Max Hermann Maxy, artistul cameleon
https://www.ziarulmetropolis.ro/max-hermann-maxy-artistul-cameleon/

Printre artiştii care au schimbat modul în care ne raportăm la artă se numără şi Max Hermann Maxy (Brăila, 1895- Bucureşti, 1971). El este doar unul dintre artiştii români care au reuşit să uimească o lume cu lucrările lor. Un articol de Mihaela Ion.

Un articol de Ziarul Metropolis|15 iunie 2021

În cadrul expoziţiei retrospective din 1965, M. H. Maxy era considerat un artist ale cărui picturi pot fi interpretate  pe două planuri, cel al contemporaneităţii pe care o reprezinta şi cel a unui nou mod de exprimare plastică.

Max Hermann Maxy a urmat cursurile Şcolii de Arte Frumoase până în anul 1915, unde i-a avut profesori pe Francisc Şirato la desen şi pe Camil Ressu la pictură. De la expoziţia organizată în anul 1918 alături de I. Ross şi I. Steurer în Iaşi, în anul 1920 în Bucureşti, la sala Cercului Unirea, a avut loc o expoziţie personală cu opere realizate în Moldova. De asemenea, a avut şansa de a-l avea pe Arthur Segal drept pictor îndrumător la Berlin.

În fiecare perioadă artistică, Maxy a avut capacitatea de a se adapta schimbărilor, de a-şi recreea stilul în asemenea manieră şi în aşa fel încât acesta să răspundă cerinţelor sociale, culturale şi politice.  În 1926 a realizat decoruri de teatru pentru trupa Vilna,  pentru piesele lui Ion Minulescu, Andre Gide şi Luigi Pirandello, iar în anul 1939 a creat decorurile pentru diferite piese de teatru jucate pe scena Studioului Teatrului Baraşeum. În anul 1928, după desfiinţarea Academiei de Artă modernă decorativă, a organizat Studioul de artă decorativă, considerând a fi necesar pentru artişti un astfel de spaţiu de lucru pe Calea Victoriei. S-a alăturat grupului avangardist Contimporanul, expunând alături de Al. Brătăşeanu, Victor Brauner, Marcel Iancu, Miliţa Petraşcu, Vasile Popescu, Georgio di Chirico şi Corneliu Mi[c]hăilescu. Pe lângă activitatea de pictor avangarist, M. H. Maxy a expus obiecte realizate din lemn şi metal în cadrul Salonului Oficial de arhitectură şi artă decorativă, a fost scenograf şi a făcut parte alături de Al. Finţi, Beate Fredanov, Al. Marius din conducerea Studioului Teatrului Baraşeum. De asemenea, tot în anul 1941, când îl vedem la conducerea Studioului Teatrului Baraşeum,  M. H. Maxy a fost şi profesor de pictură la Şcoala de Arte pentru Evrei şi la Universitatea tehnică şi artistică. Din 1945 a fost ales secretar general la Sindicatului Artelor Frumoase, preşedintele în acea perioadă fiind fostul său profesor de pictură Camil Ressu.

Putem observa în stilul său o schimbare odată cu apariţia noului sistem politic socialist, lucrările sale expuse la Sala Dalles, în anul 1945 prezentând Chipuri şi privelişti din Valea Jiului. Maxy a acceptat în lucrările sale şi în subiectele pe care le-a prezentat în cadrul expoziţiei din 1945 o reîntoarcere la formele de expresie ale unei vieţi simple, o reinterpretare a vieţii umane. Perioada socialistă a reprezentat pentru M. H.  Maxy o redescoperire a umanităţii.

Cariera lui M.H. Maxy a continuat să se dezvolte, în anul 1949, când a fost numit Director al Muzeului de Artă al Republicii Populare Române. În anul 1954 a primit titlul de Artist Emerit, iar în 1964 i s-a acordat Ordinul Muncii, clasa a II-a.

Lucrările sale şi renumele său rămân la acelaşi statut impozant şi după 1989; în cazul lui M. H. Maxy putem vorbi este o „gurmanderie estetică” – piaţa de artă este permisivă la adresa lui, întrucât numele său a devenit un brand în sine. Achiziţionarea unei lucrări semnate M. H. Maxy echivalează cu o asumare a unui brand. Lucrările create de artist aidoma cerinţelor socialiste se supun aceluiaşi brand. Lucrările realizate de  M. H. Maxy sunt de cele mai multe ori recunoscute şi de un novice în domeniul artei, nu doar pentru că aceste opere se află într-un spaţiu de consum de cultură precum un muzeu, ci pentru redefinirea meritelor sale de artist şi director de muzeu şi după anul 1990.

Dacă permisivitatea nu este încă o caracteristică a artei, lui M. H. Maxy i s-a oferit statutul de artist, omiţându-i-se trecutul socialist, iar lucrările sale, indiferent de subiect, primesc  o judecată de valoare aproape general valabile. A achiziţiona o lucrare semnată M. H. Maxy echivalează cu o investiţie de succes în artă. M. H. Maxy este considerat un artist avangardist, o valoare tradiţională, un mare maestru al picturii româneşti, şi un orientalist – conform subiectelor de la  licitaţiile sale de artă actuale.

Cazul lui M. H. Maxy este unul insolit. Aidoma capacităţii sale de a se adapta la schimbările artistice, politice, sociale, postum lucrările sale realizează acelaşi lucru. Îşi găsesc şi îşi menţin locul de capodopere ale artei româneşti. De asemenea, cazul lui M. H. Maxy, şi lucrările cu subiecte şi titluri socialiste îşi găsesc un loc în cadrul caselor de licitaţie bucureştene.   M. H. Maxy a murit în anul 1971. Lucrările sale şi-au făcut singure un loc în acest supermarket al artei contemporane, aducând după ele şi renumele său. Se poate vorbi şi despre viceversa propoziţiei de mai sus, afirmând că M. H. Maxy prin statutul său de artist, om al artelor, a putut să confere această aură şi lucrărilor sale prezente în piaţa artei şi în anul 2021.

Mihaela Ion este manager cultural, curator, teoretician de artă și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține cursul online Artişti care au schimbat complet felul în care privim arta.

Foto: Artindex.ro, MNAR.

Cazul lui M. H. Maxy este unul insolit. Aidoma capacităţii sale de a se adapta la schimbările artistice, politice, sociale, postum lucrările sale realizează acelaşi lucru. Îşi găsesc şi îşi menţin locul de capodopere ale artei româneşti.

 

 

 



14
/01
/18

Începând de astăzi, timp de 30 de zile, “Ziarul Metropolis” va prezenta  zilnic pe pagina sa de Facebook câte o fotografie din expoziția “On the Path of Hope”/ “Pe calea speranței”, realizată de fotografa Dimitra Stasinopoulou, în cadrul proiectului internațional “Rolul mass-media în tratarea temei refugiaților și migranților”.

12
/01
/18

Geta Brătescu, marea doamnă a artei conceptuale din România, a primit, în atelierul său de lucru, distincția oferită de Excelența Sa, Domnul Klaus Werner Iohannis, Președintele României. Decorația a fost înmânată pe 10 ianuarie 2018 de consilierul prezidențial pentru Cultură, Culte și Centenar, domnul Sergiu Nistor, și de doamna Liliana Țuroiu, președintele Institutului Cultural Român. 

11
/01
/18

Emisiunea cu ajutorul căreia telespectatorii răsfoiesc, de peste 52 de ani, singurul dicţionar enciclopedic pe micul ecran surprinde cu noutăţi la începutul anului 2018. Documentare realizate de profesioniştii de la reputatele companii ARTE, ORF, AMPERSAND etc. vor putea fi urmărite în premieră pe postul TVR 1, la Teleenciclopedia, începând cu sâmbătă, 13 ianuarie, ora 18.50.

07
/12
/17

Miercuri, 6 decembrie, Muzeul Național de Artă al României a redeschis Sala Constantin Brâncuși. Evenimentul a avut loc în prezența lui Lucian Romașcanu - Ministrul Culturii și Identității Naționale, a Directorului Liviu Constantinescu, a Directorului Științific Octavian Boicescu și a echipei de specialiști MNAR. Alături de aceștia au fost de față invitați ai corpului diplomatic și personalități ale vieții culturale românești.

04
/12
/17

Expoziţia „Frida Kahlo and Diego Rivera: Polish Context” a fost deschisă la ZAMEK Culture Centre din Poznan în încercarea de a da de urma tabloului „The Wounded Table” văzut ultima dată în 1955, la Varşovia.

23
/11
/17

Ultimul tablou pictat înainte de moarte de fostul premier britanic Winston Churchill, The Goldfish Pool at Chartwell, a fost vândut la licitație la Londra cu suma de 357.000 de lire (402.160 de euro). Churchill, laureat al premiului Nobel pentru Literatură si pasionat de pictură a realizat zeci de tablouri pe care însă nu le vindea niciodată...

18
/11
/17

  Expoziția „Podoabe străvechi”, cuprinzând câteva sute de obiecte de podoabă cu o vechime cuprinsă între 5.000 și 8.000 de ani, descoperite în așezări și morminte din sud-estul României, a fost deschisă joi la Muzeul județean Buzău. „Expoziția este o premieră națională și este rodul parteneriatului între opt muzee: Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” București, […]