„Melcul”: despre forța și frumusețea vieții copleșitoare
https://www.ziarulmetropolis.ro/melcul-teatrul-metropolis-despre-forta-oamenilor-coplesiti-si-frumusetea-umana-din-vicisitudini/

Dintre spectacolele scrise şi regizate de Lia Bugnar la Teatrul Metropolis, vă prezentăm astăzi unul ce aduce pe scenă o realitate tulburătoare a României trecute şi prezente, dar şi multe, emoţionante nuanţe de umanitate, într-o montare cu nume aparent enigmatic: „Melcul”

Un articol de Cristina Enescu Aky|31 octombrie 2019

Povestea este inspirată din istoria reală a unei românce, o poetă emigrată în Germania în ultimul și cel mai crâncen deceniu al comunismului românesc. Povestea este însă perfect valabilă și interesantă și astăzi, căci vorbește despre dezrădăcinare și identitate, despre umanitatea ce răsare în mijlocul celor mai dificile situații, despre cum încearcă viața iubirile, prieteniile și loialitățile și poate chiar despre ce înseamnă să fii „acasă” într-un spațiu, o cultură, un prezent, o relație, o identitate.

Subiectul migrației este unul fierbinte și dramatic de bună vreme. Iar povestea imigranților români veniți în Occident la muncă este deja de decenii bune un fenomen al României contemporane. Acesta nu este însă un spectacol social sau tezist, nu se simte nicăieri gustul sălciu al unei montări în slujba unei idei (fixe). Puterea magică a teatrului este tocmai capacitatea de a spune povești ale realității în modalități cuceritoare, noi, care inspiră și deschid noi perspective. Nu e un spectacol social în sensul comun, apăsător al cuvântului, ci este, dacă vreți, social în sensul că dă viață unor emoții, transformări, călătorii care fac parte integrantă din societatea și lumea noastră de astăzi. O lume în care mulți se rup fără voie de locul lor în căutarea unei sorți mai bune în alte locuri, iar alții sunt captivi în locul și momentul vieții lor datorită unor neajunsuri fizice, sufletești sau de caracter.

Așadar, Maia Morgenstern o interpretează pe Ana (dublura rolului fiind interpretată de Maria Obretin). Ana e o forță a naturii și totodată un suflet fragil, e frământare și dedicare totală, e femeie, semi-zeu și suflet fragil deopotrivă, un om plin de forță dar și de tânjire și melancolii. Românca Ana ajunge în casa unor vârstnici avuți din Germania, frumoasă și vârstnica doamnă Lili și soțul ei, bătrânul Bauhofer, interpretat de Constantin Cojocaru, pe care în acest rol îl veți regăsi în deplinătatea talentului său neștirbit de cariera îndelungată. Lili (Emilia Dobrin, o actriță de o impresionantă frumusețe a maturității și a interpretării) e un poem de femeie, pe cât de restrânsă ca mobilitate în scaunul ei cu rotile, pe atât de plină de viață în amintiri și emoții. Balansul între imaginația și amintirile celor doi bătrâni se împletește cu viața îngrijitoarei lor, Ana, care a devenit mai degrabă un membru al familiei.

Apare în poveste și Frank, un nepot (Virgil Aioanei / Vitalie Bichir) tip lichea-parazit-profitor ahtiat după averea bătrânilor (un vezi-Doamne cineast care și-a încercat norocul cu un film despre un melc strivit de un bocanc – un eșec din perspectivă cinematografică, dar cumva o tulburătoare metaforă pentru viața personajelor acestei povești) și o tânără, Lora, o toxicomană cu o relație surprinzătoare cu nepotul, cei doi bătrâni și Ana. Lora este interpretată de Letiția Vlădescu, o actriță ca un buchet de artificii într-un pachețel aparent firav (pe care indubitabil merită să o urmăriți și în alte spectacole, printre care, tot la Teatrul Metropolis, „7 dintr-o lovitură” și „Peretele”, ambele scrise și regizate tot de Lia Bugnar, sau one woman show-ul „Această Sonia”, selectat în Festivalul Național de Teatru 2019).

Povestea principală a spectacolului e așadar despre exodul românilor la muncă în Occident, dar e și despre povești umane mai generale, despre starea de (e)/(i)migrant, de străin, de localnic față în față cu străinii, e despre singurătatea în afara și în interiorul unui cuplu, e despre cum se poate supraviețui când totul se năruiește, și mai e despre multe forme de iubire, printre care cea dintre doi bătrâni în a căror iubire se infiltrează boala sau moartea, iubirea de cuplu în care doar unul mai ține vie speranța, sau despre iubirea carnală, instinctuală. „Melcul” scris și regizat de Lia Bugnar, care a avut premiera la Teatrul Metropolis în 2018, spune o poveste despre înstrăinare, căutări, ce pierdem și ce (re)găsim de-a lungul drumurilor vieții. Neputința bătrânilor față în față cu povestea lor de iubire, viața apăsătoare a Anei, dublată de o forță interioară impresionantă, impulsurile erotice care se inserează în viața personajelor, sentimentele care adesea merg în răspăr cu realitatea – toate acestea sunt elemente inevitabile ale vieții, și care aici dau autenticitate și substanță spectacolului.

Un melc e definit, de regulă, de faptul că își poartă casa cu sine peste tot, nomad etern și etern la domiciliu, cumva chiar forțat. Poate că acest spectacol, care vântură multe cotloane ale sufletului, și amare, și amuza(n)te (căci nicio dificultate sau cumpănă a vieții nu e lipsită întrutotul de hazul ei), vă va duce gândurile și spre ce anume înseamnă „acasă” pentru fiecare dintre noi. Ceva local, o situație de confort emoțional, o rutină care face imprevizibilul vieții mai puțin angoasant, o relație de iubire pe care nici moartea nu o poate dărâma, o prietenie… Sau poate multe altele, căci aceasta e frumusețea unui spectacol precum acest „Melc”: spune o poveste cu date concrete, dar o transformă de fapt într-o rampă de zbor pentru emoțiile și trăirile fiecărui spectator în parte.

*

„Melcul”

Textul și regia: Lia Bugnar

Distribuția:

BĂTRÂNUL – Constantin Cojocaru

ANA – Maia Morgenstern / Maria Obretin

LILI – Emilia Dobrin

TÂNĂRA – Letiția Vlădescu

FRANK – Virgil Aioanei / Vitalie Bichir

Scenografie: Iulia Gherghescu

Light design: Marius Atanasiu

www.teatrulmetropolis.ro

19
/03
/24

Nominalizat în acest an la Women's Prize for Fiction, romanul „Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul” de Mirinae Lee, o coreeancă mutată în SUA, spune povestea teribilă a unei femei evadate din Coreea de Nord.

18
/03
/24

Proiectul „Întâlnirile Teatrul azi la Masca” iniţiat de revista Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, continuă seria de discuții profesionale cu a doua masă rotundă dedicată, de această dată, dramaturgiei românești.

18
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie.

15
/03
/24

Cea de-a cincea ediție a Festivalului Filmului Palestinian, organizată de Centrul Cultural Mahmoud Darwish, sub patronajul Ministerului Culturii din Palestina și al Ambasadei Statului Palestina în România, se va desfășura între 18 și 21 aprilie la București și pe 28 aprilie la Cluj-Napoca, cu o nouă direcție artistică și o prezentare a cinematografiei palestiniene ca un Cinema of Existence.

14
/03
/24

Unul dintre cei mai importanți regizori europeni, cunoscut pentru abordarea sa contemporană a pieselor clasice și montările provocatoare din punct de vedere politic și social, Thomas Ostermeier montează pentru prima dată un spectacol în România.

14
/03
/24

Astăzi, pe 14 martie, se împlinesc trei ani de la moartea ei, la Paris, în 2021, atunci când Covidul făcea ravagii și oprise lumea în loc. Avea aproape 90 de ani.

13
/03
/24

În perioada 12-15 martie 2024, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București organizează cea de-a XXV-a ediție a Ușilor Deschise, în cele două sedii ale sale, din Str. Matei Voievod nr. 75-77 și Str. Tudor Arghezi nr. 3b.

13
/03
/24

Gabriel Bebeșelea, unul dintre cei mai bine cotați dirijori români peste hotare, aplaudat în prestigioase săli de concerte ale lumii, ca Auditorium-ul din Barcelona, Musikverein – Viena sau Sala Ceaikovski – Moscova, apreciatul violonist Alexandru Tomescu și vioara Stradivarius Elder-Voicu pe care are privilegiul de a interpreta, și un program dedicat integral lui Mozart definesc un eveniment de neratat la Sala Radio.