Miguel de Cervantes, 400 de ani de la trecerea în eternitate
https://www.ziarulmetropolis.ro/miguel-de-cervantes-400-de-ani-de-la-trecerea-in-eternitate/

„Nu-i amintire care să nu se şteargă cu timpul, nici durere pe care să nu o mistuie vremea.”, Don Quijote de la Mancha, Miguel de Cervantes. În urmă cu 400 de ani se stingea din viaţă întemeietorul romanului modern şi simbolul literaturii spaniole.

Un articol de Petre Ivan|22 aprilie 2016

Cunoscut în primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la Mancha” – una din cele mai valoroase opere ale literaturii universale, Miguel de Cervantes Saavedra a murit, sărac, pe 22 aprilie 1616 şi a fost îngropat în ziua următoare, potrivit documentelor epocii.

Viaţa sa cuprinde numeroase aventuri interesante, care i-au servit drept modele pentru crearea acestui personaj fabulos, atât de actual şi astăzi.

Primii ani

Miguel de Cervantes s-a născut pe 29 septembrie 1547 într-o familie de origine cordobesă. La început s-a numit Miguel de Cervantes Cortina, dar şi-a schimbat numele Cortina mult mai târziu, pentru a nu fi confundat cu un coleg de arme, care purta un nume identic cu al său şi care fusese judecat pentru dezertare.

Ideea că ar putea fi privit drept o persoană compromisă îl speria, aşa că a fost nevoit să adopte un pseudonim de supravieţuire. Tatăl său, Rodrigo, era bărbier. Pe vremea respectivă, bărbierii îndeplineau şi funcţia de chirurgi, efectuând operaţii dificile, care, de regulă, nu aveau prea multe şanse de reuşită.

Ne aflăm în vremuri în care se descopereau remedii noi la fiecare pas, dar, de obicei, acestea nu prea ajutau pacienţii să supravieţuiască. Se pare că tot unui astfel de bărbier-chirurg îi datorăm prima încercare de operaţie pe creier, aşa-numita trepanaţie.

Rodrigo nu era, se pare, prea talentat la operaţii.

Ţine minte, dragul meu Sancho, de la cel care are multe merite, se şi aşteptă să facă mai mult. – Miguel de Cervantes

La un moment dat este nevoit să plece împreună cu familia la Valladolid, pentru a scăpa de creditori, dar este prins şi încarcerat. Cu mare greutate reuşeşte să plătească o parte din datorii prin vânzarea propriilor bunuri şi este salvat doar de moartea tatălui său, care îi lasă o moştenire suficient de mare pentru a fi eliberat din închisoare.

Studii şi război

Cervantes a studiat sigur la o şcoală iezuită, dar nu avem mărturii că şi-ar fi încheiat studiile universitare. Ştim, în schimb, că a reuşit să participe la diverse cursuri la Valladolid, Madrid şi Sevilla.

Don Quijote și Sancho Panza, la Madrid

Don Quijote și Sancho Panza, la Madrid

La Madrid a fost remarcat de profesorul de gramatică Lopez de Hoyos, care i-a publicat trei poezii într-o colecţie editată de el. Cervantes va fi nevoit să fugă din ţară şi să se stabilească în Italia datorită unui duel cu Antonio Sigura.

Un astfel de comportament nu era pe placul regelui Filip al II-lea şi, de teama pedepsei, Cervantes se retrage la Roma. Aici ia contact cu bogata cultură italiană. Poemele scrise Ariosto şi Leon Hebreul îl inspiră şi îl determină să citească tot mai mult.

Tot aici îşi începe propriu-zis cariera literară, dar intră totodată şi în armată. Începând cu 1570 se îmbarcă pe galera Marquesa, sub comanda lui Diego de Urbina, şi participă la marile bătălii ale vremii. Prima dintre ele este celebra încleştare de la Lepanto (1571).

Într-un raport întocmit opt ani mai târziu se preciza: „Când se putea zări deja armata turcă, în bătălia navală numită, numitul Miguel de Cervantes se simţea rău şi avea febră, iar numitul căpitan… şi mulţi prieteni ai lui i-au spus, că dacă era bolnav şi avea febră, să rămână în camera sa de pe galeră; şi numitul Miguel de Cervantes a răspuns că ce s-ar spune despre el, şi că nu asta ar trebui să facă, şi că preferă să moară luptând pentru Dumnezeu şi pentru rege, decât să rămână sănătos ascunzându-se…

Muzica recompune spiritele frânte şi uşurează greutăţile cauzate de spirit. – Miguel de Cervantes

 

Şi s-a luptat plin de curaj cu numiţii turci în numita bătălie, în locul unde se dezîmbarcase, ascultând ordinele căpitanului, împreună cu alţi soldaţi. Şi odată terminată bătălia, ştiind don Juan cât de bine luptase numitul Miguel de Cervantes, i-a crescut onorariul cu patru ducaţi… Din acea bătălie navală a ieşit rănit de două săgeţi, în piept şi în mână, rămânând ciung“. De atunci a primit porecla „ciungul de la Lepanto“.

În realitate nu rămăsese ciung, doar avea mâna stângă uşor anchilozată, datorită secţionării unui nerv. Această infirmitate oarecum modestă nu l-a împiedicat să lupte în continuare, reuşind să rămână la fel de viteaz şi în bătăliile de la Navarino (1572), şi în campania din Tunisia (1573).

Prizonier în Alger

Pe 26 septembrie 1575 atât Miguel, cât şi fratele său Rodrigo au fost capturaţi de piraţii turci pe când încercau să se întoarcă în Spania. Au fost apoi Miguel de Cervantesvânduţi ca sclavi în Alger, de unde Rodrigo se va întoarce de-abia peste un an, iar Miguel, peste cinci. A avut nu mai puţin de patru tentative de evadare, fiecare soldându-se cu un eşec.

De fiecare dată a refuzat să-şi trădeze complicii, suportând greutatea pedepselor fără a se lăsa intimidat de ameninţările guvernatorului turc în subordinea căruia fusese dat. De-abia în 1580, prin operaţiunea a doi fraţi iezuţi care se aflau în trecere, s-a plătit răscumpărarea pentru vrednicul soldat.

Acesta a fost salvat cu doar câteva minute înainte de a fi îmbarcat pentru Constantinopol. Nimeni nu l-ar mai fi putut răscumpăra de acolo.

Literatură şi familie

Întors acasă, Cervantes începe să-şi plătească datoriile contractate de familia sa pentru plătirea răscumpărării. Reuşeşte să îndeplinească diverse misiuni periculoase în cadrul armatei şi capătă suficienţi bani pentru a putea scăpa de creditorii agasanţi. Pe 12 decembrie 1594, Cervantes decide că a venit vremea să se însoare. Soţia sa, Cătălina, era o femeie tânără, fără o avere considerabilă.

 

Tristeţea nu este pentru bestii, ci pentru oameni; dar dacă un om o simte pentru prea mult timp, devine bestie. – Miguel de Cervantes

 

După doar doi ani, cei doi se separă. Pentru Cervantes, ca şi pentru Don Quijote, Dulcineea potrivită (personaj feminin al romanului) exista probabil doar în închipuire. După acest eşec matrimonial, Cervantes se retrage la Sevilla, unde îndeplineşte funcţia de perceptor de impozite. După câţiva ani este acuzat de fals în acte şi întemniţat. În închisoare va începe să scrie despre Don Quijote.

După eliberarea sa, va mai trăi ceva timp, suficient pentru a termina o creaţie ieşită din comun şi plină de savoare. Pe 22 aprilie 1616 deceda la Madrid un scriitor inegalabil.

(sursa: wikipedia, ziarullumina.ro)

Foto: Miguel de Cervantes  – Wikipedia, facebook

27
/02
/20

Fragmente esențiale dintr-o carte-monument „Balcanii. De la sfârșitul Bizanțului până azi”, de Mark Mazower (profesor de istorie la Columbia University).

25
/02
/20

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges și Cortázar, Sábato a dat o viață nouă literaturii sud-americane.

21
/02
/20

Marketingul face întâlnirea/interacțiunea dintre artiști și public posibilă. Este esențial, dat fiind că artele spectacolului nu există în lipsa receptării directe de către un public prezent în proximitate. Volumul combină fondul teoretic cu câteva studii de caz și opiniile unor personalități ale lumii culturale/profesioniști cu mulți ani de experiență. Printre ei: Emil Boroghină, Constantin Chiriac, Lucian Vărșăndan, Adrian Roman, Dan Bartha-Lazăr, Vava Ștefănescu, Gilda Lazăr, Marinela Țepuș, Tamara Susoi, Maria Sârbu și Simion Buia.

16
/02
/20

Pe 12 februarie s-au împlinit 126 de ani de la nașterea uneia dintre scriitoarele cele mai cunoscute ale României interbelice. Purtând un pseudonim pe care l-a dezagreat dar care a consacrat-o, Otilia Cazimir a fost o feministă a vremii ei, dar și iubita discretă a unui alt mare poet.

09
/02
/20

În „Fata cu Leica” (Editura Art, 2019), Helena Janeczek spune extraordinara poveste a fotografei Gerda Taro, prima femeie fotograf ucisă pe front și partenera legendarului Robert Capa. O carte de neratat!

09
/02
/20

Născut pe 9 februarie 1940, la Cape Town, scriitorul sud-african J.M. Coetzee, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2003), împlinește astăzi 80 de ani. Cartea pe care v-o propunem este primul său roman, „Ținuturi în crepuscul” (Editura Humanitas Fiction).

06
/02
/20

Vineri, 21 februarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta 38), va avea loc o dezbatere pornind de la volumul „Suntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea”, apărut de curând la Editura Polirom, în traducerea Biancăi Alecu.

05
/02
/20

Pentru că februarie este luna iubirii (veți constata atât pe 14 februarie, cât și pe 24), ne-am gândit ce carte s-ar putea dovedi perfectă atât pentru doamne și domnișoare, cât și pentru domni. Am optat pentru „Cele zece iubiri ale lui Nishino”, de Hiromi Kawakami (Polirom, 2015, traducere din japoneză de Florin Oprina).

02
/02
/20

În cea mai nouă carte a sa, „Suntem dezrădăcinate” (Editura Polirom, 2019), Malala Yousafzai (Premiul Nobel pentru Pace, 2014) aduce laolaltă povești impresionante ale fetelor refugiate din întreaga lume.