Metabolism. Porumboiu sau filmul radical
https://www.ziarulmetropolis.ro/metabolism-porumboiu-sau-filmul-radical/

CRONICĂ DE FILM „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism“ duce la un nou nivel stilistica minimalistă şi tentativa de conceptualizare a realităţii pe care Corneliu Porumboiu le-a început în „A fost sau n-a fost?“ (2006) şi pe care le-a continuat în „Poliţist, adjectiv” (2009).

Un articol de Ionuţ Mareş|18 septembrie 2013

CRONICĂ DE FILM „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism“ duce la un nou nivel stilistica minimalistă şi tentativa de conceptualizare a realităţii pe care Corneliu Porumboiu le-a început în „A fost sau n-a fost?“ (2006) şi pe care le-a continuat în „Poliţist, adjectiv” (2009).

Nu este, obligatoriu, un nivel superior, dar este cu siguranţă unul mai radical şi experimental, care riscă să ia pe nepregătite o bună parte a publicului românesc.

Metabolism“ este un film profund autoreferenţial, care demonstrează unele din obsesiile de cineast ale lui Porumboiu: cadrele lungi (numai 17 în total), timpul real, un grad cât mai ridicat de obiectivitate, ideea de interval şi de trecere, respingerea naraţiunii de tip clasic, testarea aşteptărilor şi a limitelor spectatorilor.

Porumboiu realizează un film despre ce se ascunde în spatele unui film. O demitizare cerebrală şi, pe alocuri, căutat-demonstrativă a procesului de asamblare a unei producţii cinematografice, din perpectiva regizorului-scenarist. Un exerciţiu de cinema solicitant, dar a cărui vizionare poate oferi satisfacţii de lungă durată, în special (dar nu exclusiv) cinefililor cu gusturi exersate.

Story-ul – o aventură între un regizor de film, Paul (Bogdan Dumitrache), şi o actriţă secundară, Alina (Diana Avrămuţ), în timpul turnării unui lungmetraj politic – este doar scheletul. Pretextul de la care porneşte Porumboiu în tentativa de a decortica lent mecanismele prin care arta (în acest caz, filmul) apropriază realitatea, iar aceasta din urmă o transformă decisiv pe prima.

Este o pendulare continuă, ca în momentul în care, imediat după ce Alina repetă sub privirile lui Paul o secvenţă ce urma să fie filmată a doua zi, ajungem să vedem o formă asemănătoare a respectivei secvenţe, doar că protagonist este însuşi regizorul.

Metabolism

O scenă din „Metabolism“, cu Diana Avrămuţ (stânga), Bogdan Dumitrache şi Mihaela Sârbu

Aşa cum ne-a obişnuit, Porumboiu joacă deschis şi cinstit, cu cărţile pe faţă. Lansează o ipoteză, pe care apoi o exemplifică, aproape obsesiv, cu o precizie infinitezimală (discuţia de la început despre durata unui cadru filmat pe peliculă, discuţiile repetitive despre abordarea rolului de către Alina, secvenţa endoscopiei etc).

Este un didacticism deloc supărător, deoarece se salvează prin ironie şi umor, prin scenografia exotică, atipică universului cinematografic românesc, prin încadraturile picturale, din care au fost eliminate planurile secunde şi mişcarea personajelor, prin jocul afectat, plat, uniform, bressonian, al actorilor. Personajele nu sunt purtătoare de psihologii, aşa cum ne serveşte cinematografia mainstream. Ele doar există şi dialoghează, în timp ce acţiunile lor sunt minimale.

Citiţi şi: Corneliu Porumboiu, despre „Metabolism“: „Cred că e un film bun“

Metabolism” este o epură, o diagramă, o formă de abstractizare până la limita unui limbaj cinematografic criptic, până la marginea unei autoreferenţialităţi care îşi este suficientă aproape doar sieşi.

„Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism“ intră de vineri, 20 septembrie, în cinematografe, distribuit de Independenţa Film.

Dacă v-a plăcut articolul, urmăriţi-ne și pe Facebook!

INFO

„Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism“ (România, 2013)

Regia: Corneliu Porumboiu

Cu: Bogdan Dumitrache, Diana Avrămuţ, Alexandru Papadopol, Mihaela Sârbu

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

 

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

28
/01
/17

Trei regizori - Gabriel Achim, Ruxandra Ghiţescu şi Andreea Păduraru. Trei poveşti speciale. Trei scurtmetraje româneşti simpatice - "Carne de iepure", "Nina" şi "Bricostory", disponibile pe platforma gratuită Cinepub.

28
/01
/17

Peste 150 de persoane au vizionat, în avanpremieră, la Cinema City din AFI Palace Cotroceni, filmul „Fondatorul”. Acesta prezintă povestea reală a originalului antreprenor american Ray Kroc – un agent de vânzări care a transformat McDonald’s-ul într-un imperiu global şi un brand cunoscut de toată lumea.

26
/01
/17

INTERVIU „Cred că experimentul este obligatoriu pentru un artist”, afirmă regizorul Adrian Sitaru. Despre noul său lungmetraj „Fixeur”, acum în cinematografe, spune că, „fiind un film despre jurnalism şi jurnalişti, am încercat să reproducem şi să amestecăm stilistica de reportaj TV de calitate în cea de cinema clasic”.

26
/01
/17

Filmele ''Bacalaureat'' al regizorului român Cristian Mungiu și ''Toni Erdmann'', cu participare românească, al regizoarei germane Maren Ade se numără printre nominalizările la premiile franceze Cesar, la categoria ''Cel mai bun film străin''. ''Elle'' de Paul Verhoeven și ''Frantz'' de François Ozon domină nominalizările la „Oscaruri franceze” - câte 11 fiecare -, inclusiv la categoriile ''Cel mai bun film'' și ''Cel mai bun regizor''.