Mick Davis, regizor: „Rolurile actorilor din «Paganini» sunt ca nişte costume făcute la comandă“
https://www.ziarulmetropolis.ro/mick-davis-regizor-rolurile-actorilor-din-paganini-sunt-ca-niste-costume-facute-la-comanda/

Spectacolul „Paganini“, regizat de Mick Davis la Teatrul Metropolis din Bucureşti, se joacă sâmbătă, 19 decembrie, şi duminică, 20 decembrie, de la ora 16.00 şi de la ora 20.00.

Un articol de Dan Boicea|17 Decembrie 2015

Regizorul Mick Davis a vorbit pentru Ziarul Metropolis despre un drum care a început la casting, cu 600 de actori şi care continuă cu o distribuţie de 34 de actori, printre care se numără Tudor Istodor, Gelu Niţu, Mihai Gruia Sandu, Adelaida Perjoiu, Claudiu Bleonţ, Ana Ciontea sau Elvira Deatcu.

Cum a fost întreaga experienţă – drumul de la idee la aplauzele de la finalul spectacolului „Paganini“?

Visul meu a fost să fac un film din „Paganini“, însă ideea de a transforma scenariul în spectacol de teatru a fost a lui George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis. Când am regizat filmul „Modigliani“ în România am crezut că atunci am avut cea mai frumoasă experienţă de lucru, însă după ce am montat „Paganini“ la Metropolis m-am răzgândit. A fost şi mai bine.

De ce? Pentru că totul era nou pentru mine. Era de parcă m-aş fi trezit în dimineaţa de Crăciun şi aş fi primit o grămadă de jucării care să-mi stimuleze imaginaţia. La casting am cunoscut peste 600 de actori şi am ajuns, în spectacol, la o formulă de 34 de actori pe scenă. A fost minunat să îi văd trecând pe toţi prin procesul acesta de a se cunoaşte, de a se întâlni cu metodele mele de lucru şi de a-şi scoate talentul la suprafaţă. I-am văzut cum şi-au adus personajele la viaţă. Scenariul iniţial a existat, însă am scris piesa, adaptată pentru scenă, pe măsură ce am lucrat.

A fost modul ideal de a lucra?

Neavând experienţa montării unei piese pe o scenă de teatru, nu ştiu dacă a fost aşa. Ceea ce mi s-a părut un lucru bun, pentru că ceea ce nu am ştiut nu a putut să mă dea peste cap… Poate că am fost naiv sau poate că am făcut lucrurile exact aşa cum a trebuit… Nu ştiu… Tot ce ştiu e că, văzându-i lucrând pe actori, am fost ajutat şi eu să scriu mai bine. Ceea ce a fost grozav!

Aţi înţeles mai bine de ce aveau nevoie pentru a juca mai bine?

Da. Le-am remarcat punctele forte, dar şi slăbiciunile, şi aşa am putut să încorporez aceste porniri fireşti ale actorilor în structura personajelor lor. Rolurile lor sunt ca nişte costume făcute la comandă.

Ce aţi învăţat despre teatru, în general, şi despre teatrul românesc, în special, după această perioadă petrecută la Metropolis?

Am aflat că se munceşte din greu şi că nu e ca în film, unde înregistrezi, lucrezi la montaj şi apoi îi dai drumul în lume, fără a mai deţine controlul după ce a fost lansat în cinematografe. În teatru, un spectacol se poate juca câţiva ani, dar te poţi întoarce şi poţi ajusta ceea ce nu mai merge. Un spectacol se poate reinventa atâta timp cât rămâne fidel poveştii.  E admirabil şi greu ce face un actor.

Eu n-aş putea face asta, nu doar în România, ci nicăieri în lume. Să stai pe o scenă şi să repeţi atât de mult… Dar actorii au disciplină, iar eu am fost norocos să lucrez cu ei.

Actorii români sunt suficient de buni încât să fie competitivi pe plan internaţional?

Cu siguranţă! Talentul e talent, indiferent de limba în care se exprimă. Bineînţeles, te ajută să vorbeşti o engleză foarte bună. Acelaşi lucru i se poate aplica şi unui regizor român care lucrează în America sau în Marea Britanie. De exemplu, Chris Noth, prietenul meu, a lucrat recent cu regizorul român Andrei Belgrader la un spectacol de pe Off-Broadway, „Doctor Faustus“, la New York. Fiecare loc este diferit. Modul de interpretare american e diferit faţă de cel românesc. În cele din urmă, totul se reduce la a spune o poveste şi la comunicare.

Şi cum aţi spus povestea lui „Paganini“?

Am plecat de la acestă idee: şi-a vândut Paganini sufletul diavolului, pentru a reuşi în muzică? Şi dacă a făcut-o, care au fost motivele pentru care a mers atât de departe? În construirea personajului am căutat acel motiv personal foarte puternic.

Ce v-a determinat să îl alegeţi pe Tudor Istodor în rolul lui Paganini?

Dacă te uiţi la Tudor vezi un tip foarte simpatic, cu un zâmbet încântător. Dar am privit mai departe şi am văzut în el un mare potenţial de transformare. E un actor care ascultă şi e foarte dedicat. E admirabil, pentru că mulţi actori nu sunt atenţi, se gândesc prea mult la ce trebuie să facă. Tudor a făcut ce ar fi făcut orice actor de top.

Pentru că trebuia să ţină în mână vioara şi să se mimeze o interpretare, a studiat timp de 5-6 luni partitura, împreună cu violonistul Alexandru Tomescu şi cu mama lui. Şi, de aceea, chiar dacă nu cântă la instrument, ci doar se preface, Tudor nu atinge nici o notă greşit. Spectatorii trebuie să fie miraţi şi să spună: cum poate face asta?

12039113_1915254988700105_8843708880455925642_o

Tudor Istodor, alături de Mick Davis la repetiţiile pentru „Paganini“

Ce reacţii a creat spectacolul?

A fost mai mult decât mă aşteptam. Au fost oameni care mi-au spus că nu au mai văzut aşa ceva pe scenă, un spectacol ca un film… N-am avut de ales, aşa a trebuit să-l fac… N-am vrut să-i învăţ pe oameni cine a fost Paganini, ei pot face asta căutând pe Google. Am vrut să le ofer o călătorie, o aventură în care să meargă cu plăcere. Iar George Ivaşcu mi-a lăsat toată libertatea de care am avut nevoie.

Cine este Mick Davis

S-a născut la 1 august 1961 la Glasgow, Scoția. A lucrat ca antrenor de fitness al echipei de fotbal Celtic. Acolo l-a cunoscut pe Rod Stewart, suporter împătimit al echipei Celtic. Prietenia cu marele cântăreț a marcat începutul carierei lui Mick Davis în cinematografie. Mutat la Los Angeles, Davis s-a afirmat ca scenarist al filmelor „Războiul Vampirilor” (Vampire War – 1996), „Dragoste la Paris” (Love in Paris – 1997), „Meciul” (The Match – 1999), „Invizibil” (The Invisible – 2007). În 1999, Davis şi-a făcut debutul ca regizor cu filmul „Meciul”, o comedie romantică filmată în Scoția. A mai fost producător pentru Jerry Bruckheimer, al serialului „Eleventh Hour“, a scris scenariul pentru „Another Nine & a Half Weeks“ și a lucrat la „Elizabeth“, pentru Shekhar Kapur.

În 2004, Mick Davis a regizat filmul „Modigliani”, o biografie a pictorului italian Amedeo Modigliani. A fost realizat la studiourile din Buftea, iar distribuția include alături de Andy Garcia mai mulți actori români printre care Mihai Gruia Sandu, George Ivașcu, Lia Bugnar.

După 10 ani, Mick Davis a revenit la București pentru a spune povestea unui alt artist emblematic, Niccolo Paganini, de data aceasta pe scena Teatrului Metropolis. Fascinat încă din copilărie de violonistul numit „muzicianul diavolului”, pe care îl vedea ca pe un fel de star rock, un Mick Jagger sau Jim Morrison al vremii sale, Davis a scris un scenariu despre viața lui Paganini. Mick Davis a montat la Metropolis acest scenariu considerat de Martin Scorsese unul dintre cele mai bune din cele pe care el le-a citit la Hollywood.

Foto: pagina oficială „Paganini

21
/02
/19

Omul cel bun din Seciuan de Bertolt Brecht, spectacolul montat de regizorul Andrei Şerban la Teatrul Bulandra, rămâne o parabolă grăitoare despre „omul nou”. I-am putea spune la fel de bine „omul contemporan” sau într-o formulă deja consacrată, „omul recent”.

21
/02
/19

CRONICĂ DE FILM Cu „The Favourite” (2018), grecul Yorgos Lanthimos se instalează confortabil în zona mainstream a cinema-ului de autor. Este cel mai puțin perturbator film al său și, probabil, cel mai relaxat, chiar dacă sunt prezente toate mărcile sale stilistice. O lejeritate și o lipsă de încrâncenare binevenite.

21
/02
/19

“Charleston” (regia Andrei Crețulescu), “Dragoste 1. Câine” (regia Florin Șerban), “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari” (regia Radu Jude), “Moromeții 2” (regia Stere Gulea) și “Pororoca” (regia Constantin Popescu) intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film. Câstigătorii vor fi anunțați în cadrul Galei Premiilor Gopo, care va avea loc marți, 19 martie, la Teatrul Național din București. Evenimentul va fi transmis live, începând cu ora 20.00, pe Film Now.

21
/02
/19

Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” vă invită la vernisajul expoziției „UNArte la Antipa’’ care va avea loc vineri, 22 februarie de la ora 14.00, la sediul muzeului din Șoseaua Kiseleff nr. 1.

21
/02
/19

Violonistul LIVIU PRUNARU, concert-maestru al celei mai bine cotate orchestre simfonice din lume, Royal Concertgebouw Amsterdam, artistul care se bucură de dreptul de folosinţă asupra viorii de patrimoniu universal  Stradivarius „Pachoud” din 1694 – va putea fi aplaudat la Sala Radio, într-un concert extraordinar în care se va afla într-o dublă ipostază: de solist și... dirijor!

21
/02
/19

Apoi, lucrurile au luat o întorsătură nedorita. Tati a descoperit că durerile constante pe care le resimtise in ultimele zile in zona toracelui erau semnul unei boli grave, apărută pe fondul stresului și imunității scăzute.

21
/02
/19

De‑acum eram tot timpul împreună, titirelul, mama, tata şi cu mine, titirelul cu toanele lui, noi, ceilalţi trei, cu nelinistile și micile noastre bucurii.

19
/02
/19

SĂ NU UCIZI, filmul co-regizat de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru și inspirat de scandalul media care a cutremurat sistemul sanitar din România acum câțiva ani, va avea pe 1 martie premiera în cinematografele din 29 de orașe din țară.

19
/02
/19

Se joacă la Green Hours spectacolul „Această Sonia” – un one-woman show cu Letiția Vlădescu, scris și regizat de Lia Bugnar.

18
/02
/19

Unul dintre cei mai mari dirijori români, CRISTIAN MANDEAL – care se bucură de peste 45 de ani de activitate, în care a dirijat sute de concerte pe 4 continente, în 35 de ţări – și tânărul violoncelist român ȘTEFAN CAZACU (25 de ani), care cântă pe un violoncel creat în urmă cu 101 ani, la Torino (Italia), de către lutierul Georg Ullman – își dau întâlnire pe scena Sălii Radio, într-un concert extraordinar prezentat vineri, 22 februarie (19.00), alături de ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO.

17
/02
/19

CRONICĂ DE FILM În „Marele Dictator” (1940), Chaplin îl parodia pe Hitler. Scena jocului macabru cu globul pământesc folosit ca balon a devenit cult. Un portret sarcastic al unui om diabolic care influenţează întreaga lume face şi regizorul Adam McKay în „Vice”, o satiră la adresa fostului vicepreşedinte american Dick Cheney.

Page 1 of 77712345...102030...Last »