Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte […]
Un articol de Andrada Văsii|24 octombrie 2012
Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte sã pãstreze un echilibru între antrenamentele de la Dansez pentru tine-piesele de teatru în care joacã-repetiṭii-şi viaṭa de familie.
Andrada Vãsii : Ce anume v-a determinat sã participaṭi la emisiunea Dansez pentru tine?
Monica Davidescu : Cred cã rãspunsul acesta are douã pãrṭi, ca sã zic aşa; prima parte ṭine de dorinṭa de a ajuta pe cineva sã îşi împlineascã un vis- acest cineva este George, partenerul meu, care are o poveste destul de tristã şi care a trãit pânã în acest moment numai în casa de copii. A terminat liceul şi nu are unde sã locuiasca de acum înainte. Şi-a cunoscut mama târziu şi îşi doreşte un loc în care sã se strângã toatã familia, deoarece a aflat cã are şi fraṭi şi surori.
Chiar dacã tatãl sãu a murit, el îşi doreste un loc pe care sã îl numeascã acasã. Imi doresc sã particip la realizarea acestui vis, mai ales cã este vorba de spre un om care a trãit destul de greu: a schimbat 15 locuri în care a stat şi a schimbat multe paturi, deoarece se muta din camerã în camerã conform regulilor fiecãrui cãmin. Cea de-a doua parte este la fel de importantã: cred cã a fost o motivare de a reintra într-un ritm alert, aşa cum am fost obişnuitã, deoarece dupã naşterea fetiṭei am dat mai multã atenṭie lucrurilor care ṭin de relaṭia mamã-copil şi m-am lãsat puṭin pe mine deoparte ( antrenamentele pe care le fãceam, îngrijirile etc.).
Acum pot spune cã dupã trei sãptãmâni de antrenamente la Dansez pentru tine mi-am reintrat în formã şi, deşi sunt obositã, sunt mereu în prizã.
A.V. : Aceasta era cea de-a doua întrebare: cât de grele sunt antrenamentele ? Mai aveṭi timp şi pentru alte activitãṭi ?
M.D.: Antrenamentele sunt foarte grele. Momentan nu ṭin de dimineaṭa pânã seara, ci numai şase ore, iar celelalte activitãṭi aproape în fiecare zi se rezumã la câte un alt spectacol, sau o repetiṭie. Când spun alt spectacol mã refer la cele trei spectacole pe care le am în scenã la Teatrul Metropolis (Pijamalele, Fantoma, dragostea mea! şi Gaieṭele), la cele trei spectacole pe care le am la Teatrul Naṭional Bucureşti (Molto, gran’ impressione , Omul cu mârṭoaga), dar şi despre celelalte douã spectacole; unul la Bãneasa (Boeinig Boeing), iar celãlalt la Giurgiu ( Cum sã scapi de sentimente ). Acestea din urmã au şi fost ultimele mele douã premiere din aceastã toamnã.
A.V. : Cum împãcaṭi viaṭa de actor cu cea de mamã şi cu cea de dansator? Cum reuşiṭi sã gãsiṭi un echilibru ?
M.D. : Pe lângã celelalte activitãṭi ale zilei (antrenamente, spectacole, repetiṭii dar şi transportul dintr-un loc în altul) mai sunt şi cumpãrãturile pentru casa şi îngrijirea fetiṭei, dar şi alte treburi gospodãreşti. Este simplu: o datã intratã în ritm datoritã antrenamentelor pãstrez ritmul şi acasa şi în celelalte activitãṭi. De exemplu, chiar dacã ajung seara târziu acasã îmi gãsesc timp sã aflu de la fetiṭa mea noile poveşti întâmplate în decursul zilei, îmi gãsesc timp sã citim poveşti. Chiar dacã uneori plec prea devreme dimineaṭa îmi gãsesc timp sã mã joc şi cu ea, sã facem activitãṭile obişnuite care ṭin de relaṭia mamã-copil-familie.
A.V. : Unde sunt mai mari emoṭiile ? Pe scena teatrului sau pentru debutul primei ediṭii a emisiunii Dansez pentru tine ?
M.D. : Emoṭii sunt şi acolo şi acolo, numai cã diferã. La fiecare premierã şi fiecare întâlnire cu publicul am emoṭii. Este adevãrat cã dacã sunt, de exemplu, la Fantoma, dragostea mea ! de la Metropolis ştiu ce am de fãcut, sau la spectacolul 100 la Sânziana şi Pepelea îmi cunosc bine rolul; chiar dacã sunt puṭin mai relaxatã, emoṭia la întâlnirea cu publicul rãmâne şi mereu trãiesc acel moment cu intensitate. Dacã emoṭia pe care o am în spectacol este repetatã şi susṭinutã şi sunt uşor mai relaxatã la întâlnirea cu publicul din teatru, la întâlnirea cu publicul de la Dansez pentru tine am emoṭii mai mari, mai ales pentru prima ediṭie, pentru cã fac lucruri pe care nu le-am fãcut zi de zi şi pentru cã ritmul este foarte alert. In plus, îmi doresc foarte mult sã îl ajut pe George sã îşi îndeplineascã visul, miza fiind foarte mare pentru el.
A.V. : Aveṭi un anumit ritual înainte de a intra pe scenã?
M.D. : Nu am un ritual. In schimb mã gândesc temeinic în drum spre teatru la personaj- la viaṭa lui, la trãirile lui, la replici din spectacol în aşa fel încât în clipa în care am intrat în teatru sã las deoparte viaṭa mea personalã şi sã mã concentrez pe personaj şi pe viaṭa pe care o aduc în scenã. Ca sã compar cu Dansez pentru tine aş putea spune cã aici mã gândesc la ce am de fãcut, la muzicã, încep sã îmi plasez bine în cap ritmul, dar şi schimbãrile de ritm şi mã gândesc mereu la toate indicaṭiile primite de la coregrafa Andra Gheorghe.
A.V. : Unde vã vedeṭi peste cinci ani ?
M.D. : Nu ştiu, eu sunt foarte multumitã cu ce mi-a dat Dumnezeu. Este o vorbã: nemulṭumitului i se ia darul. Eu sunt mulṭumitã cu ceeea ce mi-a dat şi pânã acum am reuşit sã îmbin şi lucrul din televiziune cu lucrul de pe scenã. Nu îmi doresc sã încetez o activitate pentru o altã activitate. Imi doresc sã pot merge cu lucrurile în paralel, atât pe scenã, cât şi într-o emisiune de genul acesta, care are o duratã mai scurtã decât un spectacol de teatru.
