Cum vedea Ernesto Sábato lumea
https://www.ziarulmetropolis.ro/cum-vedea-ernesto-sabato-lumea/

Ernesto Sábato (1911-2011) a fost unul dintre cei mai importanţi scriitori argentinieni din secolul XX, dacă nu cel mai important. Alături de Borges şi Cortázar, Sábato a dat o viaţă nouă literaturii sud-americane.

Un articol de Andrei Crăciun|25 februarie 2020

Înainte să fie un strălucit romancier (Tunelul, Despre eroi și morminte, Abbadon Exerminatorul), Sábato și-a dat măsura minții sale sclipitoare (înainte să fie scriitor, a fost un fizician de top mondial) în eseuri.

De-a lungul vieții a publicat mai multe cărți de eseuri care au făcut istorie – Unu și Universul, Heterodoxia, Oameni și angrenaje, Scriitorul și fantasmele.

Acestea au fost reunite în două volume care au apărut și în România în anul 2005, la editura RAO. Următoarele fragmente sunt din primul volum, tradus din limba spaniolă de Ileana Scipione.

Sábato despre știință (Unu și Universul, 1945)

Vreme de secole, omul de pe stradă a crezut mai mult în vrăjitorie decât în știință; pentru a-și câștiga existența, Kepler a fost nevoit să facă pe astrologul; astăzi astrologii anunță în ziare că procedeele lor sunt strict științifice. Cetățeanul crede cu fervoare în știință și-i adoră pe Einstein și Madame Curie. Dar datorită sorții melancolice, în aceste clipe de splendoare populară, mulți profesioniști încep să se îndoiască de puterile lor. Matematicianul și filosoful francez A.N. Witehead ne spune că știința trebuie să învețe de la poezie ; când un poet cântă frumusețile cerului și ale pământului, nu-și manifestă fanteziile nevinovatei sale concepții despre lume, ci faptele concrete ale experienței “denaturate de analiza științifică”.

Sábato despre iluzia progresului (Oameni și angrenaje, 1951)

Mijloacele devin scopuri. Ceasornicul, care a apărut pentru a-l ajuta pe om, s-a transformat astăzi într-un instrument destinat torturării lui. Înainte, când ți-era foame, aruncai o privire spre ceasornic, ca să vezi ce oră e; acum te uiți la el, ca să știi dacă îți e foame. Viteza cu care comunicăm a pus în valoare până și fracțiunile de minut și l-a transformat pe om într-o păpușă înnebunită care depinde de mersul secundarului. Teoreticienii mașinismului au susținut că mașina-unealtă, eliberându-l pe om de mucna manuală, avea să-i lase mai mult timp pentru activitățile spiritaule. În practică, a fost invers și, zi de zi, dispunem de mai pțină vreme. Patronii, sau Statul Patron, au căutat forma de a face să crească randamentul, intensificând munca omenească; s-a profitat la maximum de fiecare secundă, de fiecare mișcare a muncitorului, iar, în cele din urmă, omul s-a transformat într-un nou angrenaj al marii mașinării. Să nu ne facem iluzii cu privire la posibilitatea de a scăpa de acest destn câtă vreme dăinuie mentalitatea mașinistă.

Sábato despre noi, împreună (Heterodoxia, 1953)

Pentru Sartre, la fel ca pentru Pascal, suntem niște condamnați pe aceeași galeră care ne duce la moarte: comunitatea nu e decât o confrerie a deznădejdii. Dar realitatea nu pare atât de oribilă precum ne-o prezintă rațiunea (căci prin gura lui Sartre vorbește chiar rațiunea) : iubirea, echipa, prietenia ne prezintă un alt fel de comunitate. Împotriva singurătății și a disperării, apar comunicarea și iubirea, activitățile în comun, sentimentele în comun, credința în existență. Și credem în tot, pentru că e absurd.

Sábato despre scris, călătorii și copilărie (Scriitorul și fantasmele lui, 1963)

La bine și la rău, adevăratul artist scrie despre realitatea pe care a suferit-o (…), adică despre patria lui; deși uneori pare că scrie istorii situate departe în timp și spațiu. Cred că Baudelaire a spus că patria e copilăria. Și mi se pare greu să se scrie ceva profund care să nu fie legat, pe față sau nu, de copilărie. De aceea, chiar marii expatriați, ca Ibsen sau Joyce, au continuat să facă și să desfacă acea unică și misterioasă țesătură. Călătoria e întotdeauna puțin superficială. Scriitorul vremii noastre trebuie să coboare adânc în realitate. Iar, dacă voiajează, el trebuie paradoxal să o facă pentru a coborî adânc, în locul și în ființele din propriul său colțișor.

Sábato despre cea mai prețioasă condiție a scriitorului (Scriitorul și fantasmele lui, 1963)

Fanatismul. El trebuie să aibă o obsesie fanatică, nimic să nu se pună înaintea creației lui, trebuie să-i sacrifice orice. Fără fanatism, nu se poate face nimic important.

Mijloacele devin scopuri. Ceasornicul, care a apărut pentru a-l ajuta pe om, s-a transformat astăzi într-un instrument destinat torturării lui. Înainte, când ți-era foame, aruncai o privire spre ceasornic, ca să vezi ce oră e; acum te uiți la el, ca să știi dacă îți e foame. (Ernesto Sábato)

26
/03
/20

Cartea “Izgoniții” a fost publicată anul trecut la Polirom. Ea vine după “Sectanții” și “Bandiții”, împreună formând o trilogie a marginalilor unică în literatura română. A scris-o Vasile Ernu.

23
/03
/20

Ne-am întors la o carte clasică – “I.L. Caragiale despre lume, artă și neamul românesc”, antologie de Dan C. Mihăilescu, publicată la Editura Humanitas încă din 1994 (și republicată în 2012). Să vedem, deci, ce mai vedea Nenea al nostru la noi.

17
/03
/20

”Zilele acestea cuvântul cheie ar trebui să fie solidaritate”, susține filosoful Mihai Șora, în timp ce actrița Maia Morgenstern mărturisește: ”Oamenii trebuie să nu își piardă încrederea, să fie convinși că arta, teatrul, cultura reprezintă un factor esențial al existenței noastre.”

16
/03
/20

Editura Litera organizează în perioada 16 – 18 martie 2020 o campanie de reduceri pe www.litera.ro care să îi inspire pe cititori și să îi îndemne spre activități dedicate lecturii pentru acasă.

16
/03
/20

Centrul de Resurse în Comunicare, Asociația Techsoup, Teach for Romania, Seeding Knowledge Foundation, cu sprijinul Kaufland România și în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării lansează „Școala pe Net”, o platformă multimedia gratuită, destinată cadrelor didactice care pot învăța mai ușor de la specialiști în educație și IT cum să utilizeze resurse online, utile în procesul de predare.

07
/03
/20

Marți, 10 martie, ora 19.00, la Librăria Cărtureşti Verona Demisol (Str. Pictor Arthur Verona 13-15, Bucureşti), va avea loc lansarea volumului „Academia politică de la Aiud. Deținuți politici în România anilor ’80”, de Borbély Ernő, apărut la Editura Polirom, ediţie îngrijită de Dalia Báthory și Andreea Cârstea, cuvînt‑înainte de Szőcs Géza.

05
/03
/20

Cartea “Nicolae S. Șucu. Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război 1908-1918”, text stabilit de Cristina Jelescu, ediție îngrijită de Daniel Cain, a fost publicată la editura Humanitas în anul 2017 și este una dintre cele mai interesante lucrări referitoare la lumea din Balcani de dinainte de România Mare.

01
/03
/20

Muzeul Național al Literaturii Române vă invită joi, 12 martie 2020, de la ora 15.00, în Sala Perpessicius a sediului din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, la o „Evocare Henriette Yvonne Stahl”. Participă: Elena Zaharia-Filipaș, Bianca Burța-Cernat, Simona-Grazia Dima, Nina Corcinschi și Irina Stahl.

Page 1 of 10212345...102030...Last »