O lumânare pentru Stela Popescu
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-lumanare-pentru-stela-popescu/

Țin minte exact ziua în care mi-am dat seama că nu am văzut-o niciodată pe Stela Popescu. M-a surprins foarte tare această constatare, fiindcă trăiam convins că o ştiu dintotdeauna. Poţi cunoaşte un om pe care nu l-ai văzut niciodată?

Un articol de Andrei Crăciun|25 noiembrie 2017

Era toamnă, mergeam pe Calea Victoriei, cu o ziaristă din Estonia. Ea se uluia de afișele noastre care ne zugrăvesc atât de balcanic, atât de napoletan, străzile, și bineînțeles că m-a întrebat cine sunt toți aceștia?, iar atunci a fost rândul meu să mă uluiesc: iată că sunt oameni pe lume care nu-i cunosc pe marii noștri actori. Am folosit anume acest clișeu, ca să îl pot explica râzând.

În același timp mă gândeam că aș vrea să-mi trăiesc restul vieții departe, foarte departe, într-un loc în care să îi văd pe Stela și Arșinelul de acolo pe afișele locului și să nu știu cine sunt. Atât de străin îmi doream să fiu. Eram tânăr pe atunci – nu știam că sunt lucruri de care nu se poate fugi.

Mult mai târziu, în Israel, l-am întâlnit pe regizorul care a debutat-o pe Stela Popescu în a doua jumătate a secolului XX. Mi-a vorbit atât de frumos despre tânăra de atunci – era nonagenar, dar îi străluceau ochii ca unui adolescent. Iar ca să alungăm fantoma timpului trecut, am râs amândoi.

E altă toamnă pe pământ acum, merg singur pe Calea Victoriei, a căzut noaptea și ceața s-a ridicat la ceruri, am venit să aprind o lumânare.

Am trăit în epoca aceasta, cu toate ale sale. Vreau să o văd pe Stela Popescu, chiar dacă e prea târziu.

E sâmbătă și Bucureștiul e plin, e atâta aglomerație pe Cale, au sosit la priveghi doamne care au fost foarte tinere în mileniul al II-lea, printre paltoanele lor negre trec, nepăsători, turiștii, în hainele lor vii, de departe.

Un polițist îi explică, în franceză, unei călătoare că a murit o actriță foarte iubită. A avut un accident?, întreabă călătoarea, dar polițistul nu mai știe ce să spună. Niciun răspuns.

Un domn cu baston și cu ghete de lac își scoate pălăria.

Două fete de-ale noastre la minijup de o palmă se îndreaptă spre locurile de muncă din Centrul Vechi. Trecând pe aici, se rușinează, și, rușinându-se, lasă în urma lor cuvintele:

Ia uite, fată, ce e la doamna Stela…

Un om al străzii privește fascinat un televizor fără sonor la care rulează în buclă momente de aur cu Stela Popescu, marile ei cuplete. Mă trezesc că stau umăr la umăr cu omul străzii și privim împreună acest televizor. El plânge, eu mă simt vinovat. Trei asiatici fac slalom printre candelele de pe trotuar ridicând din umeri și se pierd înspre Regina Elisabeta.

 Ce să știe și chinezii ăștia?

Surâd. Căci viața, viața!, continuă. Viața e, totuși, cel mai des, un spectacol de revistă, nici comedie, nici tragedie.

Mă pierd în mulțime și până la mine mai ajung fragmente din gândurile altora:

Ce i-a pus poza asta mică, de buletin? Doamna Stela a fost actriță mare, trebuia să îi pună panou mare, d-ăla, publicitate!

Ce vreți și dumneavoastră, nu erau pregătiți, săraca…

Ăsta e respectul pentru teatru în țara noastră. România, ce putem să facem?

O tristețe sinceră și foarte obosită traversează bulevardul. Ca niciodată, oamenii intră în Teatrul Constantin Tănase cu capul plecat.

Intrând, se lasă o liniște solemnă, și în liniștea aceasta ne gândim, poate, la morții personali, la morții pe care i-am condus pe ultimele drumuri, la morții care vor veni. Priveghiul acesta e un spectacol de tăceri.

Se simte. E ceva în aer care se simte: oamenii au venit aici ca să întoarcă, fie și puțin, din ceea ce simt că au primit de la Stela Popescu. Mă simt din nou vinovat.

Dar o văd.

O văd pentru prima dată pe Stela Popescu: o femeie încă frumoasă, de pe chipul căreia moartea n-a putut să șteargă urma unui surâs.

Mă gândesc dacă oamenii chiar vor fi judecați după cât de mult s-au făcut tuturor totul, după cât de multă iubire au împrăștiat pe pământ.

Păi, dacă e așa, atunci Stela Popescu deja…

Nu-mi mai sfârșesc gândul. Uite că m-am îndepărtat deja de Teatru și nici n-am văzut că am uitat să las lumânarea și am mers, așa, pe Calea Victoriei cu o lumânare aprinsă în mână.

Îmi spun, ca o babă de țară, că ăsta e un semn și nu mă mai întorc din drum.

21
/09
/12

n. 07.03.1969, Bucureşti Academia de Teatru şi Film, secţia Actorie, clasa profesor Gelu Colceag, promoţia 1993 Workshop de actorie organizat de Andrei Şerban, Arad, 1994 Programul Art School-Art Ecole, organizat de UNITER (predă cursuri de teatru la Casa de Copii Preşcolari), Piatra Neamţ, 1994 - 1997

21
/09
/12

n. 26 aprilie 1956 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, Facultatea de Teatru, secția actorie, clasa prof. univ. Leopoldina Bălănuță, Alexa Visarion, Alexandru Lazăr

20
/09
/12

A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" Bucuresti în 1990, clasa prof. Ion Cojar, Leopoldina Balanuta

20
/09
/12

21.12.1938, Aiud Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, promoţia 1959, clasa profesor Alexandru Finţi

20
/09
/12

n. 8.10.1986, Susani, Valcea Absolventă a liceului Dinu Lipatti din Bucureşti, Adela a studiat arta teatrală.

20
/09
/12

n. 4 Octombrie 1934, Bucuresti Mircea Albulescu (pe numele adevarat Iorgu Constantin V. Albulescu) este un actor roman, profesor universitar (Doctor in Arte), publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit Scoala Medie de Arhitectura in anul 1952, iar in 1956 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti.

20
/09
/12

n. 24.11.1945, Bucureşti Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti, promoţia 1969, clasa profesor George Dem Loghin, asistentă Adriana Piteşteanu

20
/09
/12

n. 30 septembrie 1964. Tatal sau este actorul George Constantin, iar mama, mezzo-soprana Iulia Buciuceanu. De asemenea, este nepotul actritei Tamara Buciuceanu. A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica in 1989 la Clasa dnei Profesor Sanda Manu. Dupa absolvirea facultatii fost angajat al Teatrului Municipal din Ploiesti. Din 1990 este actor al Teatrului L. S. Bulandra. Din 2000 este, de asemenea, vocea postului de radio Europa

20
/09
/12

n. 16 februarie 1983 Este actor de teatru si film, care s-a afirmat in show-ul de divertisment Mondenii de la Prima TV si apoi a devenit realizatorul propriei emisiuni umoristice la Antena1. In 2005, a absolvit Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografie, clasa prof. univ. dr. Gelu Colceag.

20
/09
/12

S-a născut la 20 septembrie 1968. A absolvit în 1992 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" Bucureşti, secţia Actorie, clasa prof univ dr. Gelu Colceag.

20
/09
/12

11 iunie 1966 1989 - 1993 Academia de Teatru și Film, București, Facultatea de Teatru, Secția Actorie, clasa prof.univ. Alexandru Repan

19
/09
/12

n. 04.10.1978, Iaşi • Academia de Arte George Enescu, Iaşi, secţia Actorie, promoţia 2001, clasa profesor Emil Coşeriu • Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, secţia Coregrafie, 2002 - 2003 Stagii • Academia Itinerantă Andrei Şerban la Horezu şi New York, atelier realizat de ICR New York cu sprijinul ICR Bucureşti, 2009

19
/09
/12

n. 12 august 1972 în Oradea. A absolvit în 1997 Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L: Caragiale” Bucureşti, clasa prof. Gelu Colceag, asist. univ. Tania Filip şi Radu Gabriel

19
/09
/12

n. 6 septembrie 1959, Cluj A absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mures, clasa profesorului Constantin Codrescu, promotia 1982. Între 1991 si 2000 a fost profesor de an, lector universitar la Universitatea "Babes Bolyai" Cluj, Facultatea de Litere, Catedra de Teatru. Debutează în 1982, ultimul an de studentie, pe scena Teatrului National din Cluj Napoca, cu rolul Cristopher Flanders din "Trenul nu mai opreste aici" de T. Williams. Joacă pe scena Teatrului National "I.L.Caragiale" din Bucuresti din 2004

19
/09
/12

n. 1 mai 1962, Bucureşti Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, actorie, promoţia 1985, clasa profesor Dem Rădulescu A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ până în 1988. Din 2010, este numită ambasador pentru Alianţa Civilizaţiilor în România

19
/09
/12

S-a născut la 1 septembrie 1949 A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1972, clasa prof. Ion Cojar

19
/09
/12

Bucureşti Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti, secţia actorie, clasa profesor Sanda Manu, 1995

18
/09
/12

n. 19 iunie 1941 - d. 19 martie 2013 Absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" Bucureşti, promoţia 1963, clasa prof. Ion Şahighian şi David Esrig

Pagina 4 din 6« Prima...23456