmplă în subtext. La suprafață, scenele sunt foarte banale, viața de zi cu zi. Însă este vorba despre lupta care nu este suprafață, despre ce ascund oamenii, despre ce nu spun. Am vorbit mult despre aceste lucruri.

Ați avut multe repetiții?

Da, am repetat mult înainte de filmări, am repetat apoi mult și în timpul filmărilor. Încerc să mă folosesc cât mai mult posibil de repetiții înainte de o filmare.

Schimbați scenariul în timpul filmării?

Am schimbat puțin. În timpul filmării este întotdeauna bine să o faci, pentru că este mai ușor să scurtezi lucrurile astfel. Iar asta a fost bine.

Filmul are o libertate specială, mai ales narativă. Vă asumați multe riscuri. Orice se poate întâmpla în derularea acestei narațiuni.

Așa este Toni (râde – n.r.). Pe mine m-a ajutat personajul Toni atunci când am scris scenariul, pentru că el a deschis ușa spre multe posibilități. Filmele mele sunt foarte realiste, asta este tradiția din care mă revendic. Dar mă plictisisem puțin de acest lucru, poate așa cum și Ines este plictisită. A fost bine să am un personaj precum Toni. Nu a fost intenția să fac o comedie pentru public. Mi-am dorit mai degrabă ca tatăl să joace o comedie pentru fiica sa. Iar el face acest lucru pentru că este foarte disperat. A fost foarte simplu să fac ca un tată să își schimbe aspectul și să pretindă că face parte din lumea fiicei sale.

V-ați temut de această schimbare a personajului?

Am vrut să fiu foarte atentă la costumație. A luat foarte mult timp să găsesc exact ceea ce el poartă, astfel încât să ai sentimentul că este plauzibil. Depindea foarte mult de cum arăta peruca, de cum era costumul.

V-ați dorit să fie cât mai realist posibil.

Da, să nu fie ca o invenție. Să nu existe senzația că începe un alt fel de film, cum ar fi o fantezie. Acesta ar fi fost un risc.

Este un film construit pe contraste – de o parte este lumea lui Ines, iar de cealaltă parte este lumea tatălui. Iar umorul și emoția din film provin tocmai din aceste contraste.

Este întotdeauna bine să lucrezi cu contraste sau cu această ideea de înainte și după. Este un lucru puternic în cinema.

Filmul este lung, dar vedem că acest lucru este necesar, pentru că este important ca spectatorul să petreacă timp cu cele două personaje, să le vadă în mediul lor.

Da, iar filmul o ia de la capăt odată cu apariția lui Toni. Și asta este ca introducere, pentru că este nevoie de timp ca spectatorul să se obișnuiască cu Toni.

Vă place să acordați mult timp observării personajelor.

Atât timp cât este plăcut, este bine să acorzi acest timp. Dar trebuie să fii sigur că nu este prea lung, în cele din urmă.

Și cum știți asta?

Este o senzație. Încerci. La montaj, trebuie să scoți lucruri. Iar dacă ceva nu mai funcționează, știi că ai făcut o greșeală la un anumit moment. Trebuie să găsești cea mai bună versiune.

Care este cel mai dificil lucru când amestecați comedia cu dramă?

De fapt, nu este atât de complicat. Pentru mine, ar fi mult mai complicat să fac doar un singur lucru, de exemplu doar comedie. Acest amestec este foarte natural. Tot filmul este o dramă. Dar am avut în minte că trebuie să fie un film și despre umor, într-un fel. Umorul este ca un limbaj. Motivul pentru o glumă sau pentru care o persoană este amuzantă este mult mai complex, mai complicat.

Vedeți totul ca un fel echilibru între cele două.

Da, trebuie un echilibru. Și în viața reală umorul vine dintr-o nevoie, iar acea nevoie este mult mai complexă. Este ceva ce am vrut să arăt. La Winfried, vezi de unde vine fiecare glumă, de ce o face.

Ce se vede în film este că nu vă concentrați atât de mult pe aspectul formal, pe stil, ci pe personaje. Personajele par mult mai importante.

Pur și simplu nu sunt atât de bună la celălalt lucru (râde – n.r.). Trebuie să decizi ceea ce știi să faci cel mai bine. Consider că aparatul de filmat trebuie să urmeze personajele. Dacă nu se întîmplă asta, felul de a juca nu este așa cum îmi doresc eu să fie, nu ar exista această idee de a fi acolo, în momentul respectiv, de a fi spontan.  Filmul transmite sentimentul că suntem aproape de personaje.

Stilul urmează personajele.

Stilul este rezultatul deciziei mele că actorii sunt pe primul loc.  Încerc să fac ca acest lucru să fie cât mai interesant posibil. Să deschid spații cu camera de filmat. Felul de a filma este foarte complex, deoarece operatorul este întotdeauna ca un al treilea actor. Nu este ca în stilul documentar. Este ceva la care am lucrat mult, dar se dezvoltă de la o dublă la alt. Nu pun camera într-o poziție și apoi aranjez actorii. Este invers.

„Toni Erdmann” este un film despre cum jucăm în viața noastră diverse personaje, despre măști, dar și despre importanța de a scăpa de aceste roluri.

Da, toată lumea joacă un personaj. Winfried alege un rol pentru a se cunoaște mai bine, într-un fel, iar Ines joacă mai multe roluri – de femeie de afaceri, de fiică. Pa parcursul filmul, scapă de ele. În timp ce el se apropie de ea jucând un rol.

18
/12
/18

"Cred că fericirea este supraestimată. Să fii satisfăcut, împăcat cu tine, sunt ţeluri în viaţă mult mai realiste decât visatul la fericire." - Brad Pitt

18
/12
/18

Câștigător al unui premiu Oscar (1993, Cel mai bun actor în rol principal pentru "Scent of a Woman"), Al Pacino a împlinit, anul acesta, 78 de ani. Iată un frumos omagiu (Epic Tribute) realizat de prietenul publicației noastre, Alexandru Catrina.

17
/12
/18

20 dintre cele mai bune scurtmetraje prezentate la ediția 2018 a Bucharest International Dance Film Festival* pot fi văzute în cadrul maratonului cinematografic dedicat filmelor de dans - [RE]TRACING. Evenimentul va avea loc miercuri, 19 decembrie, la LINOTIP - Centru Independent Coregrafic (București), începând cu ora 19.00.

14
/12
/18

Singurul film românesc prezent anul acesta la prestigioasele Premii ale Academiei Europene de Film (echivalentul Oscarurilor pentru industria cinematografică europeană), TOUCH ME NOT a fost nominalizat la European Discovery – Premiul FIPRESCI pentru cel mai bun debut în lung-metraj.

13
/12
/18

În 2019, Festivalul Internațional de Film Transilvania (TIFF) atinge, oficial, vârsta maturității. Cea de-a 18-a ediție va avea loc între 31 mai și 9 iunie, iar organizatorii au deja vești bune pentru cinefili: primele filme confirmate în program au fost lansate în cele mai importante festivaluri ale toamnei și vor avea premiera românească la Cluj-Napoca.

12
/12
/18

20 scurtmetraje din toată lumea și 10 scurtmetraje românești concurează anul acesta pentru trofeele NexT. Selecția filmelor pentru Competiția Internațională și Competiția Națională a fost realizată și în acest an de către Oana Ghera și Massimiliano Nardulli. Selecționerii au ales voci noi care onorează încă o dată misiunea festivalului la această ultimă ediție, aceea de a descoperi și aduce în prim-plan atât filmele scurte cu adevărat inovatoare, cât și pe cei care le creează.

12
/12
/18

TOP Documentarele își fac cu greu loc în cinematografe. Așa că pentru a viziona cele mai noi filme de nonficțiune nu ne rămân decât festivalurile și diferitele platforme. Am ales 10 documentare care m-au impresionat cel mai mult dintre cele văzute în 2018. Sunt filme extrem de stimulante și de îndrăznețe.

11
/12
/18

Ziua Internaţională a Tangoului, sărbătorită în 11 decembrie începând din anul 1977, a fost proclamată în onoarea a două figuri legendare ale muzicii argentiniene: Carlos Gardel, Regele Tangoului şi Julio De Caro, ambii născuţi într-o zi de 11 decembrie/ În 1935 Carlos Gardel compunea „Por una cabeza”, unul dintre cele mai cunoscute tangouri din istoria muzicii. 

10
/12
/18

A 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit și-a desemnat câștigătorii sâmbătă, 8 decembrie 2018, într-o atmosferă emoționantă și plină de exuberanță. Premiul pentru cel mai bun film a revenit peliculei belgiene PABLO, în regia lui Sergio Guataquira Sarmiento.

10
/12
/18

METROPOLIS VIRAL. Filmul "Avengers: Endgame" bate recorduri chiar înainte de apariția sa în cinematografe. Lansat pe 7 decembrie, trailerul de aproape două minute și jumătate a înregistrat 289 milioane de vizualizări pe YouTube, Facebook și Twitter,  devenind cel mai vizionat trailer în primele 24 de ore de la lansare.

10
/12
/18

Bucharest Art Film Festival (BAFF) va proiecta în perioada 10-12 decembrie filme de(spre) artă la Galeria Halucinarium, din Calea Giulești 14. Art Film Festival încearcă la această a III-a ediție să creeze experiența ideală destinată publicului de cinema și zone conexe, aducându-l într-o galerie de artă timp de 3 seri. Programul fiecărei zile începe la ora 19:00, intrarea la proiecții fiind liberă în limita locurilor disponibile.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

07
/12
/18

CRONICĂ DE FILM Cu fizicul său firav, care sugerează o supunere cvasi-reflexă față de ceilalți, și cu chipul său caraghios, aproape imperturbabil dacă nu ar fi străpuns uneori de câte un zâmbet forțat, Marcello setează din start atmosfera de comedie neagră ce domină noul film al italianului Matteo Garrone, „Dogman” (2018).

07
/12
/18

Filmul Belgian GIRL, nominalizat la Globurile de Aur pentru Cel mai bun film străin, va deschide Oscar Weekend (18 - 20 ianuarie 2019, Cinema Elvire Popesco). "Oscar Weekend" are loc înaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 91-a ediție a premiilor Oscar (22 ianuarie), trofeele Oscar 2019 urmând să fie acordate în cadrul Galei din 24 februarie 2019. 

07
/12
/18

Cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film NexT pune reflectoarele pe Portugalia, cu două programe a câte cinci scurtmetraje reunite sub titlul Focus Portugalia. Primul program, The Heart and the Body, va fi proiectat sâmbătă, 15 decembrie, iar cel de-al doilea, On Politics, va putea fi văzut duminică, 16 decembrie, ambele la ora 16.30, la Cinema Muzeul Țăranului.

07
/12
/18

Filmul „Vice” al lui Adam McKay, o dramă despre fostul vicepreşedinte Dick Cheney, cu Christian Bale, Sam Rockwell, Steve Carell şi Amy Adams în distribuţie, a primit cele mai multe nominalizări la cea de-a 76-a ediţie a galei Globurilor de Aur. La categoria miniserial sau film de televiziune cele mai multe nominalizări, în număr de 4, le-a primit „The Assassination of Gianni Versace”.

06
/12
/18

În timpul Războiului Rece, undeva între Polonia stalinistă, ruinată de cel de-al doilea război mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică imposibilă. Îi desparte totul: trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale sorții. Cu toate acestea, sunt în mod fatal condamnați să fie împreună.

Page 1 of 22512345...102030...Last »