Ne despărțim de Ilinca Tomoroveanu
https://www.ziarulmetropolis.ro/ne-despartim-de-ilinca-tomoroveanu/

Cu adâncă durere în suflet, colegii din Teatrul Naţional anunţă stingerea din viaţă a celei care a fost şi va rămâne pentru totdeauna Minunata Doamnă a Teatrului Românesc ILINCA TOMOROVEANU, care a luminat cu blândeţea, profunzimea şi puterea harului său numeroasele personaje cărora le-a dat viaţă pe scenă şi pe marele sau micul ecran…

Un articol de Liliana Matei|3 mai 2019

A jucat pe scena Naţionalului bucureştean încă de la debut, din 1964  şi până la sfârşitul carierei, în piese din marele repertoriu universal şi naţional, abordând o mare varietate de personaje, de la Oana din „Apus de soare”, Crina din „Patima roşie” de Mihail Sorbu, Anca – „Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, Celesta Finley din „Dulcea pasăre a tinereţii” de Tennessee Williams la Clitemnestra în „Trilogia antică” şi Irena Romescu din „Jocul ielelor” şi toate acestea numai pe scenele TNB, unde ultimul rol nou a fost Bătrâna din piesa lui Tuncer Cücenoğlu, „Avalanşa”, în regia lui Radu Afrim.

De-a lungul carierei a lucrat sub îndrumarea unor regizori renumiţi ca Sică Alexandrescu, Marietta Sadova, Alexandru Finţi, Horea Popescu, Mihai Berechet, Ion Cojar, Sanda Manu, Andrei Şerban…

A fost răsplătită cu distincţii importante cum ar fi cea acordată de statul francez – Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, 2012, şi cea acordată de Preşedinţia României în 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor.

A fost Directorul artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti începând din 2005 şi până la finalul vieţii. A făcut parte din Senatul UNITER şi, ca nepoată a poetului Octavian Goga, a cinstit memoria prestigiosului scriitor cu ajutorul  Fundaţiei Culturale „Zilele Octavian Goga” a cărei Preşedintă de onoare a fost începând din 1999.

Ilinca Tomoroveanu a plecat dintre noi după o lungă și grea suferință purtată cu discreție…
Zâmbetul ei cald, chipul cu adevărat de icoană, frumusețea cu care a fost dăruită de Dumnezeu ne vor însoți mereu, ca un îndemn pentru noi toți, și pentru fiecare în parte, pentru a trăi într-o lume mai demnă și mai lipsită de tulburare…

Cei care doresc să-şi ia un ultim rămas bun sunt aşteptaţi astăzi, vineri 3 mai, începând cu ora 16.30, la Biserica „Izvorul Tămăduirii” (Biserica Mavrogheni, Str. Monetăriei nr.4, lângă Muzeul Ţăranului Român), iar mâine, sâmbătă 4 mai, între orele 10.00-13.00 sicriul va fi depus în Foaierul Sălii Studio a Teatrului Național. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 4 mai 2019, la ora 13.30, la Cimitirul Bellu.

Dumnezeu să o odihnească în pace!

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.