„O spovedanie” în decembrie, 21
https://www.ziarulmetropolis.ro/o-spovedanie-in-decembrie-21/

A fost iar decembrie, va trece în curând şi acest 2016 teribil pentru umanitate. A fost iar decembrie – luna cea mai absurdă din an.

Un articol de Diana Trăncuţă|29 decembrie 2016

Vine cu bucurii, da, dar și cu tristeți, cu oameni care se simt mai singuri ca niciodată, oameni care zac înghețați pe marile și luminoasele bulevarde ale orașului. Vine cu Moș Crăciun, da, dar și fără el; cu mâncare, dar și fără; se reprimă, cu ocazia asta, imaginea dezolantă a cozilor comuniste și, vitejește, se face coloană până la casa de marcat a unui supermarket sau a altuia. Decembrie vine inclusiv cu dezbateri (a se citi scandaluri) între credincioși și atei, care supun discuției publice nașterea lui Iisus, religia, biserica. E un freamăt al contrazicerii, al cuvintelor mari, despre viață și moarte și viața de după moarte, despre eroi și sânge vărsat, mai ales că întreaga filosofie se intersectează adesea și cu amintirea încă vie a sfârșitului de 89.

Despre credință și patimi post-comuniste a fost și seara de 21 decembrie, de la Godot. S-a jucat, în avanpremieră și sub regia lui Emanuel Pârvu, O spovedanie – piesă de teatru adaptată după scenariul unui film de Dan Chișu, Aniversarea, film pe care o să ni-l aducă 2017.

Până atunci însă îi putem vedea pe Emanuel Pârvu, în rolul unui ateu convins, dar cu motivații ascunse, pe Adrian Titieni, fratele pios al ateului, pe George Ivașcu, interpretând, ca arhetip al omului științei, un doctor în psihologie, iar la capătul opus, pe Alexandru Papadopol, în personajul unui preot. Completată de vocea lui Constantin Cojocaru (tatăl celor doi frați), povestea se concentrează pe dezbaterea – falsă, de altfel – dintre cei care cred în Dumnezeu și cei care-l reneagă.

Aflându-se pe patul de moarte, tatăl, fost securist, vrea iertarea păcatelor prin spovedanie. E ateu, dar e credincios – spune despre el fiul cel mare, partizanul dorinței lui, iar spectatorii râd; e un joc al aluziilor, o satiră la adresa nonșalanței cu care se vorbește azi despre oameni și credințele lor. Fiul cel mic, pe de altă parte, susține cu înverșunare că, în fața morții, e inutilă căința unui om care nici măcar nu crede că există un Dumnezeu. Ciocnirea de convingeri dintre cei doi frați e întreținută de ceilalți doi, preotul și psihologul, fiecare poziționându-se foarte clar de o parte și de alta a baricadei.

Întreaga discuție devine comică tocmai prin seriozitatea argumentelor în care, aparent, toți cred cu tărie, și care sunt apărate prin prisma propriilor trăiri. Iar în acest context, credința încetează să mai fie o chestiune intim asumată, fiind disecată de vorbele tuturor. Fiul cel mic vrea să ignore dorința tatălui, sub pretextul ateismului; în fața ostilităților pe care le întâmpină, se ridică dezgustul său față de biserică și preoții bogați și față de Dumnezeul care te bate. În sprijinul concepțiilor lui vin și afirmațiile psihologului – cinice, aproape batjocoritoare, mai ales la adresa preotului, pe care-l consideră un ultim și jenant resort al omului la capăt de viață. Fiul cel mare, propovăduitor al lui așa se face, nu renunță la ideea spovedaniei nicio clipă, se răzvrătește inclusiv împotriva fratelui său și îl amenință, creștinește, că-l înjură.

Mult mai profundă decât discordia religioasă este însă tema iertării, integrată absolut minunat în finalul piesei. Dispare hazul, e înlocuit de odiseea unei pierderi spirituale, revelată în ceea ce poate fi considerată spovedania supremă. Era 21 decembrie, începutul sfârșitului la București, în centrul orașului. E 21 decembrie, în centrul orașului, și de pe mica scenă se aude ecoul unei alte lupte între bine și rău, se caută o altă libertate.

Despre credință și patimi post-comuniste a fost și seara de 21 decembrie, de la Godot. S-a jucat, în avanpremieră și sub regia lui Emanuel Pârvu, O spovedanie – piesă de teatru adaptată după scenariul unui film de Dan Chișu, Aniversarea, film pe care o să ni-l aducă 2017.



11
/10
/23

Toamnă cu surprize de la Teatrul Apropo: nu mai puțin de șapte comedii, dintre care două în premieră îi așteaptă pe bucureșteni atât la Teatrul Apropo – sala din Pipera, cât și în noul spațiu al teatrului, de la Cinema Europa.

11
/10
/23

„Eu cred încă în catharsis”, a spus Thomas Ostermeier în cadrul unei întâlniri care a avut loc la București, cu prilejul prezentării spectacolului „O istorie a violenței”, în cadrul X-FEST, organizat de Teatrul Excelsior.

10
/10
/23

Teatrul de Balet Sibiu a prezentat în weekend, spectacolul de dans contemporan „Romeo și Julieta. Rock story”, coregrafia Marcello Algeri, asistent coregrafie Sabrina Rinaldi, pe scena Festivalului Internațional de Balet Siracusa, Italia, festival ajuns anul acesta la ediția cu numărul 32.

10
/10
/23

Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroșani va juca trei spectacole la Chișinău, între 13-15 octombrie, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru FESTIS, organizat de Teatrul Național „Satiricus – I.L. Caragiale”.

09
/10
/23

Ediţia în română a unei cărţi despre legendarul regizor Martin Scorsese şi un volum în engleză scris de Andrei Gorzo şi Veronica Lazăr despre cinemaul lui Radu Jude sunt două recomandări de lectură pentru această toamnă, pentru cei pasionaţi şi de discursul despre filme, nu doar de vizionarea lor.

09
/10
/23

An de an, Munteanu își donează ziua de naștere către diverse cauze sociale. Anul acesta, a fost aleasă campania Asociației Casa Bună prin intermediul căreia se strâng fonduri pentru construcția Grădiniței Bune, astfel încât copiii din Ferentari să aibă grădinița lor și să pornească la școală cu șanse egale cu ale copiilor care au acces la educație preșcolară.