Muzicianul Max Baillie: „Mai degrabă, muzica te alege!”
https://www.ziarulmetropolis.ro/muzicianul-max-baillie-mai-degraba-muzica-te-alege/

INTERVIU Violonist şi violist, Max Baillie este unul dintre cei mai versatili muzicieni din Marea Britanie, fiind cunoscut pentru calităţile sale de interpret de muzică clasică, dar şi pentru cele de compozitor, sau pentru colaborările sale în proiecte dance sau electronice. În aceste zile, concertează în România, în cadrul Festivalului SoNoRo.

Un articol de Liliana Matei|12 noiembrie 2018

Printre artiștii alături de care a cântat în ultimii ani se numără Bobby McFerrin, interpretul indian de table, Zakir Hussain, chitaristul John Williams, Tinie Tempah și alții. Max Baillie a cântat pe scene precum Carnegie Hall sau Glastonbury, dar și în Mali și Moscova, și poate fi ascultat, în mod frecvent, la posturi de televiziune și de radio. Un mare iubitor al lui Bach, Max lucrează în prezent la proiectul „Bach Voyager”, creând noi resurse online ce conțin idei și interviuri despre lucrările solo de coarde ale marelui compozitor. Max susține turnee în China, Rusia și Australia alături de Orchestra Aurora, unde a fost prim-violist până în anul 2017. Profesor dedicat, are propria școală de vară de muzică de cameră, „Es Muss Sein”. De asemenea, muzicianul a produs numeroase filme și a publicat un prim volum de povești folk originale.

Max, mama ta este nemțoaică, iar tatăl tău e englez. Unde ți-ai petrecut copilăria și în ce loc te simți acasă? Care este efectul secundar al provenienței din părinți de naționalități diferite?

Efectul secundar al provenienței din părinți de naționalități diferite implică următoarele stări: o tentație irezistibilă de a sări în apă rece, iubirea pentru mare, vânt și ploaie (reminiscențe scoțiene), dar și sentimentul puternic că într-o viață anterioară am vizitat tavernele din Viena, ca nomad german. Călătoriile mele din viața de adult m-au purtat departe de coconul suburban din St. Albans, un oraș din apropierea Londrei, în care am locuit până la 12 ani. Acum cutreier lumea la fel ca mulți barzi (n.r.: poet-muzician) moderni. Acasă, pentru mine… hm, e puțin ciudat în ceea ce privește spațiul fizic (pe care încă îl caut), dar îmi plac dealurile galeze.

Cine te-a inspirat să alegi o carieră în domeniul muzicii?
Cred că mai degrabă muzica te alege, dar m-au inspirat mulți oameni încă de la început. Tatăl meu este un violoncelist minunat care mi-a arătat drumul, apoi, când eram mic, l-am ascultat pe un prieten de familie improvizând și acela a fost un moment de fascinație, și m-am gândit: cum poți cânta așa, de unde vine muzica aceasta? În același timp, sunt mulți oameni care m-au influențat, suntem ca un burete în copilărie, și ar trebui să avem deschiderea de a învăța, de a evolua și ca adulți. Cred că este un demers de a menține în viață copilul din tine.

Care sunt efectele secundare ale muzicii în stilul tău de viață?
Multe mile parcurse în călătoriile mele! Uneori este incitant să ajungi în colțuri îndepărtate ale lumii (Festivalul Mailan, care are loc în deșert și presupune să mergi timp de trei ore prin nisip până la Timbuktu; îndepărtatele insule Orkadian din nordul Scoției, dar și Sydney, Moscova și altele), iar alteori fac un zigzag în jurul orașului natal din apropierea Londrei și mă simt ca un păianjen care își țese înnebunit pânza complicată.

Cânți mai multe stiluri de muzică – clasică, dar și folk sau rock. Cum coexistă aceste stiluri și care sunt efectele secundare ale educației în muzica clasică atunci când cânți alte stiluri?

Într-adevăr, cânt mai multe stiluri muzicale și cred că ele se influențează reciproc. Este ca atunci când limbi diferite sau identități divergente își găsesc puncte în comun, mult mai multe decât crede majoritatea oamenilor. Consider că educația în muzica clasică te poate limita din mai multe puncte de vedere, dar eu încerc să mă educ ca violist de fiecare dată când exersez.

Ești un menestrel modern, un poet care își recită poeziile acompaniat de muzică. La ediția de anul trecut a Festivalului SoNoRo ne-ai oferit astfel de momente inedite. Care sunt sursele de inspirație pentru poeziile tale?

Mi-au plăcut întotdeauna poveștile, dar adevărul este că nu știu de unde provin ideile pentru poemele mele, de obicei apar de nicăieri; provocarea este să le dezvolt și să le dau forma necesară.

Ce ne pregătești pentru această ediție a Festivalului SoNoRo?

Vă las să descoperiți singuri!

Max Baillie va concerta în cadrul Festivalului SoNoRo, în perioada 13-20 noiembrie, la Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov și Sibiu.Detalii pe www.sonoro.ro.

Sunt mulți oameni care m-au influențat, suntem ca un burete în copilărie, și ar trebui să avem deschiderea de a învăța, de a evolua și ca adulți. Cred că este un demers de a menține în viață copilul din tine. (Max Baillie, muzician)

08
/02
/17

INIȚIATIVĂ Teatrul Metropolis, condus de George Ivașcu, propune, la zece ani de la înființare, un spectacol aniversar, în care vor juca zece actori de până în 30 de ani, selectați de maeștri ai scenei românești de astăzi în cadrul Galei Metropolis 10 ani, eveniment care a avut loc pe 14 decembrie 2016.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

26
/01
/17

INTERVIU „Cred că experimentul este obligatoriu pentru un artist”, afirmă regizorul Adrian Sitaru. Despre noul său lungmetraj „Fixeur”, acum în cinematografe, spune că, „fiind un film despre jurnalism şi jurnalişti, am încercat să reproducem şi să amestecăm stilistica de reportaj TV de calitate în cea de cinema clasic”.

22
/12
/16

Scenograful Ștefan Caragiu, decan al Facultății de Teatru al UNATC București, crede că talentul se împarte în mod egal pe generații. Consideră că studenții au dreptul și chiar obligația de a se revolta atunci când lucrurile nu se întâmplă așa cum trebuie.

20
/12
/16

NOUA GENERAȚIE DE ARTIȘTI. Alina Petrică are 27 de ani. Joacă în „Aglaja”, la Centrul Cultural „Bălcescu”, în „Mon Cabaret Noir”, la Teatrelli, în „(D)efectul Placebo”, la Teatrul Național, în „Îmblânzirea scorpiei”, la Teatrul de Comedie, și este, din acest an, angajată a Teatrului Mic din București.

19
/12
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Dorotheea Petre (aproape 36 de ani) este bine-cunoscută publicului cinefil din ţara noastră, din pelicula „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).