O lumânare pentru Stela Popescu
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-lumanare-pentru-stela-popescu/

Țin minte exact ziua în care mi-am dat seama că nu am văzut-o niciodată pe Stela Popescu. M-a surprins foarte tare această constatare, fiindcă trăiam convins că o ştiu dintotdeauna. Poţi cunoaşte un om pe care nu l-ai văzut niciodată?

Un articol de Andrei Crăciun|25 noiembrie 2017

Era toamnă, mergeam pe Calea Victoriei, cu o ziaristă din Estonia. Ea se uluia de afișele noastre care ne zugrăvesc atât de balcanic, atât de napoletan, străzile, și bineînțeles că m-a întrebat cine sunt toți aceștia?, iar atunci a fost rândul meu să mă uluiesc: iată că sunt oameni pe lume care nu-i cunosc pe marii noștri actori. Am folosit anume acest clișeu, ca să îl pot explica râzând.

În același timp mă gândeam că aș vrea să-mi trăiesc restul vieții departe, foarte departe, într-un loc în care să îi văd pe Stela și Arșinelul de acolo pe afișele locului și să nu știu cine sunt. Atât de străin îmi doream să fiu. Eram tânăr pe atunci – nu știam că sunt lucruri de care nu se poate fugi.

Mult mai târziu, în Israel, l-am întâlnit pe regizorul care a debutat-o pe Stela Popescu în a doua jumătate a secolului XX. Mi-a vorbit atât de frumos despre tânăra de atunci – era nonagenar, dar îi străluceau ochii ca unui adolescent. Iar ca să alungăm fantoma timpului trecut, am râs amândoi.

E altă toamnă pe pământ acum, merg singur pe Calea Victoriei, a căzut noaptea și ceața s-a ridicat la ceruri, am venit să aprind o lumânare.

Am trăit în epoca aceasta, cu toate ale sale. Vreau să o văd pe Stela Popescu, chiar dacă e prea târziu.

E sâmbătă și Bucureștiul e plin, e atâta aglomerație pe Cale, au sosit la priveghi doamne care au fost foarte tinere în mileniul al II-lea, printre paltoanele lor negre trec, nepăsători, turiștii, în hainele lor vii, de departe.

Un polițist îi explică, în franceză, unei călătoare că a murit o actriță foarte iubită. A avut un accident?, întreabă călătoarea, dar polițistul nu mai știe ce să spună. Niciun răspuns.

Un domn cu baston și cu ghete de lac își scoate pălăria.

Două fete de-ale noastre la minijup de o palmă se îndreaptă spre locurile de muncă din Centrul Vechi. Trecând pe aici, se rușinează, și, rușinându-se, lasă în urma lor cuvintele:

Ia uite, fată, ce e la doamna Stela…

Un om al străzii privește fascinat un televizor fără sonor la care rulează în buclă momente de aur cu Stela Popescu, marile ei cuplete. Mă trezesc că stau umăr la umăr cu omul străzii și privim împreună acest televizor. El plânge, eu mă simt vinovat. Trei asiatici fac slalom printre candelele de pe trotuar ridicând din umeri și se pierd înspre Regina Elisabeta.

 Ce să știe și chinezii ăștia?

Surâd. Căci viața, viața!, continuă. Viața e, totuși, cel mai des, un spectacol de revistă, nici comedie, nici tragedie.

Mă pierd în mulțime și până la mine mai ajung fragmente din gândurile altora:

Ce i-a pus poza asta mică, de buletin? Doamna Stela a fost actriță mare, trebuia să îi pună panou mare, d-ăla, publicitate!

Ce vreți și dumneavoastră, nu erau pregătiți, săraca…

Ăsta e respectul pentru teatru în țara noastră. România, ce putem să facem?

O tristețe sinceră și foarte obosită traversează bulevardul. Ca niciodată, oamenii intră în Teatrul Constantin Tănase cu capul plecat.

Intrând, se lasă o liniște solemnă, și în liniștea aceasta ne gândim, poate, la morții personali, la morții pe care i-am condus pe ultimele drumuri, la morții care vor veni. Priveghiul acesta e un spectacol de tăceri.

Se simte. E ceva în aer care se simte: oamenii au venit aici ca să întoarcă, fie și puțin, din ceea ce simt că au primit de la Stela Popescu. Mă simt din nou vinovat.

Dar o văd.

O văd pentru prima dată pe Stela Popescu: o femeie încă frumoasă, de pe chipul căreia moartea n-a putut să șteargă urma unui surâs.

Mă gândesc dacă oamenii chiar vor fi judecați după cât de mult s-au făcut tuturor totul, după cât de multă iubire au împrăștiat pe pământ.

Păi, dacă e așa, atunci Stela Popescu deja…

Nu-mi mai sfârșesc gândul. Uite că m-am îndepărtat deja de Teatru și nici n-am văzut că am uitat să las lumânarea și am mers, așa, pe Calea Victoriei cu o lumânare aprinsă în mână.

Îmi spun, ca o babă de țară, că ăsta e un semn și nu mă mai întorc din drum.

09
/01
/14

Meryl Streep, care i-a înmânat Emmei Thompson premiul pentru cea mai bună actriţă la gala National Board of Review Awards, pentru rolul din "Saving Mr. Banks: În căutarea poveştii", l-a criticat vehement pe Walt Disney pentru vederile sale sexiste şi anti-semite.

07
/01
/14

Museum of Modern Art (MoMA) din New York, cel mai important muzeu de artă modernă din lume, îi dedică o expoziţie specială româncei Ileana Sonnabend, considerată unul dintre cei mai influenţi promotori şi colecţionari de artă din secolul al XX-lea.

07
/01
/14

Duetul britanic Eurythmics, format din Annie Lennox şi Dave Stewart, se va reuni pe 27 ianuarie, la Los Angeles, pentru un recital dedicat împlinirii a 50 de ani de la apariţia formaţiei The Beatles în emisiunea "Ed Sullivan Show".

07
/01
/14

Asociaţia Culturală Control N organizează pe 30 ianuarie, 6 şi 14 februarie, un Masterclass Nae Caranfil. Reputatul cineast va dezbate în cadrul acestuia statutul şi rolul regizorului în realizarea unei pelicule.Asociaţia Culturală Control N organizează pe 30 ianuarie, 6 şi 14 februarie, un Masterclass Nae Caranfil. Reputatul cineast va dezbate în cadrul acestuia statutul şi rolul regizorului în realizarea unei pelicule.

04
/01
/14

Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu prezintă marți, 7 ianuarie, ora 19:00, spectacolul „O femeie singură” după un text de Dario Fo și Franca Rame, un one woman show cu Ioana Craciunescu. Reprezentația va avea loc la Sala Studio din spatele Casei de Cultură a Sindicatelor.

04
/01
/14

Ediția din 5 ianuarie a „Duminicii filmului românesc” este dedicată regizorului Mircea Daneliuc. În această zi, TVR 2 a programat pentru cinefili două dintre cele mai apreciate filme ale sale: „Croaziera” (1981) şi „Senatorul melcilor” (1995).

03
/01
/14

Unul dintre cei mai mari regizori contemporani de film, Terry Gilliam este invitatul lui Cătălin Ştefănescu în prima ediţie din anul 2014 a emisiunii Gatantat 100%, care va putea fi urmărită duminică, 5 ianuarie, de la ora 22.25, la TVR 1, TVR HD şi TVR+.

31
/12
/13

Piața de arta in 2013 a fost una destul de bună, având în vedere prețurile uriaşe cu care au fost adjudecate lucrări ale unor artişti precum Pablo Picasso şi Francis Bacon, fără a ignora însă valorile unor opere ale lui românului Constantin Brâncuşi.

19
/12
/13

Cunoscutul realizator de televiziune Titus Munteanu a murit miercuri, la Spitalul Marius Nasta. Acesta suferea de mai mulți ani de o “boală complexă” care ]i afectase mai multe organe.

24
/09
/12

n.14.05.1977, Iaşi Universitatea de Artă „George Enescu", Iaşi, Facultatea de Teatru, Specializarea Actorie, promoţia 1996-2001, clasa profesorilor Cornelia Gheorghiu si Emil Coşeru Atestat în commedia dell'arte oferit de Centrul de Cercetări „Ion Sava" în urma participării la work-shopul susţinut de actorul Feruccio Soleri şi organizat în colaborare cu Teatrul Naţional „I.L. Caragiale" din Bucureşti, 2007 „Atelierul de revitalizare şi inspiraţie a calităţilor actoriceşti" susţinut de Radu Penciulescu şi Florin Fieroiu la Centrul de Creaţie "Mihai Eminescu" de la Ipoteşti, 2008

24
/09
/12

n. 25 iunie 1937. A absolvit în 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale", clasa prof. univ. Moni Ghelerter.

24
/09
/12

n. 1 august 1948 A absolvit "Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica 'I.L. Caragiale'" (I.A.T.C.) în 1971. Între 1971 şi 1977 a fost actriţă la „Teatrul Municipal” din Ploieşti, iar din 1978 la „Teatrul Nottara” din Bucureşti. De cativa ani este angajata la Teatrul "ACT".

24
/09
/12

28.09.1967, Bucureşti A absolvit la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, promoţia 1992, clasa profesor Olga Tudorache, conferenţiar Adrian Pintea

24
/09
/12

n. 28 februarie 1954 Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică 'I.L. Caragiale', Bucureşti, promoţia 1980, clasa prof. Olga Tudorache

24
/09
/12

n. 21 ianuarie 1973. A absolvit în 1995 Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" Bucureşti, secţia Actorie, clasa prof. Sanda Manu, Gheorghe Visu.

24
/09
/12

n. 06 aprilie 1967, Bacău Academia de Teatru şi Film, promoţia 1994, secţia Actorie, clasa profesor Ion Cojar Work shop cu Andrei Şerban la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, 1994