CRONICĂ DE FILM Cu Dana Rogoz, Mădălina Craiu şi Răzvan Vasilescu în distribuţie, „Mo” (2019), scris şi regizat de Radu Dragomir, este un debut pe alocuri stângaci, dar în final onorabil, care are curajul de a aborda un subiect sensibil.
Un articol de Ionuţ Mareş|29 septembrie 2019
„Mo” (2019), debutul în regie al lui Radu Dragomir, începe cu un cadru ca dintr-un film românesc realist: două fete sunt conduse la gară de mama uneia dintre ele şi se urcă în tren, pentru a merge la un examen la Bucureşti.
Imediat însă, când cele două studente s-au instalat în compartiment şi trenul s-a pus în mişcare, camera de filmat se opreşte pe una dintre ele. Fata, tunsă scurt, îşi pune căştile pe urechi, aşa că pe coloana sonoră izbucneşte un fragment de melodie rock, iar pe ecran apare numele personajului, cu roşu aprins, care este totodată şi titlul filmului: Mo.
Este un început proaspăt şi neaşteptat, iar surpriza este accentuată şi de descoperirea că în rolul tinerei este actriţa Dana Rogoz, cunoscută în special pentru emisiuni şi seriale de televiziune.
După acest moment reuşit, ce sugerează că am putea avea de-a face cu un alt fel de film românesc, urmează câteva scene lipsite de vitalitate, schematice. Sunt momente care aduc mai mult a producţie de televiziune şi care sunt parţial salvate de forţa jocului Danei Rogoz, interpreta unui personaj rebel.
Secvenţa examenului, când cele două colege şi prietene, Mo şi Vera (foarte bună şi interpretarea Mădălinei Craiu), sunt prinse încercând să copieze, este ratată, din cauza unei mizanscene şi a unui decupaj stângace, dar şi de o supralicitare a jocului exuberant al lui Răzvan Vasilescu, distribuit în rolul profesorului.
Neconvingător este şi momentul când fetele, după ce se plimbă prin oraş ţinându-se de gât ca în adolescenţă, îl întâlnesc seara pe profesor într-un restaurant din Centrul Vechi al Bucureştiului şi primesc invitaţia de a merge la el în apartament, pe care ele o acceptă, dintr-un amestec de provocare, curiozitate şi speranţa că îşi vor asigura totuşi examenul.
De aici încolo însă, filmul, care are o durată de nici 80 de minute, se redresează, deşi constrastul tot mai accentuat dintre realismul fetelor şi excentricitatea, revelată în intimitatea locuinţei, a personajului alunecos al lui Răzvan Vasilescu este uşor artificial.
Dar jocul imprevizibil, tensionat şi riscant, la limita dintre atracţie şi abuz, pe care Mo şi profesorul încep să îl facă sub privirile Verei are o energie bună, pe care Radu Dragomir o construieşte cu abilitate şi o încheie credibil, evitând pericolul simplificării.
„Mo” va intra în cinematografe la 4 octombrie, fiind distribuit de Bad Unicon.
