Marius Florea-Vizante, 43. La mulţi ani!
https://www.ziarulmetropolis.ro/marius-florea-vizante-43-de-ani-la-multi-ani/

„Meşterul Radu Beligan m-a încurajat să folosesc porecla Vizante, pe care am căpătat-o prin calsa a IX-a, ca nume de scenă. Eram deja actor la „Naţional”, urma să joc în primul spectacol ca profesionist şi meşterul Beligan a văzut afişul şi mi-a zis: „Da’ tu nu joci în ăsta?”. „Ba da.” „Păi, unde, că nu eşti. Ce, faci figuraţie?” „Nu, maestre, sunt acolo, printre primii.” „Păi, cum? Nu te cheamă Vizante?” „Nu, asta e porecla.” „Atunci cum te cheamă?” „Marius Florea.” „Hm, păi ăsta e nume de actor? Du-te repede să schimbi afişul, pune Vizante!” Şi, de atunci, din primăvara lui 1998, am ca nume de afiş Marius Florea-Vizante”. Îndrăgitul actor împlineşte, astăzi, 43 de ani.

Un articol de Petre Ivan|12 august 2015

Născut în Oradea pe 12 august 1972, Marius Florea-Vizante a absolvit Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (1997), la clasa profesorului Gelu Colceag, după ce făcuse trei ani de Teatru şi la Universitatea Hyperion.

În perioada 1997-2002 a fost angajat la Teatrul Naţional din Bucureşti, iar din 2002 este actorul Teatrului de Comedie.

A fost colaborator la mai multe emisiuni TV, debutând în 1997 la „Grupul Vouă”, dar şi producătorul spectacolului de scenete umoristice „Filarmonica de comedie”.

Printre cele mai cunoscute pelicule în care a jucat Marius Florea Vizante se numără filmele lui Nae Caranfil: fiind „Filantropica” (2002), „Restul e tăcere” (2007) şi „Closer to the Moon” (2014).

Într-o zi, după ce deja avusesem câteva roluri minore la Teatrul de Comedie, mi s-a spus că domnul Nae Caranfil face un film şi mă cheamă la casting… După ce am închis telefonul, m-am aruncat în genunchi de fericire, ca fotbaliştii, pe mocheta din sufragerie, şi mi-am julit amândoi genunchii. – Marius Florea-Vizante,

Foto: Marius Florea-Vizante – cinemagia

14
/05
/21

Până la 25 mai, cinci dintre documentarele de scurtmetraj din anii `30-`40 ale lui Jean Mihail, unul din pionierii cinematografiei române, pot fi vizionate gratuit pe platforma Cineclub Sahia Vintage, în cadrul Cineclubului One World Romania.

13
/05
/21

„Acasă” (r. Radu Ciorniciuc), „colectiv” (r. Alexander Nanau), „Ivana cea groaznică” (r. Ivana Mladenovic) și „Tipografic majuscul” (r. Radu Jude) sunt filmele care intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

06
/05
/21

Dintre zecile de filme româneşti disponibile Netflix, vă recomandăm trei documentare – poate mai puţin cunoscute, dar extrem de ofertante. Există mai multe filme de non-ficţiune româneşti pe platformă, însă cele trei propuneri sunt de neocolit.

22
/04
/21

CARTEA DE CINEMA A apărut recent, la Editura Universităţii din Bucureşti, o substanţială şi pasionantă carte: „Umorul între divertisment şi ideologie. O istorie culturală a filmelor de comedie din România comunistă (1948-1965)”. Volumul - lectură obligatorie - este teza de doctorat a tânărului istoric Eugen Ignat.

22
/04
/21

Pe lângă retrospectiva amplă Ulrike Ottinger, ediția a 14-a a festivalului One World România va cuprinde două focusuri pe colective cinematografice care s-au luptat cu armele specifice mediului pentru a sprijini cauza feministă, ambele învârtindu-se în jurul personalității lui Delphine Seyrig: Focus Delphine Seyrig și Focus Centrul Simone de Beauvoir.

21
/04
/21

CRONICĂ DE FILM Ar fi nedrept să nu i se recunoască regizoarei Chloé Zhao meritul pentru generozitatea faţă de marginali din spatele celui de-al treilea film al ei, „Nomadland” (2020), câştigător al Leului de Aur la Festivalul de la Veneţia şi favorit la Premiile Oscar.